Ce interese au partidele la referendumul pe tema familiei tradiţionale

Referendumul pe tema familiei tradiţionale, programat în această toamnă, are o miză politică uriaşă pentru partidele parlamentare. Dacă granzii PSD şi PNL s-au poziţionat clar de partea Coaliţiei pentru Familie, alte partide se opun plebiscitului în tentativa de a se diferenţia pe scena politică şi a-şi atrage segmentul progresist al electoratului, informează Jurnalul Național.

 Referendumul pe tema familiei tradiţionale, programat în această toamnă, are o miză politică uriaşă pentru partidele parlamentare. Dacă granzii PSD şi PNL s-au pozi-ţionat clar de partea Coaliţiei pentru Familie, alte partide se opun plebiscitului în tentativa de a se diferenţia pe scena politică şi a-şi atrage segmen-tul progresist al electoratului. Cel puţin trei milioane de români îşi doresc modificarea defi-niţiei familiei, astfel încât Consti-tuţia să interzică expres căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Iniţiativa Coaliţiei pentru Familie a scindat societatea românească între conservatori şi progresişti, obligând actorii politici să se poziţioneze strategic în funcţie de propriile interese. Jurnalul Naţional devoalează astăzi mizele politice ale partidelor în faţa unui plebiscit pe care majoritatea poli-ticienilor îl exploatează în scopuri pur electorale.

PSD. Social-democraţii s-au poziţionat din start drept principalii susţinători ai familiei tradiţionale, semnând un protocol cu Coaliţia pentru Familie, în campania pentru alegerile parla-mentare. Odată cu începerea sesiunii de toamnă, partidul lui Liviu Dragnea a grăbit proce-durile pentru organizarea refe-rendumului, iar votul final din Senat a rămas doar o formalitate, în condiţiile în care există o largă majoritate care susţine demersul CpF în camera superioară. Poziţionarea pe această temă este una oarecum naturală dacă ţinem cont că electoratul tradiţional al PSD provine din zona conservatoare, fiind format din românii care îşi doresc păstrarea tradiţiilor şi sunt reticenţi la schimbare. Partidul s-a bazat dintotdeauna pe electo-ratul tradiţionalist, cel din mediul rural, pe pensionari şi pe românii din mediile defavorizate (asistaţii social etc.), adică tocmai pe acele segmente de electorat care îşi doresc păstrarea valorilor patriar-hale. Paradoxul oferit de PSD este acela că, spre deosebire de politica românească, partidele de stânga din Europa susţin drepturile mino-rităţilor sexuale, stânga europeană fiind în esenţă una progresistă. Partidul lui Liviu Dragnea va câştiga şi la nivel politic de pe urma referendumului. JN a dezvăluit zilele trecute că plebiscitul pe tema familiei a fost gândit să anihileze planu-rile preşedintelui Klaus Iohannis de a declanşa referendumul privind lupta anticorupţie. În spaţiul public, tema familiei tradiţionale va face agenda toamnei şi va acoperi mediatic subiectele pe care PSD încasează constant lovituri de imagine – modificarea legilor Justiţiei, problemele financiare ale Executivului.

PNL. Liberalii susţin şi ei familia tradiţională, mai ales că au urmat modelul PSD şi au semnat un protocol cu CpF înaintea alegerilor parlamentare. Preşedintele Ludovic Orban a anunţat încă de la Congresul din iunie că sub comanda sa PNL va fi un partid al dreptei conservatoare, astfel că din punct de vedere ideologic liberalii şi-au respectat doctrina. Mai mult, PNL este membru al popularilor europeni (creştin-democraţi), iar în partid există o aripă neo-pro-testantă formată din lideri cu influenţă care au impus un vot în favoarea referendumului într-o şedinţă a conducerii centrale. MARIUS GÎRLAȘIU Surprinde însă poziţionarea în aceeaşi tabără cu PSD, în condi-ţiile în care liberalii se străduiesc să demonstreze electoratului pierdut/ dezamăgit că nu sunt tot una cu „urmaşul partidului comunist” şi „cooperativa vechililor roşii” – expresiile îi aparţin lui Ludovic Orban. Mai mult, titulatura de partid liberal contrastează izbitor cu atitudinea conservatoare, în condiţiile în care PNL vizează electoratul urban, cu studii superi-oare, adică generaţiile mai tinere, deschise la schimbare şi adaptate valorilor occidentale (corporatişti, antreprenori, meserii liberale etc).

