Cookies de navigare nu pot fi dezactivate, iar cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 1194

Poezii

Ana-Georgiana Grigore
Tags: ;
 
Înălțarea Domnului:
 
1. Acum în slava Sa cea Sfântă
Domnul Hristos Se urcă lin
Apostoli, oameni, îngeri cântă
Slăvind pe Domnul Cel Divin!
 
2. Astăzi Stăpânul Se așează
În Tronul slavei Cel din Cer
Iar Maica jos se întristează
Gândind la cei ce în rău pier.
 
3. Fiul Cel Sfânt intră acum
Din nou în slava Sa cea mare
Lăsând la toți, pe Sfântul Drum
A Sa iubire și iertare.
 
4. Apostolii uniți privesc
Cum dintre dânșii Se ridică
Domnul Iisus și toți slăvesc
Minunea Sa cu Sfântă frică.
 
5. Divina Maică, glăsuind
Spre Fiul Ei la Cer urcat
Îi strigă: "Doamne, părăsind,
Lași lumea oare în păcat?
 
6. Unde îi lași pe fiii Tăi?
Plecând în Cer, întru mărire,
Printre păcat și toți cei răi,
În rău și grea nelegiuire? "
 
7. Iar Domnul blând grăind, rosti:
" Mă duc în slava Mea de Sus,
Locașuri vrând a pregăti
Celor ce fac ce Eu am spus!
 
8. Deși Mă urc la Tatăl Meu,
Pe fiii Mei nu părăsesc
Ci Eu cu ei voi fi mereu
În orice greu ce întâlnesc!
 
9. Și voi trimite lor în dar
Al păcii Duh din Tatăl luat
Ce le va da alin și Har
În orice timp întunecat! "
 
10. Pământul tot cu bucurie
Slăvește Sfânta sărbătoare
Satan răcnește cu mânie
Privindu-și greaua ruinare!
 
11. Stãpânul Blând Acel Ceresc
De heruvimi Este purtat
Iar neamul nostru omenesc
Milos e binecuvântat!
 
12. Și Duhul Sfânt e așteptat
De ucenicii Lui Hristos
Ce lumea toată a salvat
Prin Jertfa Sa cea grea, milos!
 
13. " Trimite, Doamne, și spre noi
Pe Duhul Tău Cel Sfânt, promis
Prin El să Te urmăm apoi
Trăind așa precum ai zis!
 
14. Și varsă întru noi oricând
Izvorul Harului curat
Ai Tăi să fim prin port și gând
Pe timp frumos sau tulburat!
 
15. Sã fim ai Tãi în orice timp
Aflând din Tine dar deplin
Ca luând un loc în Cer în schimb
Să Te slãvim în veci. Amin! "

 

Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos:

1. Deschis e Cerul cel senin
Pe Fiul Sfânt în el primind
Se suie Mielul Cel Divin
La Tatăl Sfânt, binevoind!
 
2. Apostolii mâhniți privesc
Cum Domnul Cel pe nori purtat
De tot soborul îngeresc
Este smerit înconjurat!
 
3. De pe pământ azi cu slăvire
Din nou se 'nalță Cela care
Pe Golgota la rãstignire
'Nãlțat râbda chinuri amare!
 
4. Din nou în slava dinainte
Se urcã Domnul și Cuvântul
Se bucurã cetele Sfinte
Și se spăimântă mult pământul!
 
5. Se pleacã îngerii, cântând:
"O! Sfânt Ești, Doamne, Fiu slãvit!
Cel ce Te 'nalți de pe pãmânt
Luând iarãși Locul Tãu Mărit! "
 
6. La fel stihiile rãspund:
" Stãpâne, Domn al pãcii sfinte,
Ia iarãși Locul Tãu, urcând
În slava Marelui Părinte! "
 
7. Suspinã iadul și grãiește:
" Vai, vai și vai, Nazarineanul!
Cum azi la Ceruri Se suiește
Și mântuie, veghind tot neamul! "
 
8. Iar Maica Sfântã Preacuratã
În mijlocul mulțimii stând
Strigã și Ea mult întristată
'Nãlțarea Fiului vãzând:
 
9. " Unde Te duci, o! Fiu Iubit?
Unde rãsari, al lumii Soare?
Cui lași pe cei ce au privit
Puterea Ta cea ziditoare?
 
10. Cui lași pe fiii Tãi creștini?
Prin Jertfa Ta rãscumpãrați,
Cum fi-vor ei aici strãini
Fără de Tine dar aflați? "
 
11. Asemenea degrab grãind
Și ucenicii spun în cor:
" Ce ne vom face noi, trãind
Tot singuri,Scump Mântuitor? "
 
12. Dar Domnul de pe nori rãspunde
Cu Glasul blând și mult milos:
" Cu voi Sunt Eu pe orișiunde
Vă veți afla în lume jos!
 
13. Cu voi voi fi ai Mei copii!
Orfani Eu nu vã las nicicând
Și iatã, urc spre a gãti
La toți un loc în Cerul Sfânt!
 
14. Nu Mã despart nicicum de voi
Ci Sus din Cer vã voi veghea!
Iar Duhul Vieții mai apoi
Spre voi cu pace vã voi da!
 
15. Eu nu vă las, ci Eu urcând
La Tatăl, vouã voi trimite
Pe Duhul Mângâierii Blând
Ca pavãzã întru ispite!
 
16. Cã dacã Eu nu voi sui
La Tatãl vostru și al Meu
Nici Duhul Sfânt nu va veni
Sã vã aline dar în greu!
 
17. Dar dacã Eu Mã voi urca
Acolo iar în slava Mea
Pe El din Cer Îl veți afla
Și întru tot vã va ghida!
 
18. Și Dânsul vouã vã va spune
Ce sã grãiți și cum oricând
Chiar prigoniți fiind voi în lume
Har și izbândã prin El luând!
 
19. Pentru aceasta, dragii Mei
Nu plec de lângã voi, ci Eu
În anii cei ușori sau grei
Voi fi cu voi, voi fi mereu! "
 
20. Așa grãiește în văzduh
Stãpânul-robul și Pãstorul
Venirea Sfântului Sãu Duh
Vãdind atunci la tot poporul!
 
21. Surâd acum cei întristați
Și aflã lesne mângâiere,
De chiar Hristos încredințați
Cã nu sunt singuri în durere!
 
22. Iar noi, acum, în astã zi,
Când iarãși ouãle ciocnind,
Cu toți cei dragi vom prăznui
Lui Înãlțarea mult slãvind!
 
23. Acum,când iar în mâini vom ține
Un roșu ou lin glãsuind:
" S-a înãlțat Hristos, creștine!"
Sã fim voioși curați trãind!
 
24. Privind spre Cel ce în Icoanã
E arãtat pe nori purtat
Sã cuvântãm fãrã de teamã
Spre El- spre Domnul Îndurat!
 
25. Sã spunem Celui ce suind
La Ceruri locuri ne gãtește
Cu toții într-un duh grãind
Spre Cela ce ne mântuiește:
 
26. " Iisuse, Doamne, Împãrate,
Cela ce azi Te 'nalți spre Cer,
Primește Sfinte, lãudate,
Al nostru glas cel mult stingher!
 
27. Stãpâne, Blânde ce acum
Iei iarãși slava Ta cea mare,
Pe greul Vieții noastre Drum
Fii lângã noi, ne dã scãpare!
 
28. Deși din nou astãzi Te sui
La Tronul Tatãlui Ceresc
Ne sprijinește și oricui
Dă Darul Tãu Dumnezeiesc!
 
29. Nu ne lãsa aici strãini!
Ci stai cu noi, în noi viazã!
Suntem ai Tãi, ai Tãi creștini!
Spre Tine doar ne îndrepteazã!
 
30. Trimite nouã cum ai spus
Divinul Duh al Mângâierii
Vegheazã-ne din Ceruri Sus
Ca sã-Ți urmãm plinirea Vrerii!
 
31. Ne cerne, Doamne, izgonind
Din noi pe tot cel rãu aflat
Ce e ascuns descoperind
Și pierde lucrul întinat!
 
32. Ne dã a Tale daruri Sfinte!
În hatul Tãu ne înveșmântã!
Ca prin lucrãri, gândiri, cuvinte
Sã Te urmãm și-n clipa cruntã!
 
33. Și stai în noi oricând lucrând
Cele ce vrei, cãci fãrã Tine,
Nu am putea nimic,nicicând
Ci am umbla pe cãi strãine!
 
34. Dar dacã Tu cu noi vei Fi,
Toți suntem vii adevãrat
Putând și azi a glãsui
Și-n veci cã Tu Te-ai înãlțat! "
 
Ana-Georgiana Grigore
 
La un sinod demult ținut ...
 
1. La un sinod demult ținut
Venea agale cu smerire
Un Sfânt Părinte de temut
Pentru a iadului oștire.
 
2. Mergea încet și blând privea
Cu portul simplu și curat
Era chemat, căci trebuia
Oprit un eres întinat!
 
3. Satan cercase în zadar
A îl opri să nu vină
Cãci cailor dând viață iar
Porni spre locul de pricină!
 
4. Cãci ucigând caii avuți
De Sfânt, voia a îl opri
Dar fiind iar vii prin el fãcuți
Către sinod putea porni!
 
5. Domol și plin de Duhul Sfânt
Ajunse la palatul unde
Ierarhii mari venind pe rând
Puteau cu cinste a pătrunde!
 
6. Însã strãjerii, la intrare,
Îl izgonirã și jigniră
Și nu voiau a-i da crezare
Când al său nume auziră!
 
7. Disprețuind, priveau râzând
Spre mitra cea din stuf lucrată
Iar cãtre el așa strigând
Îl defăimau în vremea toată!
 
8. Și îi ziceau: " Tu, ce grăiești
Că ești ierarh, nu ai rușine
Cum spui arhiereu cã ești
Câmd uite-te puțin la tine!
 
9. Cum vrei crezare a îți da?
Când n-ai ierarhicesc veșmânt! ?
Ori și mai și chiar mitra ta
Din papură toți o găsesc!?
 
10. Nu ești ierarh, ești impostor!
Deci pleacã cu grãbire, iată! "
Dar al ierarhilor sobor
Zarvã aflând, ieși îndatã!
 
11. Și întrebã: " Ce este oare
Cu tulburarea cea plinitã?
Iubiți creștini, ce întâmplare
Vă este vouă spre ispitã? ! "
 
12. Iarã strãjerii cu mânie
Grăiau: " Acesta se pretinde
A fi suit în ierarhie
Și a intra aici și tinde!
 
13. Cuteazã a grăi că el
Este ierarh, fiind așteptat
Dar noi nu-l credem căci astfel
Precum vedeți e îmbrãcat!
 
14. Priviți la ale lui veșminte!
Ce simple sunt, iar mitra sa
Precum i-am spus și mai 'nainte
Din papură o veți afla! "
 
15. Însã ierarhii adunați
Pentru sinod, au spus așa
Cu toții într-un glas aflați
Au prins spre ei a cuvânta:
 
16. " Ce faceți, fraților iubiți?
Căci impostor nu se vãdește!
De ce urât îl izgoniți?!
Căci mult la toți ne folosește!
 
17. Nu e vreun om necunoscut
Lipsit de cele necesare
Ci e ierarhul blând cel vrut
De toți în astă adunare!
 
18. E chiar arhiereul mare!
Smeritul Spiridon cel blând
Ce e chemat ca toți mustrare
Sã dãm pe Arie lepădând!
 
19. A fost chemat cãci e știut
De toți prin harul sãu bogat
Iar rolul cel de el avut
E cum nu știți de însemnat!
 
20. Cu toții azi ne-am adunat
Spre a opri și osândi
Un eres rãu și întinat
Ce mulți creștini poate sminti!
 
21. O erezie provenitã
Din chiar mândria celui care
Luând preoția cea cinstitã
A folosit-o spre pierzare!
 
22. Acelui ce luând Sfântul Dar
Al preoției, vrând fãlire,
Prin erezie iar și iar
Atrage duhuri spre pieire!
 
23. Fiindcã deșarta lui slăvire
Fãcutu-l-a a perverti
Credința Dreaptã și smintire
În locul ei a rãspândi!
 
24. Cãci harul neputând via
Lângă mândria lui urâtă
Satan pornit-a a lucra
Prin el pierzarea sa cea vrută!
 
25. Iar noi de asta am ajuns
Aici și toți întru unire
Venind din multe pãrți ne-am strâns
Spre a sinodului plinire! "
 
26. Așa spuneau ierarhii cei
Ieșiți spre gardã la intrare
Și rușinați atunci de ei
Strãjerii triști cereau iertare!
 
27. Milos privea pe cap purtând
Mitra din papurã lucratã
Ierarhul înțelept și Sfânt
Iertând tratarea cea lui datã!
 
28. Iar din sobor alt Sfânt Mãrit
Lui îi striga: " Hai Spiridoane!
Hai sã luptãm desãvârșit
Spre paza Sfintelor canoane! "
 
29. Rãspuns-a Sfântul mult mâhnit
Arhiereului zicând:
" Hai, Nicolae, negreșit
Sã mergem Crezul apãrând! "
 
30. Și la sinod cu toți intrând
Și Duhul Sfânt cu dânșii fiind
Dreapta Credințã apãrând
Mustrau pe Arie, biruind!
 
31. Iar pe când Sfântul Nicolae
Pe Arie pălmuia mâniat
Căci răul eres scris pe foaie
Vestea, fiind trufaș crunt aflat,
 
32. Cel de străjeri batjocorit
Cu mitra lui sărăcăcioasã
Vãdea pe Domnul Întreit
Pierzând sminteala ticăloasã!
 
33. Și luând în mâna sa trudită
O cãrãmidã oarecare
Plinea minunea cea slăvită
Dând ereziei grea surpare!
 
34. Căci cãrãmida el strângând
În mânã, a ieșit din ea
Focul și apa rãmând
Pământul doar în mâna sa!
 
35. Și astfel dar era vãditã
Taina Treimii lãudate
Una în Ființa ei privită
Dar în Persoane Trei aflate!
 
36. Și știm cu toții de plinirea
Fãcută de Ierarhul cel
Ce mult ajută omenirea
Prin mari minuni de orice fel!
 
37. Căci sunt știuți de lumea toatã
Și bocãnceii lui tociți
Prin mila lui cea mult bogatã
Cea datã celor necãjiți!
 
38. Căci de Ierarhul Mirei blând
Mãritul Nicolae vine
Ascuns ghețulele umplând
Și tãinuindu-se pe sine,
 
39. Cinstitul Spiridon mergând,
Plinind minuni și fapte bune
Mai lasã urma sa nevrând...
Tocind bocancii sãi prin lume!
 
40. Dar ce vedem noi de privim
Spre ei? Ce oare învãțãm?
Ce bune roade întâlnim
De viața lor noi o aflăm?
 
41. Cu ce virtute spre zidire
Împodobeau a lor trăire?
Prin ce luau și întãrire?
Având la Domnul îndrãznire? !
 
42. Prin ce viau ei în Hristos?
Iar El via în ei oricând?
Prin ce fãceau neputincios
Pe duhul rãu din iadul crunt?
 
43. Nu prin mărirea pământeascã !
Ori efemera slavă rea!
Nu prin mândria diavolească
Ori rodul cel ieșit din ea!
 
44. Ci prin smerenia cea privitã
Întâi la Domnul lor Iisus!
Acea de ei mereu trăitã
Ce a dat lor mult har de Sus!
 
45. Prin portul simplu și curat!
Prin lipsa râvnei de fălire!
Prin traiul drept cel închinat
Doar Domnului plin de iubire!
 
46. Căci nu erau sãraci știuți
Ci având cele necesare
Pe toți acei lipsiți vãzuți
Îi miluiau cu îndurare!
 
47. Cãtau prin cele trecãtoare
Sã ia Cereasca avuție
Iar în slujirea lor cea mare
Sã dea la toți o pildă vie!
 
48. Erau bogați dar avuția
O foloseau în scopuri bune
Și nu cătau nicicând teufia
Ori cinstea pentru al lor nume!
 
49. Ci toate cele ce lucrau
Plineau spre slava Lui Hristos
Și plin de milã ajutau
Pe cei din ceas anevoios!
 
50. Pentru aceasta dar privind
Către adânca lor smerire
Sã îi urmãm, curat trãind
Și neviond aici cinstire!
 
51. Sã fim smeriți și drepți mereu
Și sã grãim acum sfios
Spre cei ce Sus la Dumnezeu
Aflat-au Raiul Cel frumos!
 
52. Să spunem: " Nicolae Sfinte!
Și Spiridoane mult Smerite,
Ierarhi ai Sfântului Părinte
Și pilde vii în veac iubite,
 
53. Bătrâne Drepte ce grijeai
De Turma ta cu stăruință
Și tu, Ierarhe, ce purtai
Mitra de trestie cu credință,
 
54. Pe a smereniei voastre Cale
Ne duceți cu Hristos să fim
Și săvârșind Voile Sale
Pe duhul rău să biruim!
 
55. Ne dați al simplității dar
Și al smereniei Sfânt veșmânt
Ca luând de Sus puteri și har
Să stăm în Domnul orișicând!
 
56. Și fiind de Dânsul înălțați
Călãuziți și ocrotiți
 Sã atăm în El neclãtinați
Fiind pilde altora vãdiți!
 
57.Ca mai apoi la Judecată
Sã fim primiți în Cer deplin
Și sã-L slãvim în vremea toatã
Cinstire vouã dând. Amin !
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani

 

BIBLIA-ESENȚA CREDINȚEI
 
 1.Ce este Biblia drag creștin?
 Știi oare? ai citit-o frate?
 E Adevărul cel deplin,
 Cheia trăirii împăcate!
 
 2.Nu e o carte oarecare
 Ce spune niște povestiri
 Ci este Sfânta revelare
 A marii Domnului iubiri!
 
 3.În ea aflăm istorisirea
 Lucrării Domnului Ceresc
 De la ființarea și zidirea
 Întregului neam omenesc,
 
 4.Până la Sfânta pătimire
 A Mielului Mântuitor
 Și până la Sfânta Venire
 A Lui ca Drept Judecător,
 
 5.De la întâiul om căzut
 Din Ceruri prin neascultare
 Până la ultimul văzut
 La Sfânta, Dreapta Judecare,
 
 6.De la Prooroci și Drepți curați
 La Ucenici și Sfinți cu mii
 Și la creștinii botezați
 Ce după noi vor viețui,
 
 7.De la satan, leul flămând,
 Care pe om a înșelat
 La Antihrist, cel ce umblând
 Va trage lumea spre păcat,
 
 8.De la Martiri și Cuvioși
 Și Sfinți ce pot minuni plini
 La cei ce vor sta credincioși
 Până când timp nu va mai fi!
 
 9.Ea e esența Viețuirii,
 Și Adevărul neștirbit
 De duhul iadului pieirii
 Ce vrea doar rău desăvârșit!
 
 10.Este Cuvântul Celui Sfânt
 Spre om, zidirea Lui iubită
 Din Cer căzută oarecând
 Apoi prin Cruce izbăvită!
 
 11.Fără de ea, creștin iubit,
 Nu vei afla nicicând menirea
 Cea pentru care fiind zidit
 Îți afli pururi împlinirea!
 
 12.Fără de ea, trăind oricând
 Vei fi ca frunza legănată
 De al ispitei rele vânt
 Apoi căzută și uscată!
 
 13.Fără de ea, nu vei cunoaște
 De ce și pentru ce trăiești
 Și cum prin tine om se naște
 Prin Voile Dumnezeiești!
 
 14.Fără de ea, cu tulburare
 Vei tot voi a dobândi
 Răspuns la greaua întrebare:
 "De ce trăiesc în orice zi ?"
 
 15.Căci ea e chiar învățătura
 Cea Sfântă cea de Domnul dată
 Pe care răul, iadul, ura,
 Nu o vor pierde niciodată!
 
 16.Iar un creștin dreptmăritor
 Nu poate spune că trăiește
 În Domnul Sfânt, Blândul Păstor
 Dacă Scriptura nu citește!
 
 17.Nu poate omul a grăi
 "Sunt ortodox, cred în Iisus!"
 De nici nu va voi a ști
 Prin ea, ce Domnul lui a spus!
 
 18.Fiindcă acela ce nu știe
 Indiferent de cum gândește
 A Crezului său temelie
 Ateu în viață se vădește!
 
 19.Acel ce vrea a îndruma
 Pe alții spre dreapta credință
 Va trebui prin viața sa
 Să aibă de ea cunoștință!
 
 20.Pentru că omul ce nu are
 Ca bază Crezul mântuirii
 Ce îi va fi și sprijin tare
 Dar și în veac folos trăirii.
 
 21.Este mereu neliniștit,
 Nemulțumit și apăsat
 Neștiind motivul cel cinstit
 Cel pentru care e creat.
 
 22.Și sufletul din el tânjind
 După Cuvântul Domnului
 Nu îi va da pace, voind
 Să aibă veșnic țelul lui.
 
 23.Iar omul viețuind mereu
 În orice timp va căuta
 Ceva ce de amarul greu
 Îl va putea cumva scăpa!
 
 24.Va alerga spre bogăție
 Spre mode, lux ori spre plăcere
 Dar trecătoarea bucurie
 Nu îi va fi ca mângâiere.
 
 25.Va încerca orișice pare
 A mulțumi trupul cuiva
 Dar duhul său cu întristare
 În sine îl va măcina!
 
 26.Va încerca tot ce e nou,
 Va strânge zi de zi, crezând
 Că prin avere, duhul său
 Va dobândi alinul blând!
 
 27.Dar toate, lux, averi, hrănirea,
 Îmbrăcămintea ori plăcerea,
 Îndestularea ori mărirea,
 Îi vor spori mai mult durerea!
 
