Cookies de navigare nu pot fi dezactivate, iar cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 902

La moartea bunului meu tată (10 octombrie 2016)

Ana-Georgiana Grigore
Tags: ;
 
La moartea bunului meu tată
( 10 octombrie 2016)
Rugciune la Sfânta Parascheva
pentru tatăl nostru
 
1. S-a stins o stea, tătic iubit,
Iară cu ea, cu ea amar,
Te-ai stins și tu, ne-ai părăsit
Lăsând în urma-ți greu calvar!
 
2. S-a scuturat din mândra floare
Mica petală, jos căzând
Iar tu, cuprins de întristare
Lăsatu-ne-ai pe noi, plecând!
 
3. Apus-a soarele și mare
Și luna pe cer a suit
Dar cât de greu, făr' alinare
Azi te privim înțepenit!
 
4. Venit-au răii tăi vrăjmași
De noi amar să te separe
Pornit-au ei  mult pătimași
Cu pizma lor să te omoare!
 
5. S-au repezit, o, scump tătic,
Să te ucidă, vrăjmășind
Deși pe nimeni cu nimic
Nu vătămaseși, viețuind!
 
6. În noaptea plină de zdrobire
Ale copiilor suspine
Cu a soției grea jelire
Stăteau unite pentru tine!
 
7. Plângea soția sfâșiată
De modul cum ai fost surpat
Iar noi, copiii tăi, în toată
Secunda plângem ne-ncetat!
 
8. Au vrut, au vrut fără dreptate
Să ni te ia și te-au ucis
Iar anii vieții tale toate
Grăbit vrăjmașii ți-au închis!
 
9. Îi supărai, o, tată bune,
Căci spre dreptate ne ghidai
Și des stăteai duios a spune
Nouă de pace,haruri, Rai!
 
10. S-au supărat cei fără lege
Căci  fiicele ți-ai apărat!
Și i-ai crescut în a alege
Crezul Cel Drept și-adevărat!
 
11. Spuneai, văzând o nedreptate
" Copiii mei, nu imitați
Aceste fapte de păcate
Ci demni, curați și buni să stați! "
 
12. Ale Scripturii Mari Cuvinte
Ades în noi le-ntipăreai
Iară pe Sfântul, Drept Părinte
De Sus, adesea Îl slăveai!
 
13. Și toate cele spre iubire,
Spre Milă și Credință Sfântă
Sădeai în noi plin de râvnire
Pe timp frumos și-n vremea cruntă!
 
14. Iară de alții au grăit:
" Spitale vrem nu catedrale! "
Tu către Domnul ai râvnit
Știind că e Doctor, pace, Cale!
 
15. Și ai rămas o pildă vie
Ce-arată ce roadă pot da
Spitalele ce-n lăcomie
Și în corupție vor a sta!
 
16. Iar prin aceasta toți vor ști
Că nu modernizând spitale
Pe când pe Domnul n-ar slăvi
S-ar vindeca, scăpând de jale,
 
17. Ci prin unirea cu Hristos
Cel Nemitarnic Doctor Mare
În timp ce  iau în lume jos
Vreun tratament de vindecare!
 
18. Iar roada ta de pe pământ
Suntem chiar noi, iubite tată,
Și-orice desene, versuri, cânt
Ce vor ieși prin noi vreodată!
 
19. Căci te-am iubit și te iubim
Și-n orice zi te vom iubi
Și-n vremea toată vom gândi
Cât ai voit cu noi a fi!
 
20. Căci cei ce trebuiau, venind
A te salva, te răpuneau
Și stând, îți risipeau, voind
Trăirea ta și mult urau!
 
21. În loc să vrea să intervină
Spre a-ți salva a ta trăire
Stăteau cu inimă haină
În certuri mari și clevetire!
 
