In memoriam – Părintele Profesor Ilie Moldovan

Dr. Stelian Gomboş
Tags: ;

Naşterea în viaţa cea cerească şi veşnică a Preacucernicului Părinte Profesor Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Cuprins fiind întotdeauna de respect şi recunoştinţă m-am tot gândit, preţ de mai multe clipe, cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Părintele nostru Profesor de Morală - Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Andrei Şaguna” din Sibiu – acum, în aceste momente, la adormirea sa în Domnul, la venerabila vârstă de optzeci şi trei de ani, petrecuţi în spiritul şi duhul bunei noastre înţelepciuni şi cuminţenii tradiţionale şi autentice a poporului nostru românesc!...

În mintea şi în inima mea personalitatea preacucerniciei sale se conturează şi se identifică prin câteva trăsături şi calităţi distincte, şi anume: în primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul său faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea şi perseverenţa lui, prin dispoziţia pe care o are spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o cere; prin cultura teologică şi nu numai cu care este înzestrat datorită muncii şi tenacităţii sfinţiei sale – deoarece este un autodidact înnăscut şi foarte consecvent cu el de-a lungul întregii vieţi; prin luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă prin spiritul său de dişciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte concis, coerent dar şi consistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!... De asemenea, a mai avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun care îţi inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre romăneşti şi ortodoxe!...

În ultima vreme a ajuns la o vârstă, respectabilă şi venerabilă, la care probabil, s-a gândit tot mai mult la ce a fost în urmă, făcându-şi tot felul de bilanţuri, cu gândul şi intenţia de a-şi încheia activitatea, didactică, pastoral şi apologetic – misionară, însă, atât eu personal i-am sugerat şi l-am încurajat permanent, cât şi mulţi alţi cunoscuţi, ucenici şi admiratori, să nu renunţe definitiv, la toate aspectele activităţii sale care a fost, întotdeauna, foarte folositoare multor oameni – studenţi, tineri, slujitori ai altarelor sau credincioşi ai Bisericii noastre dreptmăritoare, însă constatăm acum cu toţii că momentele şi perioadele de suferinţă din ultimii ani au învins, în cele din urmă!...

Cugetând la activitatea şi la personalitatea preacucerniciei sale, care este foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care sfinţia sa l-a cinstit şi l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!...

M-aş bucura să ştiu că atât contemporanii cât şi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce este şi înseamnă (sau ar trebui să însemne) în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii şi înaintaşii noştri dar încerc, totuşi, să–mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunţat cu veneraţie şi respect, pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni şi care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic în Împărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorind din toată inima ca Dumnezeu să îl ierte şi să-l odihnească, să-l numere cu drepţii, în Împărăţia Sa cea Cerească, Sfântă şi Veşnică!...

Şi acum, după această scurtă introducere, în ultimii ani având eu mai multe drumuri la Sibiu, inclusiv la vestita şcoală teologică – Facultatea de Teologie Ortodoxă “Andrei Şaguna”, m-am hotărât, luându-mi (şi) inima în dinţi, să vorbesc cu Părintele Profesor Ilie Moldovan, o gazdă primitoare şi plină de îngăduinţă, în cadrul unui succint interviu, despre Euharistie şi Mântuire, despre necesitatea existenţei acesteia într-un mod cât se poate de indispensabil, pe drumul nostru către îndumnezeire şi, iată ce ne-a răspuns, în cele ce urmează, din prea multa-i sa dragoste şi experienţă, pe care vreau să-l supun atenţiei, în cele ce urmează, cu adâncă preţuire şi recunoştinţă, întru amintirea şi pomenirea Părintelui Profesor Ilie Moldovan:

Click pentru a citi interviul "Euharistie şi mântuire"

Acum, la trecerea sa în veşnicele lăcaşuri, ne rugăm cu toţii, într-un cuget şi o simţire profundă, ca Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Veşnică să-i fie amintirea şi pomenirea! Amin!

Cu multă preţuire şi deosebită recunoştinţă,

Drd. Stelian Gomboş –

Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului României.

26-02-2012

	De acelasi autor:
	De la Nasterea Domnului la reinnoirea si jertfa omului de azi Relevanta Bibliei in epoca postmoderna Sfintii Trei Ierarhi Omilia a XXII-a catre tineri a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare Invataturi despre Taina Botezului, Agheasma Mare, apa sfintita

Adaugati un comentariu:

Nume
Email (nu va fi afisat)
Comentariu
	Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam: Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu