Scrisoarea lui Panten, primul profesor al ÅŸcolii creÅŸtine din Alexandria, către un păgân, Diognet, care se interesa sincer despre creÅŸtini ÅŸi creÅŸtinism.
CreÅŸtinii nu se diferenÅ£iază de ceilalÅ£i oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin obiceiuri de viaţă. Într-adevăr, ei nu locuiesc în oraÅŸe proprii, nici nu folosesc vreun limbaj neobiÅŸnuit, nici nu duc un tip special de viaţă. Învăţătura lor nu a fost inventată prin reflecÅ£ia ÅŸi cercetarea oamenilor iubitori de noutate, nici nu se bazează pe un sistem filozofic uman, aÅŸa cum fac unii.
Locuiesc în oraÅŸe atât greceÅŸti, cât ÅŸi barbare, aÅŸa cum se nimereÅŸte, ÅŸi, deÅŸi în ceea ce priveÅŸte îmbrăcămintea, hrana ÅŸi restul vieÅ£ii, urmează obiceiurile locului, îÅŸi propun o formă de viaţă, recunoscută de toÅ£i, minunată ÅŸi de necrezut. Fiecare locuieÅŸte în patria sa, dar ca străin; participă la toate activităţile cetăţenilor buni ÅŸi acceptă toate îndatoririle ca oaspeÅ£i în trecere. Orice pământ străin este patrie pentru ei ÅŸi orice patrie este pentru ei un pământ străin. Ca toÅ£i ceilalÅ£i, se căsătoresc ÅŸi au copii, dar nu-ÅŸi abandonează copiii. Au în comun masa, dar nu patul.
Trăiesc în trup, dar nu conform trupului. ÎÅŸi petrec viaÅ£a pe pământ, dar cetăţenia lor este cea din cer.
Ascultă de legile stabilite, dar prin modul lor de a trăi sunt superiori legilor.
Îi iubesc pe toÅ£i ÅŸi sunt persecutaÅ£i de toÅ£i. Sunt necunoscuÅ£i ÅŸi totuÅŸi condamnaÅ£i. Sunt trimiÅŸi la moarte, dar prin aceasta ei primesc viaÅ£a.
Le lipsesc toate, dar găsesc toate cu îmbelÅŸugare.
Sunt dispreÅ£uiÅ£i, dar în dispreÅ£ îÅŸi găsesc gloria lor. Sunt loviÅ£i în numele lor bun ÅŸi între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultaÅ£i ÅŸi ei binecuvântează, sunt trataÅ£i cu mârşăvie ÅŸi răspund cu cinste. DeÅŸi fac binele, sunt pedepsiÅ£i ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiÅ£i, se bucură, ca ÅŸi cum li s-ar da viaÅ£a. Iudeii luptă împotriva lor, ca împotriva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu ÅŸtiu să spună motivul duÅŸmăniei lor.
Într-un cuvânt, creÅŸtinii sunt în lume ceea ce este sufletul în trup. Sufletul se află în toate mădularele trupului ÅŸi creÅŸtinii sunt răspândiÅ£i în oraÅŸele lumii. Sufletul locuieÅŸte în trup, dar nu provine din trup. Åži creÅŸtinii locuiesc în această lume, dar nu sunt din lume. Sufletul invizibil este închis într-un trup vizibil ÅŸi creÅŸtinii sunt văzuÅ£i că locuiesc în lume, dar adevăratul lor cult adus lui Dumnezeu rămâne invizibil. Trupul, deÅŸi nu a primit nici o nedreptate, se năpusteÅŸte cu ură ÅŸi luptă împotriva sufletului, pentru că acesta îl împiedică să se bucure de plăcerile senzuale; tot aÅŸa, ÅŸi lumea îi urăşte pe creÅŸtini, deÅŸi nu a primit nici o insultă, numai pentru că aceÅŸtia se opun răului.
Chiar dacă este urât, sufletul iubeÅŸte trupul ÅŸi mădularele sale, tot aÅŸa, ÅŸi creÅŸtinii îi iubesc pe cei care îi urăsc pe ei. Sufletul este închis în trup, dar, la rândul său, el susÅ£ine trupul. ÅŸi creÅŸtinii sunt Å£inuÅ£i în lume ca într-o închisoare, dar ei sunt cei care sprijină lumea. Sufletul nemuritor locuieÅŸte într-un cort muritor, tot aÅŸa, ÅŸi creÅŸtinii sunt ca niÅŸte pelerini în călătorie printre lucrurile supuse stricăciunii, dar aÅŸteaptă incoruptibilitatea cerească. Sufletul, privat de mâncăruri ÅŸi băuturi, devine mai bun. Tot aÅŸa, ÅŸi creÅŸtinii, expuÅŸi chinurilor, cresc zi de zi ca număr. Dumnezeu i-a aÅŸezat într-un loc aÅŸa de nobil, pe care nu au permisiunea să-l părăsească.
Texte selectate din Epistola Către Diognet, vol. Scrierile Părinţilor Apostolici, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1979)
Sursa foto: munteleathos.ro - Schitul Prodromu
Citeste si: | |