22. Și iar în loc să se trudească
Mai mult, în viață spre a sta
Nici nu voiau să zăbovească
Spre a putea a te scăpa,
 
23. Ci se porneau a decupla
Și aparatele puține
Ce mai puteau o șansă da
Trăirii tale de suspine!
 
24. Iar mai apoi, încă radiind
Căldură, trupul tău sleit
Cu forța ei l-au luat, voind
A ști că sigur ai sfârșit!
 
25. Și-n locul unde cei plecați
Sunt necinstiți și ciopârțiți
Te-au dus aceia mult turbați
Trecând peste ai tăi iubiți!
 
26. Și, tati, orice noapte grea
Pe lângă morgă petrecută
Un duh cu tine ne făcea
În orice vreme ori minută!
 
27. Iar norii negri slobozeau
Amarnic ploaie ne-ncetată
Și toate-n jur cu noi plângeau
Pentru trăirea ta cea luată!
 
28. Și știm! Plecat-ai dintre noi
Dar NU din noi, ci dăinuind
În noi vei fi tot viu apoi
De Sus spre noi voios privind!
 
29. Și vei vedea tot ce-ai sădit
În noi, cu trudă și jertfire
Purtat deplin pân' la sfârșit
Spre-a ta eternă pomenire!
 
30.  Vedea-vei dragostea cea tare
A ta și-a ta Credință Vie
În orice cânt ori desenare
Și-n orice vers de poezie!
 
31. Și toți vor ști cum ce privesc
Ori ce citesc, e nevoința
Unui părinte creștinesc
Ce-n fii a cultivat credința!
 
32. Iar azi, plângând în urma ta
Te mai rugăm: Cu noi unit
Te roagă dar grăind așa
Spre Sfântul cel ce te-a păzit:
 
33. " Sfânt Alexandru, lăudate,
Ierarh al Domnului Divin
Privește tu ce nedreptate
Plinitu-s-a cu plan hain!
 
34. Vădește tu, ca unul care
În Ceruri ai în veac cinstire
Pe ceia ce cu pizmă mare
Ascuns plinesc nelegiuire!
 
35. Descoperă cu daru-ți Sfânt
Tot ce ascuns se săvârșește
În Cer odihnă mie dând
Și pe satan îl izgonește!
 
36. Alină rana cea amară
Cea veșnic în ai mei rămasă
Și nu lăsa nicicând să piară
A lor râvnire Credincioasă!
 
37. Pe-a mea soție mângâind
Fii tată pentru-ai mei copii
Rămași orfani și lin veghind
Îi apără în orice zi!
 
38. Orice greșeli ori chiar păcate
Ce am făcut, pe Cel Divin
Rugând, fă dar a fi iertate
Și mie veșnic dă alin!
 
39. Dar nu lăsa,o, nu lăsa
Răul să-nvingă, ci mărit
Îl risipește, vrând a sta
Lângă ai mei necontenit!
 
40. Și fă ca și de azi 'nainte
Să pot a fi un duh cu ei
O, Alexandru, Mare Sfinte,
Grijește orișicând de ei!
 
41. Și odihnește-mă pe mine
Acolo unde întristare
Nu e, iar zorile senine
Îl mângâie pe fiecare!
 
42. Și de la oameni depărtează
Orice lucrare diavolească
Ori rău ce boli ori plâns lucrează
Și fă-o dar să se zdrobească!
 
43. Iară pe cei ce le plinesc
Oprește, lor punând în minte
Cum pentru toate ei plătesc
În Fața Sfântului Părinte!
 
44. Și după roade răsplătește
La orișicine și mereu
De fiica mea mică grijește
Spre-a fi oricând cu Dumnezeu!
 
45. Iar precum eu, pe când era
Soția mea paralizată
'Nălțam voind a o scăpa
Rugi la Stăpâna Preacurată,
 
46. Precum la capul ei citind
Al Maicii Acoperământ
Prin Ea tămăduiri primind
A lăudat-o pe pământ,
 
47. Și nu simțeam  atunci nicicând
Vreo oboseală, ci râvnind
Vegheam la capul ei, chemând
Cerescul ajutor slăvit,
 
48. Asemeni dă soției mele
Și fiicei mele celei mari
Putere ca trecând de rele
Să se păstreze pururi tari!
 
49. Și le păzește în ispite
Iar a satanei curse rele
Le biruiește, o, Mărite,
Și depărtează-le de ele!
 
