1. Sfânt Ucenic al Lui Iisus
Iubit de Dânsul și Mărit,
Chimval Cuvântului de Sus
Vlăstar de Domnul blând sădit,
2. Drept Teolog ce ai rămas
Lângă Hristos la răstignire,
Al Evangheliei cinstit Glas
Care vestești Sfânta Voire,
3. A diavolului izgonire
Și celor buni folositor,
Credinței Sfinte răspândire
Apocalipsei vestitor,
4. Celor păgâni convertitor,
Și ereziilor surpare,
Alin în ceas tulburător
Celor din vrajbă pace mare,
5. A lumii Cale spre Hristos
Și celor buni ajutorare
Sprijin acelui curajos
Și celor care plâng scăpare,
6. Cela ce luând la Cinzecime
Duhul Ceresc cu sârguință
Slăvind în tot Sfânta Treime
Drept învățai Buna Credință,
7. Cel ce luând harul Lui Hristos
Cu dânsul fiind acoperit
Pe oamenii acei de jos
Ades spre Cer ai îmboldit,
8. Cel ce vestind ortodoxia
Opreai lucrarea lui satan
Și truda lui ca și magia
Și erezia lui erau în van
9. Cel ce pe Chinops- vrăjitorul
Ai înfruntat și rușinat
Și- ai arătat la tot poporul
Al său viclean tertip spurcat,
10. Cel ce pe diavolii pieirii
În chip de morți înfățișați
Vădind, din cursa născocirii
Scoteai pe toți cei înșelați,
11. Cel ce vădit-ai celor care
Pe Chinops amăgiți urmau
Cum prin a celui rău lucrare
În înșelare se aflau,
12. Cela ce lor ai arătat
Cum diavolii cei necurați
Prin viclenia lor au luat
Chipul acelor decedați
13. Și astfel lor ai și vădit
Că mincinosul vrăjitor
Nu învia cum a grăit
Pe cei plecați dar din popor,
14. Ci cu satan îi înșela
Făcând pe post de oamenii vii
Duhuri din iad a se scula
Și către alții a veni
15. Și astfel cu Slăvitul Nume
Al Domnului Cel Înviat
Putut-ai a goni în lume
Tot lucrul rău și necurat,
16. Și ai atras către Hristos
Pe cei spre spiritism purtați
Spre Drumul Vieții cel frumos
Ducând pe mulți din cei creați,
17. Iar mai apoi ai și vestit
Cele ce fi-vor întâmplate
În clipa ceea de sfârșit
Ce pune capăt lumii toate!
18. Și ai vădit dar cum va fi
Dumnezeiasca Judecată
Când toți o plată vor primi
Pentru a lor purtare toată!
19. Și fiind mutat de pe pământ
Și îngropat de credincioși
Aceia te cinsteau, cântând
Uniți în coruri tot voioși,
20. Iară apoi a scoate vrând
A tale Moaște spre cinstire
Nu le- au aflat, ci căutând
În van cercau cu străduire,
21. Și orișicât le-au căutat
În lume jos nu le-au găsit
Ci toți smeriți te-au lăudat
Pentru aceasta negreșit,
22. Și mari minuni plinind mereu
Pe mulți alini și ocrotești
Și mulți, pe mulți în timp de greu
Îi întărești și sprijinești,
23. Întocmai și acum, Cinstite,
Ioane Teoloage Mare,
În vremi de greu și de ispite
Cerem a ta ajutorare!
24. Cu darul tău acel de Sus
Ne ocrotește, sprijinind
Pe tot acel ce spre Iisus
Vrea să pornească, drept trăind!
25. Al nostru neam creștin ferește
De cotropiri ori de surpare
Și orișicând îl izbăvește
De înșelări ori de trădare,
26. Roagă pe Domnul lui să dea
Domni drepți de țară iubitori
Gonind asemenea din ea
Pe cei vicleni și răpitori,
27. Fii Scut și blândă îndrumare
La tineri și mulții copii
Și lesne fii bună ghidare
Celor bătrâni în orice zi!
28. Veghează Turma Lui Hristos
Și de atacul din afară
Dar și de cei ce- ntinăcios
Voiesc din centrul ei să piară,
29. Sprijină tare pe acei
Ce buni păstori vor fi oricând
Scoțând asemeni dintre ei
Pe răii lucrători, surpând,
30. Sădește pe pământ iubirea
Dreptatea, pacea, omenia
Unirea, portul bun, smerirea,
Grijind din Cerul Vieții Via,
31. Gonește duhul nimicirii
De la făptura Celui Sfânt
Iară cu faptele iubirii
Ne umple acest rău pământ!
32. Și risipește și gonește
Tot duhul rău, fermecător
Ce spiritism și vrăji plinește
Smintind pe omul trecător!