 28.Căci duhul cel fără pieire,
 Nu se hrănește, nici îmbată
 Cu pământeasca fericire
 Ce lesne piere lepădată!
 
 29.Ci precum chiar Hristos grăiește
 Fiind de satana ispitit :
 "Nu doar cu pâine se hrănește
 Un om, ci mai desăvârșit,
 
 30.Se va hrăni cu tot Cuvântul
 Din gură Domnului ieșit
 Ce nici suspinul, nici mormântul
 Nu Îl vor face tăinuit!
 
 31.Pentru aceasta să voim
 Sfânta Scriptură toți citind
 În duhul nostru să primim
 Cuvântul Sfânt, cu Domnul fiind!
 
 32.Să vrem citind, să împlinim
 Poruncile cele Divine
 Și prin purtare să cinstim
 Virtuțile cele creștine!
 
 33.Căci doar așa ne vom găsi
 Pacea în duhul încercat
 Și împliniți ne vom simți
 Prin Domnul Cel Adevărat!
 
 34.Numai știind scopul pentru care
 Am fost creați, și lui urmând
 Chiar și pe timp de încercare
 Vom avea pace orișicând!
 
 35.Dar să luăm seama, nu cumva
 Să luăm vreo Biblie ce conține
 Vreo erezie grea ce vrea
 A sminti viețile creștine!
 
 36.Căci iată mulți sectari pornesc
 Prin lume Biblii dăruind
 Și pe creștini ademenesc
 Spre erezii, mult amăgind!
 
 37.Și glăsuiesc :" Luați de la noi,
 Biblia, căci gratis o primiți!"
 Dar nu le spun cum mai apoi
 Îi pierd, pe veci fiind osândiți!
 
 38.La oameni spun:"La noi veniți!
 Căci ortodocșii nu vă dau
 Scriptura gratis, ci plătiți
 Ce crez în dânșii astfel au ?"
 
 39.Dar nu le spun că Biblia cea
 Pe care lor o dau așa
 Conține erezii în ea
 Pe oameni spre a înșela.
 
 40.Nu le vestesc că o traduc
 Cum ei voiesc spre a sminti
 Și astfel pe creștini conduc
 Spre diavolul fără a ști!
 
 41.Căci nu e gratis lor donată
 Ci prețul ei este cumplit
 Duhul și viața tulburată
 De planul lor cel murdărit!
 
 42.Fiindcă aceștia ori hulesc
 Pe Sfinți și Maică cea Divină
 Ori pe Hristos Îl ponegresc
 Ori Sfintei Cruci nu se închină.
 
 43.Iar mai cumplit, Biblia citind
 Pe străzi pornesc din ea citând
 Însă din dânsa folosind
 Ceea ce vor, mult înșelând!
 
 44.Căci iau versete cum voiesc
 Scoțând din ele tot ce poate
 Să îi înfrunte când smintesc
 Vădind a lor voiri spurcate!
 
 45.Citează doar ce le convine
 Scriptura Sfântă pervertind
 Și chemând viețile creștine
 Spre iad, pe oameni amăgind!
 
 46.Ori îi atrag spre bogății,
 De traiul cel prost profitând
 Spunând :"La noi de veți veni
 Vă dăm averi, case, pământ!"
 
 47.Ori spun:"Lăsați ortodoxia!
 Căci noi vă dăm nu vă vom lua!
 Și veți afla Împărăția
 Cerească de ne veți urma!"
 
 48.Dar nu le spun în nici un timp
 Că nu vor lua Raiul Divin
 Al Domnului, ci iau în schimb
 A iadului munci și suspin!
 
 49.Împărăție, da!dar care?
 Căci domnul lor nu E Hristos
 Ci e satan ce înșelare
 Sădește întru lume jos!
 
 50.Iar ei nu cer atunci vreo plată
 Căci plata este duhul chiar
 Ce urmând calea întinată
 Primește veșnicul calvar!
 
 51.Și mai apoi, chiar de nu spun,
 Precum străvechii farisei
 Cer zeciuială și răpun
 Și alte suflete prin ei!
 
 52.Și cei ce Crezul Sfânt îl lasă
 Iau și osânda din vecie
 Dar și în viața lor rămasă
 Vor lua a Domnului urgie!
 
 53.Căci Biblia cea adevărată
 Tradusă după Duhul Sfânt,
 E acea binecuvântată
 Pecete Sinodală luând!
 
 54.Iar fără binecuvântare
 De e citită, ades fiind
 Voit tradusă cu greșale
 Va deruta, crunt rătăcind!
 
 55.Cea ortodoxă costă, da!
 Dar Adevărul Sfânt vestește
 Și nu plinește voia rea
 A lui satan ce pustiește!
 
 56.Da!costă, dar spune Iisus
 Că e păcat de moarte grea
 Neplata celui ce-a depus
 Efort o muncă a lucra!
 
 57.Pentru ca toți care muncesc
 La publicarea ei, firesc
 Să aibă plată, căci plinesc
 Efort trupesc și sufletesc!
 
 58.Iar dacă noi vom renunța
 Măcar puțin la lucrul cel
 Care folos nu ne va da
 Și nu mântuim prin el,
 
 59.Cu siguranță vom putea
 În casa noastră să avem
 Sfânta Scriptură de vom vrea
 "Creștini" a spune că suntem.
 
 60.Iară acei împovărați
 De lipsuri care nu pot lua
 Scriptura Sfântă, fiind aflați
 În vremea parcă tot mai grea,
 
 61.La preot să meargă, cerând
 Să îi învețe de îndată
 Cuvântul Domnului lor dând
 Scriptura cea adevărată
 
 62.Și preotul dreptmăritor
 Cu bucurie le va da
 Odorul cel mântuitor
 Prin care în Hristos vor sta!
 
 63.Însă aceștia dar aflând
 Ca și ceilalți Cerescul dar
 Să nu îl lase, aruncând
 Ce au primit în vreun sertar!
 
 64.Ci să citească, însetând
 După Cuvântul Domnului
 Prin port, cuvânt și gând urmând
 În orice zi Voirea Lui!
 
 65.Ca nu cumva să se arate
 Ca fariseii ce știau
 Poruncile de Domnul date
 Însă prin porturi le călcau!
 
 66.Ci să vieze în Hristos
 Credința Sfântă ei păstrând
 Atât pe timpul cel voios
 Cât și când stau amar plângând!
 
 67.Numai așa se vor numi
 "Creștini " și "ortodocși" curați
 Dacă pe Domnul vor sluji
 În orice vreme neschimbați!
 
 68.Fie ca toți înțelegând
 Să căutăm mai mult ca tot
 Cuvântul Domnului aflând
 Chiar pe Stăpânul Savaot!
 
 69.Iară prin el să dobândim
 Putere, sprijin, har, alin,
 Și mântuiți apoi să fim
 În vecii vecilor. Amin!
 
 Ana-Georgiana Grigore
 19 ani
 
 
Învie Domnul...
 
1.Învie Domnul, iar învie
Din nou în duhuri ne rãsare
A Mântuirii bucurie
Gonind a morții spãimântare!
 
2.Duhul pieirii greu suspinã
Iar iadul e vădit prãdat
Și a Minunii Mari Luminã
Îmbracã omul cel salvat!
 
3.E moartã moartea iar amarul
Din toți acum e depãrtat
E pace sfântã iarã harul
Spre noi de Sus e revãrsat.
 
4.Strãjerii tremurã speriați
Iar îngerii:"Osana!" cântã
De plâns sunt ochii liberați
Și forța iadului e frântã!
 
5.Cei plânși acum se veselesc
De praznicul din Cer adus
Blestemul vechi , cel strãmoșesc
E rupt de Mielul Sfânt-Iisus!
 
6.Neputincios este mormântul
Și gol rãmas în sinea lui
Purtând înel numai Veșmântul
Vestind Scularea Domnului!
 
7.Mieluții albi voioși slãvesc
Pe Mielul Cel din morți sculat
Pãmânt și Cer și toți mãresc
Al Vieții praznic luminat!
 
8.Au unde ți-e puterea, moarte?
Unde ți-e fala, gol mormânt?
În care colț în care parte
Mai poți domni, iadule crunt?
 
9.În nici un loc, cãci Cel Divin
Zdrobit-a fãlcile pieirii
Prãdat-a iadul cel hain
Dând mântuire omenirii!
 
10.Au cum credeai , mormânt pustiu
Cum cã putea-v-ai a lega
În sinea ta pe Domnul Viu
Ce nicicând moarte va afla?!
 
11.Te-ai veselit satan spurcate
Vãzând pe Domnul rãstignit
Dar iatã-te acum, turbate
Prãdat, surpat și biruit!
 
12.Ori:"Ce veșmânt mai rupi mânios,
Caiafa, vãruit mormânt
Cãci Viu Îl afli pe Hristos
Pe Dumnezeul-Om Preasfânt!?
 
13.Acum rãsare tuturor
A Învierii Razã blândã
Nãdejde, har, dar sfințitor
Trãiri și duhuri le inundã!
 
14.Creștini micuți ori cei mai mari
Sãrmani, bogați, triști ori voioși
Slãbiți de trudã ori cei tari
Slãviți minunea credincioși !
 
15.Uniți strigați întru iubire
"Hristos a înviat din morți!"
Aflat-am Marea izbãvire
Deschise fiind Sfintele Porți!
 
16.Sãltați, cântați cu fericire
Cu toți în Domnul prãznuiți
Iar în Biserici cu iubire
Slãviți pe Fiul Sfânt, venind!
 
17.A jalei hainã lepãdați
Și luați veșmântul de Luminã
Unii la alții spuneți: "frați"
Luând pãrtãșia cea Divinã!
 
18.Și cuvântați:"Pãrinte Sfinte,
Mântuitor și Miel Divin
În port, gânduri, trai, cuvinte
Învie, Doamne, în noi lin!
 
19.Lumina Învierii Tale
Pe noi o varsã minunat
Ca toți sã luãm a Vieții Cale
Precum milos ne-ai învãțat!
 
20.Învie, Doamne, plin de milã
Și întru noi, în fiecare!
Iar ruga noastrã cea umilã
Primește-o Sus cu îndurare!
 
21.În duhul nostru îngropat
În multe patimi și pãcate
Învie azi, îl fã schimbat
Și plin de roadele curate!
 
22.Și ne îndrumã orișicând!
Viazã pururi întru noi!
Ca bunele fapte fãcând
În Tine Vii sã fim apoi!
 
23.Și fiind oricând sub paza Ta
Sã știm, Stãpâne, iar și iar
Cã blând în noi vei învia
Cu pacea, harul, al Tãu dar!
 
24.Iar tuturora sã strigãm
Cinstitul imn adevãrat
În orice locuri ne aflãm
Zicând: "Hristos a înviat!"
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
 
Învãțați copii creștini:
 
1.Micuți creștini, voi auziți
Tot ce natura vã grãiește?
Cum voi mereu curați sã fiți
Așa cum Domnul vã voiește?!
 
2.Voi auziți cum rândunica
Care pe ramuri câmtã lin
Grãiește: "Nu putem nimica
Fãrã de Domnul Cel Divin!"?
 
3.Ați ascultat cum și albina
Tot zumzãie în chip duios:
"Știți dragi copii, cã toatã vina
Este spãlatã prin Hristos?!"
 
4.Și ați privit spre mielul care
Des paște iarbã liniștit
Strigând acestea: "Azi cântare
Aduceți Mielului slãvit!"?
 
5.Însã la nufăr ați privit
Spre a vedea și cântul lui:
"Nu luați tot traiul murdãrit
Ci fiți oricând ai Domnului!"
 
6.Ori auziți copii creștini
Și porumbelul gângurind:
"De sfântã dragoste fiți plini!"
Astfel vã spune tresãrind.
 
7.Iarã furnica ați vãzut
Cum pildã vouã ea se face
Grãind: "Tot omul e pierdut
De des în lenevie zace!"
 
8.Și pițigoiul zi de zi
Traiul cel liber vã vestește:
"De liber omul nu va fi
În van adesea mai trãiește!
 
9.Sus de pe creanga de alun
O bufnițã degrab grãiește
" Pãziți-vã cu suflet bun
Cãci rãul când nici știm lovește!
 
10.Apoi pe toate noaptea vine
Și lin îngânã: "Doamne Sfânt,
Pe toți copiii cãtre Tine
Îi duce zilnic pe pãmânt!"
 
11.Iar îngerașii cei zglobii
Trudind pe cerul cel senin
Rãsar pe cer steluțe mii
Cântând în veci de veci.Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
 
Rugãciunea unor micuți creștini:
 
1.Doamne,Doamne toți cei mici
Te rugăm dupã putințã
Sã grijești ca noi aici
Sã sporim întru credințã!
 
2.Multe încã nu putem
Sã lucrãm ori sã aflãm
Dar ai Tãi mici fii suntem
Ce voim sã Te urmãm.
 
3.Blând Iisus azi îngrijește
De ai noștri scumpi pãrinți,
Munca lor o înlesnește
Și ne face mai cuminți!
 
4.Cu cântãri venim smerit
Numele sã Îți slãvim:
"Pentru toate ce-am primit
Doamne Sfânt,Îți mulțumim!"
 
5.Toți din locurile toate
Te chemãm sã ne îndrumi
Cãtre faptele curate
Ca sã fim tot drepți și buni!
 
6.Poartã grijã ceas de ceas
De pãrinți,ca ei sã poatã
Prin purtare și prin glas
De la rãu sã ne abatã!
 
7.Pe a noastrã mamã bunã,
Pe al nostru drag tãtic
Îi pãstreazã împreunã
Și nu-i pierde cu nimic!
 
8.Iar pe noi cei mititei
Ne du doar pe calea ta
Ca trãind mereu cu ei
Sã putem a Te urma!
 
9.Sã fim micii Tãi urmași
Bun Iisus,și sã trãim
Credincioși,sã nu ne lași
Cãtre diavol sã pornim!
 
10.Suntem mici,dar Te chemãm 
Drept Iisus și Miel Ceresc
Ca în viațã noi cât stãm
Sã avem trai creștinesc!
 
11.Și plãcuți sã-Ți fim,Pãrinte,
În surâs ori în suspin
Iar prin port,gândiri,cuvinte,
Slavã sã Îți dãm.Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
În cinstea Sfântului Ierarh Luca al Crimeii:
 
1.Slăvit Ierarh ucrainean,
Şi Doctor Sfânt,vindecător
Pornirea şarpelui-satan
Ai înfruntat biruitor!
 
2.Vlăstar al Viei Celei Sfinte
Şi a satanei grea mustrare
Prin pilda ta şi prin cuvinte
Pe mulţi ai scos dintru pierzare!
 
3.Căci în Crimeea fiind născut
Pe Domnul Vieţii ai slujit
Şi Doctor fiind apoi făcut
Pe mulţi de boli ai izbăvit!
 
4.Şi ai ales trimis să fii
În locuri şi sărace sate
Voind să poţi tămădui
Pe cel ce în dureri se zbate!
 
5.Iar fiind chirurg, ai operat
Pe cei cuprinşi de boli amare
Şi vindecare lor ai dat
Prin Sfânta Maică Născătoare!
 
6.Fiindcă în sala rânduită
De operaţii, ai purtat
Icoana Maicii Cea Cinstită
Care pe diavol a surpat!
 
7.Iar pe bolnavi pecetluind
Cu semnul Crucii,operai
Din dânşii boala izgonind
Şi Voia Domnului vesteai.
 
8.Şi pe mulţi oameni îi scăpai
De boli,cu râvnă tot trudind
Lângă soţia ce aveai
Aceasta asistentă fiind!
 
9.Însă la Domnul ea trecând
Mai mult pe Domnul ai urmat
Iar al Stăpânului Cuvânt
Celor bolnavi ai arătat!
 
10.Iară ierarhul cel numit
Ca Inochentie ţi-a propus
Preot să fii hirotonit
Păstorind Turma Lui Iisus
 
11.Şi urcând treapta preoţiei
Întru spitale des mergeai
Iar slujba grea a mărturiei
Întru Hristos o împlineai.
 
12.Şi fiind apoi degrab suit
În treapta Sfintei ierarhii
În orice timp ai ocrotit
Creştinii micii eparhii!
 
13.Iar numele cel Sfânt primit
La tunderea călugăriei
Prin port şi vorbe ai cinstit
Plinind slujba arhieriei!
 
14.Şi te-ai vădit drept Următor
Evanghelistului cel Sfânt
Iar precum el vindecător
Te-ai arătat la toţi  oricând!
 
15.Căci Sfântului Luca urmând
Prin portul şi a ta lucrare
Pe diavol zilnic învingând
Ai luat din Ceruri apărare!
 
16.Iar tirania comunistă
Ai înfruntat,mult pătimind
Şi toată voia ateistă
Ai ruşinat,mult har primind!
 
17.Căci ceia ce te-au decorat
Pentru talantul vindecării
Nelegiuit te-au condamnat
La chin şi greul exilării!
 
18.Fiindcă voiau ca operând
Al Crucii Semn a nu plini
Ci precum cei atei lucrând
Al Domnului să nu mai fi!
 
19.Şi fiind Episcop rânduit
În multe eparhii,din care
În Simferopol,ai voit
A clerului dreaptă purtare!
 
20.Ai îndrumat ca bun Păstor
Pe slujitorii cei sfinţiţi
Spre a fi pildă în popor
Trăind tot buni,curaţi,cinstiţi!
 
21.Însă orbind,ai continuat
În Liturghie a sluji
Şi mulţi bolnavi ai ridicat
Din boli şi greu în orice zi!
 
22.Iară Crimeea ai umplut
De vindecări şi har Ceresc
Şi mari minuni ai tot făcut
Peste tot neamul creştinesc!
 
23.Căci iată,nici ancheta grea,
Nici exilarea rea şi deasă,
Nu au putut a spăimânta
Inima ta cea credincioasă,
 
24.Ci bolşevica tiranie
Ai biruit şi ruşinat
Iar sfânta ta arhierie
În cinste o ai îmbrăcat!
 
25.Pentru aceasta cu smerire
Te lăudăm şi te rugăm
Să ne fii Scut de sprijinire
A Vieţii Cruce să purtăm!
 
26.Ne fii alin şi vindecare,
În boli şi greu şi în nevoi
Însă ne fii şi îndrumare
Spre Raiul Vieţii de apoi!
 
27.Căci comunişti precum acei
Care în vremea ta trăiau
Mai sunt şi azi,dar farisei,
Şi mult în viclenie stau!
 
28.Fiindcă acei ce torturau
Creştinii  crunt în închisori
Răul pe faţa  lor vădeau
Fiind la vedere hulitori,
 
29.Aceia toţi strigau turbat
Că sunt vrăjmaşii Lui Hristos
Rănind pe cel Lui închinat
Şi ucigând pe credincios!,
 
30.Dar astăzi alţii se arată
Chiar "buni creştini",ascuns plinind
Lucrarea rea şi întinată
Şi pe cei drepţi mult pizmuind!
 
31.Astăzi intrând în Casa Sfântă
"Mari credincioşi" mereu îşi spun,
Pe când pornesc cu ură cruntă
Rău să lucreze celui bun!
 
32.Slăvesc dreptatea,pe când sunt
Nedrepţi ori cruzi ori răpitori,
Urăsc iubirea,dar spunând
Că ei sunt blânzi şi iubitori!
 
33.Spun că pe Domnul Îl urmează
Porunca Lui ades călcând
Şi spun că binele lucrează
În taină răul tot făcând!
 
34.Sunt slugi satanei orisicand
Dar îşi spun robi Celui slăvit
Biserica ascuns surpând
Prin portul lor nelegiuit!
 
35.Vestind al Celui sfânt cuvânt
Nu Îl plinesc,ci mai vârtos
Îl calcă zilnic pe pământ
Sub chipul fals de cuvios!
 
36.Şi cred că tot ce săvârşesc
De e de oameni tăinuit
E şi de Tatăl Cel Ceresc
Ascuns şi mult acoperit!
 
37.Consideră că dacă vin
În Casa Sfântă,tot răi stând
De la Stăpânul Cel Divin
Au izbăvire,Raiul luând!
 
38.Dar nu gândesc cum aparenţa
Nu mântuieşte,ci cumplit
Va osândi dacă esenţa
Şi portul altfel s-au vădit!
 
39.Acestea ştiind,cerem plângând
A ta slăvită ocotire
Ca să putem lupta,având
Prin tine har şi întărire!
 
40.Şi să putem trăi precum
Hristos a vrut,iar nu părând
Că suntem pe Cerescul Drum
Pe diavolul în noi purtând!
 
41.Ierarh Divin şi Doctor Blând,
Cinstite Luca,ne îndrumă
Tot greul nostru cunoscând
Ca să urmăm Calea Cea Bună!
 
42.Şi să vădim prin făptuirea
De orice zi că am urmat
Pe Dumnezeu,iar nu pieirea
Şi iadul veşnic blestemat!
 
43.Iar fiind Crimeii păzitor
Intreaga lume o împacă
Surpând pe cel stăpânitor
Ce vrea război şi rău să facă!
 
44.Infruntă pe cei însetaţi
De sânge şi omor în lume
Iar pe acei în rău aflaţi
Îi duce iar spre cele bune!
 
45.Şi ne păzeşte şi alină,
Pe timp de zâmbet ori suspin
Ca să plinim Voia Divină
Şi cinste să îţi dăm.Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
Eroii neamului românesc:
 
1. Din nou cinstim cu voioșie
Ai neamului român eroi
Din nou jertfirea lor cea vie
Aprinsã este peste noi!
 
2. Din nou cu praznicul 'Nălțării
Al Domnului Mântuitor
Serbãm în orice colț al țãrii
Pe cei eroi, cântând în cor!
 
3. Cu mari cu mici în mâni purtând
Frumoase flori viu colorate
Venim mari imnuri dedicând
Celor Martiri ai țãrii toate !
 
4. De al lor nume amintind
Mult tămâiem a lor morminte
Iarã Credința lor cinstind
O lãudãm cu mari cuvinte!
 
5. Știuți de noi ori neștiuți
Ori apropiați ori doar din cãrți,
În noi sunt vii tot vii vãzuți
Și niciodatã fi-vor morți!
 
6. Pe la troițe, monumente,
Un trup și duhuri toți uniți
Cuprinși de Sfinte sentimente
Îi prãznuim voioși vãdiți!
 
7. Și știm, și știm, prin jertfa lor,
Prin sângele din ei vãrsat
Suntem un Crez și un popor
Un plai oricum ar fi aflat!
 
8. Prin plânsul lor cel din rãzboi
Prin trupul lor în țãrnă frânt,
Prin a lor rãni, a lor nevoi,
Avem un neam și Crezul Sfânt!
 
9. Prin chinul lor, prin suferința
De ei purtatã în suspin
Pãstrat-am patria și Credința
Zdrobind atacul cel strãin!
 
10. Copii micuți, tineri soldați,
Pãrinți și preoți și creștini,
Bãtrâni, țărani, sãrmani, bogați,
Luptat-au fiind de râvnã plini!
 
11. La Mãrãșești, la București
Și la Vaslui ori la Rovine,
Trudeau mari cete românești
Vrând țãrii lor doar ce e bine!
 
12. În mii de colțuri, sate mii,
În mii de uliți ori orașe
Luptau românii noapte, zi
Gonind oștirile vrãjmașe!
 
13. Și pentru ce? Ce au voit?
O țarã demnã și frumoasã!
Un neam, un Crez liber vãdit,
O viațã dreaptã și aleasã!
 
14. Nu s-au luptat pentru averi!
Nu pentrtu vile ori palate,
Nu pentru ranguri ori puteri
Ori mari numiri nenumãrate!
 
15. Ci s-au luptat pentru dreptate!
Pentru a țãrii liberare!
Spre cinste și spre demnitate
Și a Credinței apãrare!
 
16. Nu au cãtat a cuceri
Ci a salva ce ei aveau!
Nu au voit rãu a plini
Ci pe cei răi îi înfruntau!
 
17. Iar orice colț, orice pãmânt
Orișice fir de praf din țarã
Poartã în el deplin oricând
A lor amar, dureri, ocarã!
 
18. Și țara noastrã azi privitã
Și cu a ei Ortodoxie
În orice vreme ori ispitã
Pe ei îi are temelie!
 
19. În orice cânt de pãsãrele,
În orice tremur de pãduri
Sunt mii de nopți și lupte grele
Din râpe, gropi, adâncituri!
 
20. Și astãzi toți îi lãudãm,
Mãrind curajul lor cel mare,
Dar câți din noi dreptul aflãm
A le aduce lor cântare? !
 
21. Câți am avea dar dreptul oare
Sã îi cinstim, imnuri 'nălțând,
Și câți din noi din fiecare,
Putea-vom a-i mări cântând? !
 
22. Pe câți purtarea ne aratã
Ca următori ai lor curați
Și câți putem din lumea toatã
A îi mãri tot devotați! ?
 
23. Cãci doar prin vorbe prãznuind
Jertfirea și a lor trudire,
Pe când prin porturi stãm, hulind
A lor din moși strãmoși voire,
 
24. Nu îi cinstim ori bucurãm
Ci îi mâhnim și dezgustãm
Pe când lor imnuri le cântãm
Însã prin port îi întristãm!
 
25. Iar mulți ce cinste lor le dau
Prin port pe dânșii ocãrând
De mii de ani vechime au
Și sunt și vor mai fi oricând!
 
26. Cãci câți nu laudã iubirea,
Ce ei avut-ai pentru țară?
Câți nu plinesc nelegiuirea
Și țara mult prin ea omoarã? !
 
27. Câți imnuri Sfinte intonând
Nu sãvârșesc murdare voi? !
În orice zi cu sârg cãlcând
Jertfirea marilor eroi? !
 
28. Câți nu se strâng cu mare falã
Rostind discursuri memoriale
Când port cinstit, viteaz, moralã
Le sunt în simpla vorbã goalã!
 
29. Câți nu grăiesc cu voce tare:
" Cinstiți eroii României! "
Pe când prin propria lor lucrare
Ne sunt exemplul mișeliei? !
 
30. E simplu graiul de cinstire!
Dar poartã roade întru sine? !
Ce mulți ne spun des de iubire
Dar oare o gãsim în cine? !
 
31. Morala- unde e zãritã?
Ori unde este vitejia? !
Unde-i dreptatea mult doritã
Ori unde piere omenia? !
 
32. Prin umiliri și rãutate,
Unde mai este traiul demn! ?
Din pizmuiri, răpiri, păcate?
Frumosul port cum mai dã semn! ?
 
33. Ce flori putea-vor a rãmâne
Pe a eroilor morminte?!
Cãci tremurând, la toți vor spune:
" Nu ne cinstiți doar prin cuvinte! "
 
34. Ce oare spun țara privind?
Cei ce luptat-au pentru ea?
Declinul ei amar zãrind
Și fiind 'nãlțatã fapta rea? !
 
35. Ce oare zic Eroii mari,
Pe cei nedrepți vicleni aflând
Cã îi cinstesc fiind tot murdari
Și stând tot binele surpând? !
 
36. Ori ce-ar putea a glãsui
Acei lipsiți de vitejie ! ?
De cei ce-au vrut a și muri
Pentru Credința lor cea vie?
 
37. Ce-ar putea spune cei ce stau
Țara trãdând prin ce plinesc
De cei ce lauri veșnici au?
Și ce Martiri Sus se numesc? !
 
38. Știu oare mulți ce țara vând
A lãuda Sfinții eroi? !
Al jertfei lor praznic profund
Știu oare cei nedrepți din noi? !
 
39. Știu cei lesne se unesc
Cu cei ai țãrii lor vrăjmași
Ce sunt eroii-îndrãznesc
Sã-i laude pe pe ei cei lași! ?
 
40. Știu cei ce laudã pompos
Credința lor cea arzãtoare
Ce vrut-au ei, ce vrea Hristos
Cel ce le-a dat, luptând, rãbdare? !
 
41. Cunosc acei ce lux voiesc
Ce-seamnã jertfa pentru neam?
Cei ce rãpind, mult îi mãresc
Iubiesc poporul cât un gram? !
 
42. Mai știu mai mulți ce sus ajung
Sã fie una cu poporul!?
Ori îi cinstesc cu toți și plâng
Spre a mișca alegãtorul?
 
43. Au mai cunosc mai mulți 'nãlțați
Pe tron, Credința României?
Ori doar pe interes bazați
Dau un chip fals credincioșiei? !
 
44. Cãci este lesne folosirea
De Crezul Sfânt pentru foloase!
Și tot la fel batjocorirea
Datã nedrept Divinei Case!
 
45. Dar ceea ce a susținut
Pe cei eroi în rãzboiri
E Crezul roditor vãzut
Și roadele dreptei voiri!
 
46. Iubirea patriei cu tãrie!
Și Crezul Cel în duh sãdit
Au fost și Scut și temelie
Eroilor ce s-au jertfit!
 
47. Unirea cea spre bine doar,
Și dragostea cea ziditoare
Cu Crezul sincer, plin de har
Le-au fost cândva întãritoare!
 
48. Cãci nu au vrut al lor folos!
Ci libertatea țãrii lor!
Și a Credinței în Hristos
Și bunãstarea tuturor!
 
49. Și toți prin Domnul întăriți
Jertfiți, poporul apãrau
Și când din ei cãdeau zdrobiți
Mulți alții în rãzboi sãreau!
 
50. Iar noi acum prin ei având
A noastrã țarã și Credințã
Sã ne-nchinãm dar lãudând
Sinceri a lor grea suferințã!
 
51. Și sã le spunem celor care
Prin porturi stau a îi huli:
" Schimbați a voastrã rea purtare
De vreți eroii a cinsti! "
 
52. Iarã Eroilor Martiri
Sã le strigãm plini de smerire:
" Fiți lãudați, aflând cinstiri
Pentru a voastrã grea muncire!
 
53. Cinstimu-vã acum pe voi
Eroilor mult rãbdãtori!
Și vã rugãm, privind spre noi
Sã ne fiți blânzi ajutãtori!
 
54. Din Cerul Domnului Ceresc
 Vegheați al nostru plai român!
Grijind de ceia ce voiesc
Dreptatea, Crezul, lucrul bun!
 
55. Fiți luminare și ghidare
Celor ce țara cârmuiesc
Și izgonire și mustrare
Celor ce rãul ei plinesc!
 
56. Vãdiți pe tot cel fariseu,
Pe trãdãtor ori smintitor,
Și sprijiniți deplin mereu
Pe orice Bun și Drept Pãstor!
 
57. Și curãțați Divina Vie
De tot ce este rãu în ea
Fãcând întreaga Românie
În Domnul sã poatã via!
 
58. Și apãrați în continuare
Al vostru neam dreptmãritor
Fiind lui în orice greu scăpare
Și dându-i întru bine spor!
 
59. Ca dãinuind în pãciuire
Și în virtuți și har Divin
Prin toate sã vã dea mãrire
'Nãlțându-vã în veci. Amin! "
 
Strigătul Martirilor români către ortodocșii de astăzi pentru păstrarea Dreptei Credințe:
 
1. Suspină astăzi orișicând
Pământul nostru românesc
Udat cu Sângele cel Sfânt
Al rodului mucenicesc!
 
2. Din mii de văi, mii de morminte
Din mii de gropi chiar neștiute,
Din mii și mii de Locuri Sfinte
Răsună astăzi plânsuri multe!
 
3. Din gropile acelor care
Au apărat Sfânta Credință
Primind voios chinuri amare
Ca astfel să ia biruință,
 
4. Din locul cel de prăznuire
Al Mucenicilor români
Sună amara tânguire
De mii și mii de ani și luni!
 
5. Suspină cei uciși cumplit
Sub tirania otomană
Dar glasul lor cel necăjit
De mulți nu este luat în seamă!
 
6. Din colțurile României
Ale Martirilor grăiri
Străbat hotarul veșniciei
În mii și mii de tânguiri.
 
7. Moaște de prunci Martiri și Sfinți
De cuvioși uciși amar,
Moaște de fii, bătrâni, părinți
Jertfiți ne strigă iar și iar.
 