50. Și să se poată întări
Să nu se lase biruite
De cei ce vor dar a opri
A Domnului lucrări sfințite!
 
51. Ci mai cu râvnă să pornească
Mai cu avânt mărturisind
Și tot ce-i sfânt să răspândească
În mulți, un duh cu mine fiind!
 
52. Ca eu de-aici să-ți mulțumesc
Că îi ajuți pe-ai mei deplin
Și mie pace-mi dăruiești
Acum și-n veci de veci. Amin! "
 
Ana-Georgiana Grigore
20 ani
 
1. Smerită Cuvioasă Mare,
A Lui Hristos Sfântă Mireasă
A celor prigoniți scăpare,
Sărmanilor Mamă Miloasă,
 
2. A Epivatei bucurie
Și a Moldovei luminare
Izvor de Crez și milă vie
În româneștile hotare,
 
3. Cea ce de mică ai urmat
Pe Domnul iar Cuvântul Său
În orice timp ai ascultat
Fugind mereu de portul rău,
 
4. Cea ce odată petrecând
În Casa Sfântă în cântare
Cuvântul Vieții ascultând
Ai vrut a fi Lui următoare,
 
5. Cea ce sărmanii ocrotind
Pe cei cercați îi ajutai
În orice vreme ridicând
Pe câți căzuți jos îi vedeai,
 
6. Și cea ce nu te-ai rușinat
Cu cerșetoarea a schimba
A tale haine și curat
Ai vrut pe Domnul a urma,
 
7. Și cea ce pe părinți lăsând
Calea pustiei o ai luat
Întreaga-ți viață închinând
Stăpânului Adevărat,
 
8. Și viețuind în nevoire
Pe diavol zilnic învingeai
Iară din Cer cu păciuire
Izvor de har Slăvit aflai,
 
9. Și mari minuni ades plinind
Pe mulți din multe îi scăpai
Și azi în lume răspândind
Minuni și chemi pe mulți spre Rai,
 
10. Și mai apoi lumea lăsând
 Și fiind pe-un țărm dar îngropată
Un hoit murdar în preajma-ți stând
Te necăjea în vremea toată !
 
11. Și în viziune apărând
Ai poruncit a fi mutată
De lângă mortul ce oricând
Avuse viața întinată!
 
12. Iar prin aceasta ai vădit
 Cum niciodată nu va sta
Lumina lângă bezna grea
Ce prin păcate s-a zidit!
 
13. Și luată fiind din acel loc
Pe mulți creștini ai ajutat
Și al Credinței Sfinte foc
Mai mult, mai mult ai înălțat!
 
14. Și chiar și azi în orice zi
Ne verși izvoare de minuni
Pe drepți voind a îi păzi
Și îndrumând pe toți cei buni!
 
15. Și tot acel ce a cătat
Spre Mila ta, luând ajutor
A mulțumit în duh curat
Celui Slăvit din Cer păstor!
 
16. Căci iată și copiii cei
A căror mamă a murit
În anii ceia buni ori grei,
Pe tine mamă te-au găsit!
 
17. Iar maica lor cea pământească
S-a dus la Domnul liniștită
Știind că au Maică să grijească
De ei în vreme de ispită!
 
18. Pentru aceasta, Cuvioasă
La fel de noi grijește blând
În astă vreme dureroasă
 Când stăm acum amar plângând.
 
19. Fiindcă părintelui trupesc
Ce noi aveam, venindu-i rău
Pe Domnul Milei Cel Ceresc
Chema în ajutorul său!
 
20. Însă apoi fără de știință
Starea ce-avea s-a agravat
Pierzându-și propria cunoștință
Și nici puteri n-a mai aflat.
 
21. Iar noi atunci cu spăimântare
Chemând lumescul doctor dar
A lui dorită vindecare
Cătam atuncea iar și iar!
 
22. Dar după mult, mult timp venind
Doi asistenți, la el intrând
Ceartă cătau și rău voind
Stăteau, târziu ceva făcând.
 
23. Iar mai apoi târziu venind
Și medicul cel așteptat
Grăi mânios și rău voind
" Îi scoateți orice aparat! "
 
24. Și deși șanse mai avea,
Deși tot cald tata era
Hainul om îl decupla
De ața vieții ce avea!
 