33. Și le arată tuturor
Că spiritismul și magia
Nu sunt ceva folositor
Ce va aduce bucuria,
34. Ci sunt a lui satan pliniri
Ce duc pe oameni spre pieire
Prin mincinoase născociri
Și fapte de grea amăgire!
|
35. Căci tot acel care grăiește
Că poate cu cei morți vorbi
Și pe creștini îi îmboldește
Ades către a lui magii,
36. Chiar de înșeală aparent
El nu cu omul mort vorbește
Și nici pe dânsul vreun moment
În fața sa îl și privește,
37. Ci el îl cheamă și vorbește
Cu duhul iadului murdar
Care pe mulți îi rătăcește
Prin a lui fapte iar și iar!
38. Iar ceia ce magii plinesc
Indiferent de denumire
Fie că negre le numesc
Fie că albe spre smintire,
39. Tot cu satana le lucrează
Și bine vor plini nicicând
Căci diavolul doar rău creează
Chiar și când stă drept bun părând!
40. Pentru că el vrea nimicirea
Ființei de Domnul făurite
Și vrea la fel batjocorirea
Creației mult de El iubite!
41. Dar te rugăm, Sfinte Ioan,
Cel ce- ai învins pe vrăjitor
Și cursa șarpelui satan
O ai distrus biruitor,
42. Pe orice om îl depărtează
De la a iadului lucrare
Și mai cumplit îl rușinează
Pe cel ce cheamă spre pierzare!
43. Iar ca Apostol al iubirii
Pe om învață-l a iubi
Cuvintele Dumnezeirii
Și pe ceilalți în orice zi!
44. Pentru că Tatăl Cel Ceresc
Tot din iubirea Sa cea mare
Pe Fiul Său Dumnezeiesc
A dat spre- a omului salvare!
45. Și L- a dat lumii spre jertfire
Ca prin a Lui moarte și chin
Să scape omul din pieire
Luând veșnic Raiul Său Divin!
46. Iară Hristos tot din iubire
Jertfindu- se, S- răstignit
Pentru a noastră mântuire
Și nouă blând S- a dăruit!
47. Și tot din dragoste pe voi
Ca ucenici vă trimitea
La cei din neamuri mai apoi
Spre a vesti Voirea Sa!
48. Și v- a grăit: " Să vă iubiți
Unii pe alții ca- ntr- un gând
Și Voia Mea să o vestiți
Pe mulți din neamuri botezând!
49. Iar iată dar că la iubirea
Ce o ați dat voi omenirii
Vestind la toți bunăvoirea
Și Calea Sfântă- a Mânturii,
50. Acei din neamuri v- au răspuns
Nu cu iubire,ci urând
V- au schingiuit, și des s- au strâns
A vă ucide lesne vrând!
51. Și iată și acum ades
Cei ce voiesc mărturisirea
Cuvântului Celui Ales
Află drept plată prigonirea!
52. Și mulți și lor răspund cu ură
Precum și vouă dar odată
Și nu primesc tot ce prin gură
Ori scris aceștia spun vreodată!
53. Ci leapădă cu îndârjire
Și lucrul lor cel ziditor
Dar și frumoasa lor vestire
Cea întru Domnul Vecilor!
54. Dar cu puterea- ți cea Divină
Îi întărește pe acei
Ce vor a Lui Hristos Lumină
A răspândi prin ce fac ei!
55. Și totodată dar ferește
Și Turma Mielului Hristos
De tot acel ce- o pustiește
În ea cu gând întinăcios!
56. Și nu lăsa, nu ne lăsa
Ca Antihrist acel vestit
Cândva în proorocia ta
Să ne înșele prea cumplit!
57. Oprește reaua urâciune
A pustiirii care vrea
Prin ce va gândi, face, spune
Pe tronul sfânt loc a avea!
58. Și rușinează, depărtând
De Turma Sfântă pe tot cel
Ce Crezul Vieții invocând
Va face rău în chip și fel!
59. Gonește pe omul pieirii
Care răpind, rănind, surpând,
Cuvintele Dumnezeirii
Va spune că el stă urmând!
60. Căci iată dar că în vechime
Fățarnicii nivel aveau
Însă acuma o mulțime
Din ei o limită nu au!
61. De în trecut din farisei
Ades morali se mai găseau
Acum, acei ce sunt ca ei
De ce- i moral habar nu au!
62. Și des numesc moralitate
Cele ce fac, răpind, surpând,
Ori spun ades că din dreptate
Ucid ori stau ce- i rău făcând!
63. Și peste toate mai slăvesc
Și tot ce- i bun, sfânt și cinstit
Pe când prin tot ce făptuiesc
Le tot hulesc necontenit!
64. Însă, Apostole Mărit,
Îi rușinează, ocrotind
Pe tot cel bun, pios, cinstit
Real al Domnului vădit!
65. Și ne ajută, ne conduce
Pe Calea Sfântă spre Iisus
Și pace- n inimi ne aduce
Din Cerul Vieții cel de Sus!
66. Și îi păzește, sprijinind
Pe cei ce- ți poartă Sfântul Nume
Și îi veghează, întărind
În valul mult din astă lume!
67. Și fii cu noi, ne dă tărie
În vremi de soare și- n suspin
Ca Domnului Cel din Vecie
Plăcuți să fim în veci. Amin!
|
|
|
27-09-2016
De acelasi autor: | |