Pornind de la îndoiala Sf. Apostol Toma, Sfântul Teolog Ilarion Felea ne tâlcuiește cu multă limpezime de ce s-a îndoit Toma de învierea trupului. Cum argumentează Părintele Ilarion învierea morților? CUM POT ÎNVIA TRUPURILE? SF. ILARION FELEA
Apostolul Toma nu credea în învierea Domnului, pentru că nu-şi putea închipui cum ar putea învia cineva din morţi, – cum ar fi cu putinţă învierea trupurilor?! Dar după ce vede şi pipăie pe Hristos înviat, crede şi mărturiseşte: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”… Din îndoielnic ajunge credincios.
Fără a trebui să vadă şi să pipăie rănile Domnului, creştinul dreptcredincios, aşa după cum crede în învierea Domului, pe mărturia Sfintei Scripturi, a sfinţilor Apostoli, a Crezului şi a Bisericii întregi, – crede şi în învierea trupurilor. „Aştept învierea morţilor”, – mărturiseşte el în Crez (art. 11).
Unii Sfinţi Părinţi învaţă că dogma învierii morţilor, cu trupul, este cel mai mare adevăr şi cea mai mare minune, care se întemeiază pe fapta învierii Domnului şi pe cuvintele Sf. Scripturi. De aceea se cere cunoscută şi lămurită şi învăţătura aceasta minunată şi deosebit de mângâietoare (pentru păcătoşi cutremurătoare) în faţa morţii.
Încă în Vechiul Testament, profetul Isaia scrie, luminat şi insuflat de Duhul Sfânt: «Morţii Tăi, – Doamne, – vor trăi şi trupurile lor vor învia! – Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere. Căci roua Ta este rouă de lumină şi pământul va naşte din nou pe cei adormiţi» (Is. 26:19).
Un tablou mult mai grăitor, care preînchipuie învierea trupurilor, avem la proorocul Iezechiil, în vedenia câmpului cu oase (Iez. 37). Proorocul a fost dus cu duhul în mijlocul unui câmp plin cu oase de om.
Atunci i-a zis Domnul: „Fiul omului! Mai învia-vor oasele acestea”? „Doamne, Dumnezeule, numai Tu şti asta!”, i-a răspuns proorocul. Iar Domnul i-a grăit: „Prooroceşte pentru oasele acestea şi le zi: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!… Iată Eu voi face să intre în voi duhul de viaţă şi veţi învia. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi. Vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh de viaţă şi veţi învia, şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul”.
Proorocul a ascultat porunca şi pe când proorocea, iată un vuiet s-a făcut, oasele au început să se mişte şi să se încheie, fiecare la locul său. Apoi s-a arătat pe ele vinele şi carnea, şi s-au îmbrăcat în piele. Însă duh de viaţă încă nu aveau. Atunci Domnul a zis din nou către prooroc: «Fiul omului, prooroceşte… Și spune duhului: Vino, duhule, din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!».
Proorocul a împlinit porunca şi aşa s-a şi întâmplat. Duhul a intrat în trupuri şi au înviat. Și mulţime foarte mare de oameni s-au sculat pe picioarele lor. Atunci a zis iarăşi Domnul: «Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul meu, din mormintele voastre… Și vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi cunoaşte că Eu, Domul, grăiesc şi adeveresc» (Iez. 37:1-14; Dan. 12:2-3; 2 Mac. 7:9).
Vorbind despre viaţa viitoare şi despre învierea Lui din morţi, Iisus Hristos Mântuitorul ne încredinţează că «Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci la El toţi sunt vii» (Lc. 20:34-38). «Amin, grăiesc vouă, că va veni vremea, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu… Nu vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi vor ieşi cei ce au făcut fapte bune la învierea vieţii, iar cei ce au făcut fapte rele la învierea judecăţii» (In. 5:25, 28-29). «Adevărat adevărat vă grăiesc: dacă grăuntele de grâu, care a căzut în pământ nu va muri, va rămâne singur; iar de va muri, va aduce roadă multă» (In. 12:24).
Mai presus de toate, învăţătura despre învierea morţilor cu trupul, Hristos Domnul a adeverit-o şi a întărit-o prin învierea Sa cea de a treia zi, făcându-se El pârgă, «începătura învierii celor adormiţi» (1 Cor. 15:20).
Sf. Apostol Pavel spune: «Cum zic unii dintre voi că nu este învierea morţilor?… Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos nu a înviat… Iar dacă nădăjduim în Hristos numai pentru viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii. Acum însă, Hristos a înviat din morţi, fiind pârga învierii celor adormiţi… Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vie? Nebun ce eşti! Ceea ce semeni tu nu dă viaţă, dacă nu moare. Şi ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci grăuntele gol, poate de grâu sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu îi dă trup precum voieşte, şi-i dă fiecărei seminţe un trup al ei» (1 Cor. 15:12, 16 19-20, 35-37).
Aşadar după Sf. Apostol Pavel, trupurile înviate vor fi ca seminţele, care prin putrezire primesc o viaţă mai bogată şi ca stelele, care se deosebesc unele de altele în slavă şi în lumină (1 Cor. 15:41).
Da, fără îndoială, după cum este cu putinţă naşterea trupului din stihiile pământului, tot aşa este cu putinţă învierea trupurilor din ţărâna mormântului…
Noi privim adeseori cu tristeţe soarele cum apune şi nu ne dăm seama că iarăşi răsare; – şi florile cum se ofilesc. Şi nu ne dăm seama că în seminţele lor este ascunsă puterea învierii şi taina nemuririi lor.
(Extras realizat de Revista Atitudini din cartea „Spre Tabor, vol. III”, de Pr. Ilarion V. Felea)
