Eliberate din ograda partidului unic, după 1989, patria şi patriotismul, ce se credeau libere, au fost repede împinse - ţinute fiind sub observaţie,- în rezervaţii de carantină. Patria, patriotismul şi altele asemenea sunt asociate unor boli infecţioase care pun în pericol noile paradigme globaliste. O haită de noi intelectuali, bătrâni lupi în haine de oaie, falşi foşti disidenţi, dându-şi contiinţa la-ntors, hărţuiesc fără odihnă şi patria şi tradiţiile şi credinţa, pentru a le forţa să îmbrace haine noi. Le urmează tinerii lupi (de)formaţi de mediul educaţional-cultural. Acum câţiva ani, un tânăr român, aflat la studii peste ocean, declara că nu mai este român , ci cetăţean universal! Aşa simt majoritatea tinerilor noştri care învaţă pe acolo, dar şi din cei care învaţă pe acasă. La absolvirea liceului, un ziar local spunea că “ tinerii nu mai dialoghează cu veşnicia” (vezi: https://www.scribd.com/document/180452555/Nu-mai-dialogheaz%C4%83-cu-ve%C5%9Fnicia ).
S-a dărâmat mult şi se dărâmă în continuare, dar această lucrare pare a nu avea sorţi de izbândă. Au trecut mai mult de 25 de ani, dar ţara nu s-a rupt în bucăţi, Eminescu n-a murit în debara, bisericile nu se lasă copleşite de mall-uri, prescura, coliva, agheazma, moaştele sunt la mare căutare…Se întâmplă invers decât în legenda meşterului Manole: ceea ce răul dărâmă ziua, binele reface noaptea la lumina credinţei şi a tradiţiilor.
Ne-am împuţinat acasă, împrăştiindu-ne prin lume. Pumnul globalizării a lovit puternic în aluatul ortodoxiei, aruncând stropii până la marginile pământului. Ca-n parabola semănătorului (http://www.dervent.ro/biblia.php Matei 13) unii stropi au căzut lângă drum şi au venit păsările şi i-au mâncat; alţii au căzut pe loc pietros şi s-au uscat; alţii au căzut între spini. Doar o mică parte au ajuns în covata brutarilor buni, dospind o sută, şaizeci sau treizeci de prescuri. Este şi aceasta o tainică lucrare dumnezeiască. Dumnezeu pregăteşte ceva…
Cântăm adesea “ Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem pe veci aici stăpâni…” Vom fi în continuare aici stăpâni, doar dacă vom avea grijă să nu se strice sarea credinţei, ca la alte popoare mai la vest…Sarea stricată, iodată cu tot felul de eresuri, ne garantează admiterea în iluzorii paradisuri pământeşti. Sarea nestricată ne dă nădejdea că vom obţine cealaltă cetăţenie, veşnică, a Cerului.
La mulţi ani, patria mea România, care ne dăruieşti cele necesare pentru a fi admişi în …Schengen-ul ceresc!
Nicuşor Gliga
Bucureşti, 1 Decembrie 2016
Sf. Prooroc Naum; Sf. Cuv. Filaret Milostivul (Ziua Naţională a României) (Post)