Traumele copiilor crescuți de cupluri homosexuale. Apel pentru copiii familiei Barbu

• Comunicat de presă al Patriarhiei Române

Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia de români Florin Barbu şi Claudia Racolta, stabilită la Londra, ai cărei copii, Diana (8 ani) şi Andy (5 ani), au fost încredinţaţi prin decizia instanţei unui cuplu britanic homosexual. Biserica susţine constant familia tradițională ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor morale fundamentale. Ca urmare, considerăm că familia de români trebuie susținută pentru a fi respectat dreptul celor doi copii minori de a fi împreună cu părinţii lor naturali. În acest sens, soluţia de protecţie aleasă de autorităţile britanice contravine Convenţiei cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de România prin legea 18/1990. Astfel, potrivit articolului 20, alin. 3: “În alegerea uneia dintre aceste soluţii (de protecţie – n.n.) este necesar să se ţină seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică”. Patriarhia Română face un apel către Statul român de a solicita autorităţilor britanice reanalizarea cazului şi identificarea unei soluţii care să ţină cont de dreptul fundamental al celor doi copii minori de a fi crescuţi şi educaţi în familia lor naturală. - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

• Comunicat de presă al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Centrale și Meridionale

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, din a cărei jurisdicţie bisericească fac parte comunităţile ortodoxe române din  Regatul Unit al Marii Britanii, îşi exprimă îngrijorarea şi dezacordul cu privire la decizia autorităţilor britanice în urma căreia cei doi copii naturali ai familiei Florin Barbu şi Claudia Racolta au fost preluaţi din mediul familiei lor naturale şi încredinţaţi spre adopţie unui cuplu de orientare homosexuală, împotriva voinţei părinţilor. În ciuda demersurilor concrete ale instituţiilor statului român (Ministerul Afacerilor Externe, Ambasada României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie) de a repatria copiii, care sunt cetăţeni români, dar şi a intenţiei rudelor familiei Florin Barbu-Claudia Racolta – bunicul matern şi sora dlui Florin Barbu – de a-i lua în grijă şi de a-i creşte pe cei doi minori, serviciile sociale din London Borough of Haringey (Social Services Haringey, Central Family Court) au considerat ca nefiind sustenabile argumentele invocate în favoarea întoarcerii copiilor în mediul familiei naturale.

Astfel, în urma deciziei din 20 iunie 2016, cei doi copii au fost încredinţaţi spre adopţie unui cuplu de orientare homosexuală, ignorându-se articolul 2 din Protocolul adiţional al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale care stipulează: „Statul, în exercitarea funcţiilor pe care le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice”. Dată fiind această decizie, Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale reafirmă şi continuă să îşi manifeste solidaritatea faţă de cazul familiei Florin Barbu-Claudia Racolta, prin susţinere spirituală şi materială, concretizată prin implicarea efectivă a  mai multor parohii ortodoxe din Marea Britanie, Franţa, Belgia, Spania, cât şi a tinerilor Asociaţiei Nepsis a Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale.

• Copiii adoptați de cupluri de homosexuali suferă mari traume emoționale

Aceasta este concluzia unor sociologi, citați de Alianța Familiilor din România într-un articol disponibil pe siteul culturavietii.ro, din care spicuim:

            Studiul lui Mark Regnerus. Importanța enormă a studiului lui Regnerus (2012) cu greu ar putea fi exagerată. Conține o bogăție imensă de date privind impactul nefast al „căsătoriilor” homosexuale asupra copiilor și face referinta la o multitudine de studii publicate în anii 90 privind copiii crescuți de cupluri homosexuale, înainte de legalizarea căsătoriilor homosexuale.

O întrebare care ne preocupă pe toți este dacă copiii crescuți de homosexuali tind să devină și ei homosexuali. Din nefericire, rapunsul la aceasta intrebare, dat de aceste studii, este afirmativ – copiii crescuți de homosexuali tind spre un stil de viață homosexual ca adulți. 

Promiscuitatea e mai ridicată la copiii crescuți de homosexuali iar monogamia nu e o valoare de luat în seama pentru ei. 