25. Iar mai apoi nici nevoind
A sta pe lângă decedat
Chiar două ore și scriind
A-i spune "mort" , fiind  cald aflat.
 
26. Și nevoind a aștepta
Nici a lui acte medicale
Grăi: " Eu plec și voi chema
Poliția pentru ale sale! "
 
27. Și nu mai sta, ci și porni
Unde voia, pe noi lăsând
Poliția dar a o primi
Dar cum? Și ce abuz făcând?!
 
28. Căci de în legea omenească
Numai juristul și acel
Care cu el va să privească
Acele acte fel de fel,
 
29. Și nimeni altul voie n-are
În casa celui mort să vină
Nic în control nici spre cătare
De făptuiri fără pricină!
 
30. Aici, când nici nu se răcise
Tăticul nostru mult iubit
Când mama ușa o deschise
Ce să  vadă a trebuit?
 
31. De la poliția cea  locală
Vreo șapte-opt agenți veniți
Cu doi gropari fără 'ndoială
În casă au intrat grăbiți!
 
32. Și făr' motiv fotografind
Au vrut atuncea  să îl ia
La morgă iute, îndrăznind
La mama tonul a sălta.
 
33. Și deși mama se jelea
Nevrând să-i lase a îl lua
Și vrând să-ncerce a-l salva
 Din moarte spre a îl scăpa!
 
34. Dar n-au lăsat-o, ci făcând
Poze ce nici nu trebuiau
Cu forța chiar pe tata luând
Spre morgă lesne îl duceau.
 
35. Iară groparii nechemați
Cei cu acei agenți veniți
Râdeau văzând mult amuzați
Ce ei plineau nelegiuiți!
 
36. Și nici măcar nu ne-au lăsat
A-l îmbrăca, ci-așa l-au scos
Afară spre a fi-nghețat
Murind în timpul cel geros.
 
37. Și chiar acolo la intrare
În bloc, trântind trupul trudit
Al tatei jos, cu nepăsare
Priveau spre el mult împietrit!
 
38. Iară la morgă ajungând
În frigider degrab voiau
A-l introduce, ca-nghețând
Să-l știe mort cum își doreau.
 
39. Dar când să vrea dar a lucra
Această grea nelegiuire
Prin Voia Sfântă se strica
Un frigider chiar fără știre!
 
40. Și siguri vrând apoi a fi
Că a murit, i-au și făcut
Autopsie lui deși,
Bolnav era clar cunoscut!
 
40. Iară acestea făptuiau
Spre a plini așa voirea
Unei grupări ce își aveau
Acolo pâine și dorirea!
 
41. Iară gruparea întinată
În care infractori erau
Era cu totul tutelată
De mulți ce locul conduceau
 
42. Fiindcă de când nefericit
Chiar în Mangalia am ajuns
Mari fapte rele am privit
Și foarte, foarte mult am plâns!
 
43. Fiindcă gruparea ticăloasă
Ce legea toată stă călcând
Voia cu trudă dușmănoasă
A îl ucide, rău lucrând!
 
44. Iar ea e mult încurajată
Din mulți din cei ce stăpânesc
Acel oraș și-n vremea toată
Pe ei ca pază-i folosesc!
 
45. Iar ei  a-l omorî voiau
Pe tata, știind că el era
Cela prin care nu puteau
A face voia lor cea rea!
 
46. Căci prin venitul cel avut
Ei nu puteau lua ce voiau
Casa mezinei lui oricât
În orice vreme se trudeau!
 
47. Căci casa ceea ei voiau
Pe vară spre a o-nchiria
Lipsiți de lege și  așa
Venituri lor dar a avea,
 
48. Iar iarna ceia o doreau
Depozit bun dar de uzat
La contrabanda ce făceau
Pe strada lor neîncetat!
 
49. Și pentru-aceasta săvârșind
O astfel de nelegiuire
Pe-al nostru tată chinuind
Creatu-i-au a lui pieire!
 