USR. Este partidul afectat cel mai grav de iniţiativa CpF. Poziţionarea pe tema familiei a scindat USR între progresişti şi conserva-tori şi a provocat „divorţul” de liderul fondator Nicuşor Dan. Aripa progresistă din USR s-a impus la referendumul intern din luna august, însă poziţia oficială ar trebui validată statutar la Congresul programat în această toamnă. Progre-siştii din partid susţin un „USR al libertăţilor civile”, în vreme ce Nicuşor Dan consideră că o astfel de atitudine va bloca ascensiunea USR şi va limita partidul la o nişă de 20-30% reprezentată de electoratul libertăţilor civile.

Fractura dintre conservatori şi progresişti s-ar putea adânci odată cu apropierea referen-dumului şi n-ar fi exclus să asistăm la spargerea USR prin plecarea din partid a celor care susţin valorile tradiţionale (aripa Clotilde Armand).

ALDE şi PMP. Au comunicat timid pe această temă, însă ambele partide susţin familia tradiţională. Partidul lui C.P. Tăriceanu a semnat un protocol cu CpF şi va urma directivele PSD, în ciuda faptului că se autocaracterizează drept „singurul partid liberal din România”. Formaţiunea lui Băsescu a adoptat, de multe ori, o retorică axată pe patriotism (unirea României cu Basarabia), astfel că este greu de crezut că va abdica de la valorile naţionale.

ProRomânia. Liderul de facto al partidului, fostul premier Victor Ponta, a catalogat referendumul drept “o formă de populism ieftin”, care nu va rezolva în niciun caz marile probleme ale ţării. Fostul lider PSD s-a poziţionat în antiteză cu rivalul său politic, Liviu Dragnea, însă declaraţiile pe care le-a făcut contravin profilului pe care şi l-a conturat noul partid. Abia lansat, ProRomânia s-a definit drept un partid “de centru cu accente patriotice”, care va practica un “naţionalism moderat de tip european”, însă Ponta a speculat momentul şi a pledat împotriva organizării referendumului. Această tactică are două tăişuri: pe de o parte, Ponta se diferenţiază strategic de PSD şi PNL, atacând electoratul stângii progresiste, pe de altă parte o astfel de retorică poate bulversa simpatizanţii naţionalişti/patrioţi ai noului partid, adepţi ai valorilor tradiţionale.

Iohannis joacă pe cartea toleranţei

Prins la mijloc între interesele partidelor, preşedintele Klaus Iohannis îşi va juca, cel mai probabil, rolul de mediator prevăzut de Constituţie, în contextul în care poziţionarea pro sau contra familiei tradiţionale i-ar aduce serioase pierderi electorale în perspectiva prezidenţialelor din 2019. De altfel, în singura ieşire publică pe acest subiect, Iohannis a invitat la toleranţă şi la acceptarea celuilalt. „Nu suntem toţi la fel, nu toate grupurile etnice şi toate grupurile religioase sunt la fel. E greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele şi nu le sprijin. Sunt adeptul toleranţei, încrederii şi deschiderii spre celălalt", spunea Iohannis, în octombrie 2016.

Ludovic Orban, preşedinte PNL

Eu am spus că sunt un susţinător al familiei tradiţionale, consider că fiind un om credincios asta este lăsat de la Dumnezeu, asta e forma în care practic noi, oamenii, suntem chemaţi să ne aşezăm în viaţă.

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, octombrie 2016

Eu sunt un om tradiţionalist. Dacă pentru asta pot fi considerat fanatic religios, sunt un fanatic religios. Sunt creştin-ortodox şi eu văd familia formată dintr-un bărbat şi o femeie şi, când vrea Dumnezeu, şi cu copii''

Victor Ponta, lider ProRomânia

Problema asta cu referendumul, cu familia tradițională – nu cred că asta era problema României. Cred că, sigur, e o majoritate covârștioare care e pentru familie tradițională, dar nu mi s-a părut că din cauza asta nu se pot face autostrăzi sau nu se pot face școli sau nu avem noi bani la buget. Este doar o formă de populism ieftin.

Sursa: Jurnalul Național

Foto: coalitiapentrufamilie.ro