8. Sfinți prigoniți de musulmani
Pentru Credința strămoșească
Martiri uciși crunt de tirani
Apărând țara românească,
 
10. Tineri cu Sfinte Cruci în mână
Creștini umbriți de Duhul Sfânt,
Zdrobiți brutal sub semilună
Dar țara, Crezul apărând,
 
11. Tăiați cu sabia, chinuiți,
Târâți, scuipați, batjocoriți,
Amenințați și greu loviți,
Prădați, în tină prăbușiți,
 
12. Români și mici și din cei mari,
Domni, Voievozi, sfetnici, țărani,
Preoți, ierarhi ori oameni mari,
Fecioare, văduve, orfani,
 
13. Au suferit și au răbdat
În temnițe și chinuiri
Vestind pe Sfântul Împărat
Tatăl întregii omeniri,
 
14. Din locurile cele care
Adăpostesc Moaștele lor,
Și azi răsună cu glas tare
Plânsul cel greu, stăruitor!
 
15. Din București în orice zi
Sună mormântul Brâncovean:
" Români, ai țării dragi copii
Eu am murit jertfit în van? ! "
 
16. Micuții Brâncoveni grăiesc:
" Copii români, unde umblați?
De ce mulți care stăpânesc
Sunt în răpire cufundați?
 
17. De ce când noi am vrut mai bine
A pătimi pentru Hristos
Cei domni o iau pe căi străine
Și surpă țara ticălos?
 
18. De ce puternicii suiți
Acum pe tronuri, se unesc
Cu cei păgâni și tăinuiți
Iar Crezul Sfânt batjocoresc?
 
19. Cum de Credința cea Divină
E folosită ticălos,
De cei ce vor ca doar ruină
Să fie traiul credincios?
 
20. Cum de acum Crezul Divin,
În scop viclean e folosit
De mulți ce la putere vin
După ce mult au amăgit?
 
21. Câți sunt acum acei ce spun
Că vor Credința să răsară ,
Și laudă traiul cel bun
Voind durerea să dispară,
 
22. Câți nu ne laudă pe noi,
Acei în Rai Martiri aflați,
Prin vorbe goale, ca apoi
Pe tron să fie înălțați? !
 
23. Câți înainte de a lua
Puterea și frâiele țării
Slăvesc Credința ca așa
Să afle votul adunării? !
 
24. Și câți din cei ce ranguri vor,
În mână Crucea Sfântă țin,
Însă o rup nepăsător
Când află scopul lor deplin? !
 
25. Ce mulți ce vor ades să pară
Miloși ori buni ori blânzi stăpâni,
Fac rău, rănesc ori vor să piară
Credința Sfântă din români? !
 
26. Câți nu își iau ca un veșmânt
Ortodoxia, până când
Află puterea pe pământ
Țară și Crez apoi trădând? !
 
27. Noi am plecat martirizați
Prin voia rea și mult păgână
Dar cum acum cei înălțați
Cu otomanii se adună?! "
 
28. Iar Sfetnicul cel Sfânt grăind,
Și el cu Sfântul Constantin,
Zile și nopți întregi veghind
Strigă spre orișice creștin:
 
29. " Unde sunt azi domnii cinstiți
Care Biserici blând clădesc? !
Când mulți din cei ce sunt măriți
Acum moschei oricând zidesc?!
 
30. Oare moscheea poate fi
Loc pentru slava Lui Iisus?!
Oare vreun preot va sluji
Unde acei păgâni s-au dus?!
 
31. Oare pământul cel pe care
Trăiți , din nou este robit?
Credința voastră este oare
Păgânul crez mult osândit? !
 
32. Oare am vrut a pătimi
Pentru islam, hulind Credința? !
Sau vrut-am moarte a primi
În Domnul Sfânt luând biruința?
 
33. Oare poporul cel român
E otoman ori e știut,
Ca slujind Sfântului Stăpân
Fiind apărat de al Lui Scut?
 
34. Acum Credința este bună
Doar pentru scopuri mișelești?
Trebuind apoi ca să rămână
Ruptă sub pofte diavolești?
 
35. Oare acum Credința Sfântă
E calea ce spre islam duce? !
Ori e Cărarea ce înfruntă
Nevoi și spre Hristos conduce? ! "
 
36. La fel Suceava se spăimântă
De glasul Sfântului Ioan
Noul Martir, care înfruntă
Jugul pierzării lui satan!
 
37. Din catedrala suceveană
Tot strigă glasul întristat:
" Avem o țară otomană?
Sultanul unde e aflat? !
 
38. În Istambul mă odihnesc?
Ori ucigașii de Martiri
Cu mulți stăpâni des prăznuiesc
Călcând a noastre chinuiri? !
 
39. Unde sunt cei care luptau
Ca țara liberă să fie? !
Unde sunt cei ce apărau
Credința cea Dreaptă și Vie? !
 
40. Oare cumva am fost jertfit
De vreun patriarh drept-credincios?
De unii domni azi s-au unit
Cu neamul otoman voios?
 
41. Oare am fost din neștiință
În crezul otoman , spunând
Să lepădați Dreapta Credință
Islamul astfel lăudând?
 
42. Oare voi fi cumva cinstit
În vreo moschee de acum? !
Creștini, de ce ați adormit
Departe de Cerescul Drum?
 
43. Eu pentru ce am suferit?
Iubiți creștini, veniți la mine!
Slăviți pe Tatăl Cel mărit
Ce Cerul și pământul ține!
 
44. Nu vă învăț să pizmuiți,
Pe musulmani, ci să păziți
Credința voastră neclintiți
Și țara să vă sprijiniți!
 
45. Nu îi urâți, dar vã feriți
Să nu urmați scopul lor rău
Pe Domnul Cel Ceresc iubiți
Păzind mereu Cuvântul Său!
 
46. Și nu vă vindeți duhul cel
Purtat de voi, pentru avere
Căci veșnic îl aveți pe el
Iar avuția lesne piere!
 
47. Nu lepădați Ortodoxia
Pentru averi ori rang, mărire
Căci pierdeți veșnic bucuria
Mergând grăbit către pieire.
 
48. Și eu și Sfinții Brâncoveni
Și alți Martiri persecutați,
Și osândiți de cei vicleni
Am fost trăind ades bogați!
 
49. Dar bogăția defăimând
Credința am mărturisit
Amare chinuiri răbdând ,
La Domnul plată am primit!
 
50. Iară acum, voi ne cinstiți
Prin slujbe, imnuri și cântări
Dar dragi creștini, degrab păziți
Credința Sfântă de surpări!
 
51. Nu pizmuiți, ci vă rugați
Pentru acei ce fac sminteală
Dar Crezul Sfânt îl apărați
Trăind, nu doar prin vorbă goală!
 
52. Căci de aveți plăceri o mie
De luxul v-ar acoperi,
De ați avea și avuție
De nu o ați putea a ști ,
 
53. De ați trăi îndestulați ,
Ori în palate ați domni
Dar de Hristos vă lepădați
Voioși nu veți putea trăi!
 
54. Ci vă veți pierde veșnicia
Și mult dorita libertate
Pierzând cu ea și fericirea
Și fiind răpuși de nedreptate!
 
55. Căci doar Hristos vă va putea
Da mulțumirea fiitoare
Doar El vă poate apăra
În greutatea cea mai mare!
 
56. Iar dacă voi Îl refuzați
Veți pierde și duhul din voi
Dar și tot ceea ce aflați
Trădând Credința mai apoi!
 
57. Iar la cumplita Judecată
Domni Voievozi și Sfinți copii
Trădarea voastră întinată
În veci de veci vor osândi!
 
58. Nu vreau să faceți răzvrătire!
Ci pe Hristos să Îl urmați
Iar a satanei amăgire
Din orice om să depărtați!
 
59. Iar spre aceasta noi vă dăm
Din Ceruri binecuvântarea
Voind din voi să alungăm
Gândul viclean ori înșelarea!
 
60. Ca țara voastră dăinuind
Credința Sfântă să lucească
În orice vreme împlinind
Voința cea Dumnezeiască!
 
61. Urmați pe Domnul, ascultând
De toți păstorii ce voiesc
A apăra Crezul Cel Sfânt
Chiar de primejdii întâlnesc!
 
62. Sădiți în voi Sfânta unire
Iubirea, pacea și dreptatea
A Domnului Sfântă Voire
Traiul cel demn și bunătatea!
 
63. Iar de voiți a împlini
Lucrul cel bun, pe cel păgân
Milos puteți călăuzi
Spre Domnul Vieții Drept și Bun!
 
64. Faceți creștini din musulmani
De vor voi aceasta ei
Iar nu din cei creștini dușmani
Ai Lui Hristos ori răi atei! "
 
65. Așa grăiesc Martirii cei
Ce până la mormânt luptând
Prin traiul cel avut de ei
Au fost ai Lui Iisus oricând!
 
66. Iar noi acum să îi rugăm:
" Martiri cinstiți, ne fiți păzire!
Ca fără teamă să păstrăm
Credința și a ei plinire!
 
67. Să fim ai Domnului mereu
Plinind a Lui Porunci Divine
Pe timp voios ori ceasul greu
Lucrând doar cele către bine!
 
68. Și să cinstim al vostru chin
Și jertfa voastră mult mărită
Știind că în vreme de suspin
Vă avem pază întărită!
 
69. Și pe acei ce stăpânesc
Îi luminați ca ei să poată
Alege traiul creștinesc
Iar nu averea mult pătată!
 
70. Fiindcă acelui ce s-a dat
Mai mult, tot mult i e mai a cere
Și la Cerescul Împărat
Răspund pentru a lor putere !
 
71.si vor da veșnic greu răspuns
De ceea ce au săvârșit
Când la putere au ajuns
Și pe Hristos au ponegrit!
 
72. Îi luminați și cu noi fiți
Ca să luăm Cerul Cel Divin
Iar țara noastră o păziți
De duhul cel viclean. Amin! "
 
Ana - Georgiana Grigore

 

DREPTATEA, MORALA, CREDINȚA:

 
1.Dreptatea, o cheamă cei plânși suspinând,
Dar iată în lume tot stă nedreptatea
Căci mult dintre cei ce conduc orișicând,
Prin goale vorbiri slăvesc bunătatea.
 
2.Iubirea, cu fală e des lăudată,
De oameni ce țara o stăpânesc,
Dar este din porturi mereu defăimată
Pe când cei sărmani cu greu mai trăiesc.
 
3.Credința, hulită de cei rătăciți,
Și greu ponegrită de cei farisei
Pălește în cei de patimi robiți,
Pe când mulți „creștini” la port sunt atei.
 
4.Curajul acelor ce viața și-au dat
Ca azi să fim liberi și demni zi de zi,
Acum e adesea din suflet uitat
Pe când cel nedrept tot vrea a răpi.
 
5.Unirea, demult e uitată și ea,
Căci mulți dintre cei ce ades stăpânesc
Se surpă în ei prin vorba cea rea,
Cu ură, răpire se războiesc.
 
6.Morala, o vorbă de mulți neștiută,
În vreme ce răul, răpirea domnește,
Când oră de oră în orice minută,
Cel fără de lege pe drept prăduiește.
 
7.Un mare cuvânt de mulți greu pierdut,
Speranța și traiul având demnitate,
Prin care în lupte români au avut
Puterea jertfirii pentru dreptate.
 
8.Morminte cu flori rămân printre noi,
Mereu lăudate prin vorbe nu port,
Curajul dreptății avut de eroi,
Acum pentru mulți ce trăiesc este mort.
 