Violenta sexuală și abuzul sexual sunt mai frecvente la copiii crescuți de homosexuali decât la cei crescuți de heterosexuali. 

Studiul lui Regnerus ajunge la concluzia că copiii crescuți de heterosexuali sunt cu mult înaintea copiilor crescuți de homosexuali în toate categoriile investigate:

·         sunt mai educați, au note mai bune la școală, mai integrați școlar,

·         sunt mai sănătoși,

·         părinții lor câștigă mai bine, relațiile părinților lor sunt mai stabile,

·         relațiile lor cu părinții lor sunt mai bune,

·         sunt mai puțin impulsivi, sunt mai mult atașați de părinții, frații și surorile lor,

·         sunt mai puțin afectați de deprimare, se simt mai fericiți,

·         criminalitatea e mai redusă; consumul de stupefiante și abuzul de alcool mai redus,

·         abstinența sexuală e mai frecvent practicată,

·         timpul petrecut în fața televizorului este mai redus.

Studiul lui Paul Sullins, 2016. Titlul studiului dr. Sullins “Victime invizibile – depresia tardivă la adulții cu părinți de același sex”. Documentul are 8 pagini și a fost publicat în luna iunie. Studiul lui Sullins include mii de copii crescuți atât de heterosexuali cât și de homosexuali. Sullins este singurul de până acum care reflectă impactul stilului de viață homosexual al părinților asupra copiilor odată ajunși adulți. Consecințele sunt distrugătoare.

Principalele concluzii privind primul grupul de vârstă 13-19 ani:

·         21,8% dintre copiii crescuți de homosexuali suferă de depresie, în comparație cu 18,3% dintre copiii crescuți de heterosexuali.

·         gândurile de suicid sunt mult mai frecvente la copiii crescuți de homosexuali. Doar 13,6% dintre copiii crescuți de heterosexuali s-au gândit serios la sucid, în comparație cu 43,5% dintre copiii crescuți de homosexuali.

·         Anxietatea e mai ridicată la copiii crescuți de homosexuali (89,9%) în comparație cu copiii crescuți de heterosexuali (56,9%).

·         Sentimentul de înstrăinare de părinți e mai prezent la copiii crescuți de homosexuali (93,2%) în comparație cu copiii crescuți de heterosexuali (35,8%).

·         Obezitatea e relativ scazută la copiii crescuți de heterosexuali (13,8%), dar mult mai ridicată la copiii crescuți de homosexuali (30,8%).

·         Abuzul asupra copiilor crescuți de părinti heterosexuali (verbal, fizic ori sexual) e de 58,2%, în comparație cu 92% la copiii crescuți de cupluri homosexuale.

Concluziile studiului privind adultii (24-32 ani) crescuti de homosexuali sunt la fel de sumbre.

·         Incidența depresiei e mai mică la adulții crescuți de părinți heterosexuali (19,7%) în comparație cu adulții crescuți de părinți homosexuali (51%).

·         Intențiile de suicid există la doar 7,1% din adulții crescuți de părinți heterosexuali, dar la 30,1% din adulții crescuți de cupluri homosexuale.

·         Doar 7% dintre adulții crescuți de parinti heterosexuali simt stigmatizare socială, în comparație cu 36,7% din adulții crescuți de homosexuali.

·         Înstrăinarea de părinți e prezentă la 72,6% din adulții crescuți de homosexuali, mult mai ridicată față de adulții crescuți de părinți heterosexuali (43,5%).

·         Obezitatea e mai ridicată la adulții crescuți de homosexuali (71,9%) și mai scăzută la adulții crescuți de heterosexuali (37,2%).

Pe scurt, se poate spune ca într-o măsura pronunțată copiii crescuti de homosexuali moștenesc stilul de viață mai puțin sănătos al părinților lor homosexuali. De ce, atunci, să fie institutionalizate în România, or în alte părți ale lumii, căsătoriile homosexuale, o practică socială care victimizează sș perpetuează victimizarea copiilor?