Cuvântul Patriarhului României rostit la deschiderea lucrărilor Sinaxei Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe, 22 ianuarie 2016:

Sanctitatea Voastră,

Preafericirile Voastre,

Înaltpreasfinţiile Voastre,

Preasfinţiile Voastre,

Dragi fraţi în Hristos,

Mai întâi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest eveniment binecuvântat care ne permite să exprimăm coresponsabilitatea noastră pentru viaţa întregii Ortodoxii şi de a lucra împreună pentru întrunirea viitorului Sfânt şi Mare Sinod Ortodox.

Suntem recunoscători Sanctităţii Sale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu pentru că ne-a invitat la aceasta Sinaxă (Adunare) a întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe la Centrul ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy (Elveţia).

Apreciem, de asemenea, lucrarea pe care au realizat-o reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe la ultimele întâlniri ale Comisiei speciale pregătitoare şi în timpul Conferinţei preconciliare (a V-a), chiar dacă mai există încă probleme de clarificat sau de rezolvat privind forma finală a textelor.

Raportul introductiv al Patriarhului Ecumenic ne arată că pregătirea finală a Sfântului şi Marelui Sinod Ortodox este o sarcină dificilă, dar nu imposibilă dacă cerem ajutorul lui Dumnezeu şi lucrăm împreună cu mare responsabilitate.

Lumea întreagă a fost deja informată privind întrunirea Sfântului şi Marelui Sinod Ortodox în luna iunie din anul acesta, 2016.

Pe de altă parte, există unii teologi, monahi şi laici ortodocşi care consideră că un Sinod Panortodox nu este necesar în acest moment sau că acesta nu a fost suficient pregătit (deşi au trecut mai bine de 50 de ani de pregătire).

Pentru a sublinia necesitatea întrunirii viitorului Sfânt şi Mare Sinod, trebuie să amintim că sinodalitatea (conciliaritatea) este o regulă (normă) canonică a vieţii eclesiale în toate Bisericile Ortodoxe Autocefale. Astăzi, însă, sinodalitatea trebuie să devină, de asemenea, o regulă a Ortodoxiei la nivel universal, de întruniri sinodale periodice (la fiecare cinci, şapte sau zece ani). Din acest punct de vedere, trebuie să considerăm viitorul Sfânt şi Mare Sinod nu ca fiind uneveniment eshatologic (care precede sfârşitul lumii), ci un eveniment istoric important pentru a dezvolta practica sinodalităţii la nivel panortodox. Mai precis, viitorul Sinod Panortodox trebuie urmat în etape succesive de alte sinoade panortodoxe, pentru a discuta temele asupra cărora nu am ajuns acum la un consens sau alte teme noi legate de probleme actuale din viaţa Bisericii sau a societăţii, cum ar fi: viaţa familiei, viaţa parohiilor şi a mănăstirilor, confruntate cu fenomenul secularizării, problema migraţiei masive, cauzată mai ales de conflictele militare sau de criza economică, solidaritatea cu creştinii persecutaţi azi în lume şi alte teme majore referitoare la misiunea pastorală și socială a Bisericii în lume.

Sursa text și foto :basilica.ro, sublinierile aparțin redacției