9.Căci mila cea dată în scop ticălos
Ca omul să fie din demn, umilit,-
Nu este urmarea ce Domnul Hristos
Sau cei dintre noi plecați au voit!
 
10.De este în lume, în țară cumva
Acel ce trăirea cea DEMNĂ dorește
De tace și lasă lucrarea cea rea
Aici și în Cer VINOVAT se numește!
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
ÎMPOTRIVA SINUCIDERII:
 
1.Om amărât, om încercat
De greutate și nevoi
Rămâi în pace, calm aflat
Să nu te pierzi cumplit apoi!
 
2.Acum, când gânduri din satan
Îngrozitoare te apasă
Să nu fii Domnului dușman
Căci în durere nu te lasă!
 
3.Acum, când voia diavolească
Cu gând murdar te ispitește
Ca sufletul să îți zdrobească
La fel și trupul, o gonește!
 
4.Poate durerea e prea mare,
Ori încercarea prea cumplită
Dar viața are o valoare
Fără măsură socotită!
 
5.De ce ai vrea să te ucizi,
Crezând că scapi de greu așa?
Căci poarta Cerului închizi
Mergând în iad prin fapta ta!
 
6.Sinucigașul nu se scapă
De supărare și durere
Ci pe vecie în iad pleacă
Urmând satanica plăcere!
 
7.Moartea așa nu este frate
O izbăvire minunată
A sufletelor împăcate
Ce pleacă spre Cerescul Tată,
 
8.Ci este moarte osândită
De Dumnezeu, ce în pieire
Aduce inima robită
De diavol prin reaua trăire!
 
9.Căci nu urmând purtarea rea
Și gestul de Iuda avut
Îți vei sfârși durerea ta,
Căci vei fi veșnic crunt pierdut!
 
10.În Dumnezeu îți e scăparea
În El iubirea, mângâierea
Prin care birui supărarea 
Și afli în dureri puterea!
 
11.De îți iei viața fără rost
Și mori fără de Domnul Sfânt
Trăirea ta aici a fost
Cărare către iadul crunt!
 
12.Dacă la Domnul vei veni
El va purta grijă de tine
Ca să poți trece zi de zi
Peste amar, dureri, suspine,
 
13.Însă de pleci ca Iuda, toată
Averea, casa, munca, banii,
Pe când în iad tu vei fi, iată,
Le iau adeseori dușmanii!
 
14.Și ce folos? pentru ce oare?
Să-ți iei ceea ce nu poți da?
De mergi etern către pierzare
Ce folosință vei avea?
 
15.De ce să pierzi toate, rănind
Pe apropiați, prieteni, vecini,
O grea osândă dobândind
Crezând că astfel tot termini?!
 
16.Fiindcă nu treci în neființă!
Nu mori și gata, ci trăiești
Cu sufletul o suferință
Cum nici măcar nu socotești!
 
17.Căci omul poartă întru sine
Un suflet viu, nemuritor
Care va merge ori la bine,
Ori întru iadul pierzător!
 
18.Iar faptele de el plinite
Vor spune dacă el va lua
Ori iad și muncile cumplite
Ori Rai și liniștirea sa!
 
19.Fiindcă în lume tânguirea,
Nu este veșnică, dispare
Și după dânsa fericirea
Atunci când nu gândim apare!
 
20.Dar orișicine se omoară
Va lua osânda din vecie
Iar chinul său nu o să piară
Și plânsul veșnic o să fie!
 
21.Și pentru ce? ce fericire?
De pe pământ va prețui
Ca duhul sau a ta trăire
Sau mult mai de folos ar fi?
 
22.Nimic! cãci astăzi suferim,
Că nu e totul cum vrem noi,
Dar iată iarăși întâlnim
O bucurie mai apoi!
 
23.Pentru că omul ce alege
Să se ucidă nu primește
Alin, ci mai cumplit culege
Osândă și se chinuiește!
 
24.Căci unul ca acesta moare
Hulind pe Cel ce lui a dat
Suflarea vieții cea fiitoare
Spre a trăi mereu curat!
 
25.Astfel de om,prin voia sa
Nu poate fi nici pomenit
Spre a putea din iad scăpa
Căci Duhul Sfânt el a hulit!
 
26.Fiindcă Biserica oprește
Prin Domnul, orice pomenire
A orișicui care dorește
Să își ia a sa viețuire!
 
27.Și nu oprește din cruzime,
Ori răutate, ci voiește
A nu se părtăși cu sine
De iadul ce îl stăpânește!
 
28.Căci el prin fapta cea plinită
S-a dat satanei prea amar
Iar orice slujbă săvârșită
Nu îl va scoate din calvar!
 
29.Ci mult mai mult va chinui
Sufletul său, greu măcinând
Conștiința sa în orice zi
Și al său chin mai greu făcând!
 
30.Iar toți cei ce l-ar pomeni
Având cu dânsul părtășie
Cu diavolul etern vor fi
Luând a satanei grea robie.
 
31.Și astfel ar mărturisi
Că îl aprobă și voiesc
Purtarea lui a sprijini
Prin slujba ce îi săvârșesc.
 
32.Și ajutor nu îi vor da
Celui plecat astfel, în schimb
La ei pe diavol vor chema
Cu el trăind în orice timp.
 
33.Deci frate drag, nu asculta
Gândul cel rău, ci te grăbește
Venind la Domnul spre a lua
Cărarea ce te liniștește.
 
34.Vino la Cel ce te-a creat
Ca viu să fii cu mulțumire
Urmând menirea ce ți-a dat
În lume chiar de la zidire!
 
35.Intră în Casa Lui Hristos
Și cere sprijinul cel Sfânt
În ceasul greu și dureros
A Domnului pace aflând!
 
36.Și biruiește întristarea
Nu te opri aici fricos
Ci ia azi binecuvântarea
Și darul Vieții cel prețios!
 
37.Ca zi de zi să te vădești
Biruitor în și suspin
Și prin Hristos să biruiești
Orice dureri care îți vin!
 
38.Iar de cunoști vreun om plecat
Ca sinucis de pe pământ
Nu fii pe calea lui aflat
Ci către Domnul mergi oricând!
 
39.Și de voiești să faci ceva
Ca să alini sufletul său
Cât de puțin, în viața ta
Pe alții ia din drumul rău!
 
40.Pe alții îi oprește dar
Ca acel gest să nu plinească
Și poate o să-l faci măcar
Ca mai puțin să pătimească!
 
41.Dar asta numai Dumnezeu
Va hotărî dacă va vrea
Să îi aline chinul greu
Ce veșnic el îl va purta!
 
42.Iar tu în ceasul cel cumplit
Spre Domnul strigă: " Sfânt Părinte,
Din greul cel azi întâlnit
Azi Îți înalț rugă fierbinte!
 
43.Mă întărește ca să pot
Să lupt durerea învingând
Și lin trecând de greul tot
Să nu Te părăsesc nicicând!
 
44.Căci ne-ai creat ai Tăi să fim
Și doar prin Tine suntem vii
Ne apără ca să trăim
Așa precum Tu ai dori!
 
45.Căci Tu ne Ești, Părinte Blând,
Scăpare, ajutor, alin
Și vrem să Te urmăm oricând
De azi până în veci. Amin! "
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
NU CEI PÃGÂNI CÂNDVA STRIGAU...
 
1.Nu cei păgâni cândva strigau
” Îl ia, Îl ia, Îl răstignește! "
Ci cei ce zilnic se numeau
Fii Celui ce în Cer domnește!
 
2.Nu vameși, hoți ori desfrânați
Pe Mielul Sfânt au răstignit
Ci cei ce se numeau curați
Și neam de Domnul mult iubit!
 
3.Nu cei atei abandonau
Pe cel căzut între tâlhari
Ci cei ce Templului slujeau
Însă erau la port murdari!
 
4.Și nu Pilat din Pont rupea
Al său veșmânt plin de mânie
Iară pe Domnul acuza
Strigând că face blasfemie!
 
5.Nu el, ci cel ce trebuia 
Ca un ierarh să se închine
Fiului Sfânt care venea
Să curețe a noastre vine!
 
6.Nu vreun soldat roman, păgân
Lovea Obrazul Cel Divin
Ci sluga celui pus stăpân
Al Templului de oameni plin!
 
7.Și nu ai Romei cruzi ostași
Mormântul Sfânt Îl străjuiau
Ci ai lui Aaron ”drepți” urmași
Ce pe Hristos Îl pizmuiau!
 
8.Nu cei romani s-au strâns, voind
Pe Domnul Vieții să omoare
Și nu Irod noaptea, pândind
Plătea pe Iuda spre trădare!
 
9.Ci cărturarii, fariseii
Mai marii preoți evreiești
Iar nu păgânii ori ateii
Ori oamenii de fel lumești!
 
10.Nu cei ce Legea nu aveau
Însă din fire o plineau
Ci cei ce Legea cunoșteau
Și chiar pe alții învățau!
 
11.Nu spre păgân Iisus striga:
” Vai ție! Văruit mormânt!
Cum poți fiind orb a îndruma
Pe un alt orb trăind oricând? ”
 
12.Nu păcătoșilor spunea:
” Șerpi, pui de vipere, cum oare,
Și cine vă poate scăpa
De Judecata cea Viitoare? "
 
13.Nu desfrânatei ce ștergea
Cu părul ei a Lui Picioare
Crunta osândă îi vestea
Ci ei dădea milos iertare!
 
14.Nu pe tâlharul de pe cruce
Care de rele se căia
Vrând întru Ceruri a se duce
Ca fiu al gheenei îl numea!
 
15.Ci pe acei ce îi chemau
Pe alții spre plinirea Legii
Pe când ei înșiși o călcau
Prin faptele fărădelegii!
 
16.Nu osândea pe cel căzut
Întru păcate ori plăceri
Ci pe acei ce au știut
Dar au călcat Sfintele Vreri!
 
17.Nu celor păcătoși grăia:
” Orbi farisei, spălați întâi
Paharul în esența sa
Apoi în exteriorul lui! "
 
18.Și nu pe vameși osândea
” Vai vouă, că voi strecurați
Țânțarul însă camila
O înghițiți și o surpați! "
 
19.Nu lor striga plin de mânie:
” Vai vouă, că voi zăvorâți
A Cerului Împărăție
Și mulți prin asta sunt pierduți!
 
20.Căci nu intrați în ea nicicând
Dar nici pe cei care voiesc
Să intre nu-i lăsați, ci crunt
Urmându-vă se osândesc!
 
21.Căci ridicați, împodobind
Morminte de Prooroci și Sfinți
Pe criminalii lor numind
Voi înșivă strămoși părinți!
 
22.Dar Eu vă spun, ați întrecut
Măsura celor dinainte
Și rău mai mare ați făcut
Prin fapte, planuri ori cuvinte!"
 
23.Ci striga astfel, rușinând
Pe fariseii prefăcuți
Ce săvârșeau din când în când
Un bine spre a fi știuți!
 