50. Ca mai apoi prin voia lor
Casa aflând, s-o dobândească
Și lor profit și mare spor
În orice timp să-și săvârșească!
 
51. Și astfel, Maică Lăudată,
L-au omorât spre a putea
A lor voire întinată
A o plini deplin așa!
 
52. Dar ca acea ce ai cinstire
La Dumnezeu, noi te rugăm
Cere să dea lor răsplătire
Și-a Lui Dreptate să aflăm!
 
53. Roagă pe Domnul Savaot
Cel ce-a lăsat cârmuitori
În lume jos, ca-n timpul tot
Să fie Legii-apărători,
 
54. Să dea ca oamenii numiți
În fruntea țării să voiască
Pe asfel de nelegiuiți
Cum Legea vrea să pedepsească!
 
55. Roagă-l pe  Domnul a-i ghida
Spre Calea Lui și-i luminează
Spre a putea osândă da
Celor ce rău oricum lucrează!
 
56. Dă lor să vrea a risipi
Grupările mult criminale
Ca nu cumva și alți copii
Orfani  a mai rămâne-n jale!
 
57. Ca nu cumva nelegiuirea,
Corupția, pizma și răpirea
Să nu își afle dăinuirea
Acolo neluând osândirea.
 
58. Ca nu cumva cei răi văzând
Că nu iau plata cuvenită
Să se extindă, cuprinzând
Întreaga țară mult iubită!
 
59. Și nu cumva să se mai vrea
A unor mici copii prădare
Și nici cumva să se mai stea
Lucrându-se vreo crimă grea!
 
60. Ci conducând plini de dreptate
Și chiar de Sus putere luând
Orice amară nedreptate
Să pedepsească orișicând!
 
61. Ca să-i oprească pe acei
Care răpiri și rău voiesc
Pe mulți ferindu-i dar de ei
Chiar de în funcții se vădesc!
 
62. Iar vinovații plată luând
Aicea jos, să nu mai ia
La Tronul Domnului, aflând
O pedepsire și mai grea!
 
63. Ci pedepsiți în lume fiind
Și oamenii de rău scăpând
În armonie toți trăind
Să fie bine orișicând!
 
64. Și niciodată să mai fie
Așa abuzuri criminale
Ci doar dreptatea pururi vie
Să stăpânească port și cale!
 
65. Iar peste toate, Maică Bună,
Și a monahilor cinstire
Ne scapă-n vreme de furtună
De plâns, cercare și urgie!
 
66. Iar sufletul cel mult trudit
Al tatălui nostru ucis
Îl odihnește negreșit
În Cerul celor drepți deschis
 
67. Și roagă blând pe Dumnezeu
Orice greșeală lui iertând
Odihnâ el să ia  duios mereu
În Cer, spre noi din el cătând!
 
68. Și totodată nouă fii
Ajutorare și păzire
Și vino blând a risipi
A celora vrăjmași pornire!
 
69. Și nu lăsa, o nu lăsa
Pe duhul rău a birui
Ci nimicește voia rea
Ce vieți mai poate a  zdrobi!
 
70. Iară cu Sfântul Nicolae,
Și cu Măicuța Lui Hristos
Aduceți  iarăși după ploaie
Un soare cald și luminos!
 
71. Ca prin lumina lui să iasă
Prin lume florile credinței
Iar lacrima cea dureroasă
Să afle pacea biruinței!
 
72. Și suferința risipind
În loc iubirea să răsară
Iar noi a voastră milă știind
În noi nădejdea să nu piară!
 
73. Iar mai apoi în Cerul Sfânt
Când toți vom fi chemați deplin
Să ne-ntâlnim cu tati-n cânt
Cinstindu-vă pe voi. Amin! "
 
Ana-Georgiana Grigore
20 ani

 

17-10-2016
De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
ion - 19-03-2019:

Felicitări, Georgiana! Încă se mai nasc în România oameni!