24.Căci ei nu urmăreau plinirea
Poruncilor dumnezeiești
Ci laudele și mărirea
Și rangurile pământești!
 
25.Se arătau neprihăniți,
Miloși ori buni pe dinafară
Pe când ascunși erau robiți
De iad și fapta cea murdară!
 
26.Știau Poruncile, în schimb
Numai formal le împlineau
Fiind întinați în orice timp
Prin cele ce ascuns lucrau.
 
27.Căci lesne se puteau numi
Păstori plătiți ori iude chiar
Prin ce lucrau în orice zi
Hulind pe Domnul iar și iar!
 
28.Pe alții acuzau ușor,
Al fraților pai îl vedeau
Dar răul, pizma, portul lor
În nici un timp nu socoteau.
 
29.Pentru aceasta Cel  slăvit
Către Apostoli a strigat:
” Să vă feriți necontenit
De-al fariseilor aluat! "
 
30.Căci cei ce pilda le urmează
Trăind ca ei, fățarnici fiind
Nu doar că pe Hristos trădează
Ci crunt se pierd, iadul primind.
 
31.Nu doar că nu sunt mântuiți
Prin crezul cel de ei purtat
Ci mai cumplit sunt osândiți
La iadul cel întunecat!
 
32.Căci de pe Domnul nu ar ști
Păcatul lor nu ar fi mare
Ci osândire ar primi
Doar pentru reaua lor lucrare!
 
33.Dar știind, nu au îndreptățire
Pentru oricare  mârșăvie
Ci iau o aspră osândire
Pentru a lor fățărnicie!
 
34.Căci una spun, una învață,
Una vestesc la mulți ades
Și alta săvârșesc în viață
Și un alt drum ei au ales!
 
35.Răul voiesc, dar se prefac
A fi de bine lucrători
Oi fără pată se numesc
Dar sunt de fapt lupi răpitori.
 
36.Slăvesc pe Domnul prin grăire,
Căci portul lor e rău vădit
Lucrând a lui satan voire
În chip văzut sau tăinuit!
 
37.Creștin iubit, îndepărtează
Portul fățarnic de la tine
Căci fariseul își creează
În veci osânda grea prin sine!
 
38.Lucrează Voia Celui Sfânt
În orice timp, în orice ceas
Cinstind al Său Cinstit Cuvânt
Și prin purtări, nu doar prin glas.
 
39.Căci ceea ce cu noi va fi
În Cer nu este denumirea
Cea de creștin, ci va veni
Gândul, purtarea ori rodirea!
 
40.Și prin acestea noi vom lua
Ori Rai ori veșnica pieire
Și în vecie vom afla
Ori bucurii ori osândire!
 
41.Iar dacă portul ori grăirea
Traiul ori gestul cel lucrat
De noi a provocat smintirea
Vreunui om ce ne-a urmat,
 
42.Vom merge cu tatăl smintirii
Satan cel rău întru pierzare
Pierzând prilejul mântuirii
Și unicul mod de scăpare.
 
43.Pentru aceasta să urmăm
Dreptatea, pacea și smerirea
Și credincioși oricând să stăm
Prin port dând Celui Sfânt slăvirea!
 
44.Prin fapta noastră să vădim
Că suntem cu Domnul Divin
Și că Voirea Lui plinim
În vecii cei de veci. Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
POVESTEA FĂȚÃRNICIEI:
 
1.Un mic copil nu pricepea
Cum de pot oamenii a fi 
Ascunși, lucrând fapta cea rea
Pe când vor buni a se numi.
 
2.Nu pricepea, cum pot oricând
Să se arate mulți curați
Pe când trăiesc, răul lucrând
Și pizmuiesc, rănind pe frați.
 
3.În mintea lui nevinovată
Se tot mira și cugeta:
"Cum cei cu viața întinată
Pot pe ceilalți a înșela?
 
4.Cum de pot mulți ce par miloși
Și buni și blânzi la chipul lor
Să fie zilnic ticăloși
Voind tot lucrul pierzător?
 
5.Cum de pot lesne îmbrăca
O haină de creștin pios
Când vor pieirea altcuiva
Ori rău vor celui credincios?
 
6.Cum pot veni în Casa Ta
Stăpân Iubit, deși ei sunt
Cu diavolul și voia sa
Le este cale pe pământ?
 
7.Cum de se pot împărtăși
Cu Tainele Tale slăvite
Cum pot pe preoți amăgi
Prin falsele purtări smerite?!
 
8.Pe când doar rele uneltesc,
Rãnesc ori mint, batjocoresc
Ori pe un altul clevetesc
Și întru diavolul trãiesc,
 
9.Cum pot a se numi creștini
Și oameni ce Te au pe Tine
Pe când de rãutãți sunt plini
Și nu voiesc a face bine?!
 
10.Cum pot rosti al Tãu Sfânt Nume,
Vestind Cuvântul Tãu slãvit?
Pe când rodirea lor în lume
E portul cel mult înrãit?!
 
11.Și cum,o! cum pot tãinui
Adevãrata firea lor?
Cum pot creștinii amãgi 
Slãvite, Scump Mântuitor?!
 
12.Când sunt nedrepți, cum pot slãvi
Dreptatea prin al lor cuvânt?
Când spun cã vor ai Tãi a fi
De ce nu sunt prin port și gând?!
 
13.Sunt mic, Pãrinte lãudat
Și nu pot înțelege, Sfinte,
Cum rãu e rodul lor lucrat
Dar bune sunt a lor cuvinte?!
 
14.Cum pot pe oameni înșela
Când ei pãcatul îl voiesc?!
Cum pot vesti și Voia Ta
Pe când din porturi o gonesc?!
 
15.Mã lumineazã cãci nu vreau
Ca dânșii sã devin și eu
Voiesc sub paza Ta sã stau
Sãvârșind Voia Ta mereu!
 
16.Așa grãia îngândurat
Un mic creștin, astfel voind
A fi de Domnul luminat
Călăuzire dobândind.
 
17.Și iatã cã din Cerul Sfânt
Stãpânul Cetelor Cerești
A dat un semn, lui arãtând
Chipul minciunii omenești.
 
18.Din mãrul cel ce se afla
În preajma lui cu falã mare
Ce rod bogat oricând avea
Fiind pricinã de încântare,
 
19.Un mãr frumos și foarte mare
Viu colorat, fãrã vreo patã
Exact lângã a lui picioare
Cãzând, îl lãmuri pe datã:
 
20.Tot ce putea fi mai frumos
Mãrul acela arãta
Iarã copilul bucuros
A vrut degrab a îl mânca.
 
21.Însã de cum a încercat
Sã îl consume cu grãbire,
Stricat în el l-a și aflat
Vãzând Cereasca tâlcuire!
 
22.Cãci mãrul se gãsea frumos
Pe dinafarã, dar în el
Era cu totul stricãcios,
Și viermi purta de orice fel!
 
23.Deși înfãțișarea sa
Deosebitã se vãdea
În interiorul lui era
Cuprins de stricãciune grea!
 
24.Privind aceasta cu mirare,
Creștinul mic a suspinat
Și fiind cuprins de întristare
Spre Domnul Sfânt a cuvântat:
 
25."Aceasta e dar tâlcuirea
Că mu doar chipul va grãi 
Cum este omul,ci plinirea
Pe care el o va rodi!"
 
26.Iar Domnul cu milostivire
Lui a grãit:"Nu chipul blând,
Nu falsa omului grãire
Și nu decentul lui veșmânt,
 
27.Nu fapta bunã prefãcută,
Plinitã spre slavã deșartă
Aratã viața cea avutã
De oameni, ci propria lor faptã!
 
28.Nu vorba bunã îți aratã
Credința ori firea cuiva
Ci fapta cea mereu lucratã
Ce portul lui va revela!
 
29.Credința nu poate fi vie
În omul rãu și fariseu
Chiar de a lui fãțãrnicoie
A amãgit pe mulți mereu!
 
30.Credința este revelatã
Prin fapta cea de orice ceas
Nu doar prin haina cea purtatã
Ori prin cuvântul gol rãmas!
 
31.Ci se aratã prin trãire,
Prin roada cea de om avută
Ce îi va da ori osândire
Ori plata Raiului cea multã!
 
32.Cãci omul bun va fãptui
Doa binele,i omul rãu
Doar rãutatea va plini
Oricum ar fi în timpul sãu!
 
33.Iar omul rãu, chiar de voiește
Ca pe alți frați sã amãgeascã
Și portul lui rău tãinuiește
Vrând bun creștin sã numeascã,
 
34.Nu va putea la nesfârșit,
Cãci roada lui va dovedi
Cã nu e bun, milos,cinstit
Ci prefãcut în orice zi!
 
35.Cãci în zadar mulți se prefac
Spunând cã sunt urmașii Mei!
De voia celui rãu o fac
Și Sunt hulit prin port de ei!
 
36. Aceștia ca și mãrul cel
Ce l-ai vãzut, pe dinafarã
Sunt buni, frumoși,curați ca el
Dar viața lor le e murdară!
 
37.Chipul îl au înșelãtor,
Senin, voios ori liniștit
Dar duhul lor rãu-voitor
E pãtimaș și murdãrit!
 
38.La chip par lac netulburat
Dar sunt o mare agitatã
Lucrând tot lucrul întinat
Cu viața diavolului datã!
 
39.Mint, clevetesc, mârșav rãnesc
Lucreazã rãu ori asupresc
Dar cred cã totul tãinuiesc
Sub falsul lor chip creștinesc.
 
40.Însã ușor vor fi vãdiți 
Cãci portul și trãirea lor
Nu îi vor ține tãinuiți
Celor din neamuri și popor!
 
41.Ci vor fi crunt descoperiți
Luând plata lor și în vecie
Dar fiind și de ceilalți goniți
Pentru a lor ticăloșie!
 
42.Dar tu sã nu devii așa
Ci portul tãu drept sã arate
Cã împlinești Voirea Mea
Urmând doar faptele curate!
 
43.Ca oamenii vãzând purtarea
Cea cu credințã împletită
Să meargã veșnic pe Cãrarea
Cea Sfântã și desãvârșitã!
 
44.Și slavã Mie sã Îmi dea
Vãzând cum cei ce Mă cinstesc
Plinesc prin port Voirea Mea
Iar nu numai prin ce rostesc!
45.Astfel grãia cu bunãtate
Domnul spre micul credincios
Dar și noi sã urmãm în toate
PeMielul Cel Divin-Hristos!
 
46.Iar ce lucrãm și ce grãim
Și în ascuns și la vedere
Sã spunã cã real trãim
Dupã a Domnului Sfânt Vrere!
 
47.Ca alții ce ne văd pe noi
La Domnul Cel Ceresc sã vinã
Lãsând orice pãcat apoi
Și pãzind Voia Cea Divinã!
 
48.Și Domnul nouã sã ne dea
Curaj și har, pace, alin
Ca și în clipa cea mai grea
Sã ne vãdim ai Lui. Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
 
22-05-2016
De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu