Societatea civilă ia atitudine față de incriminarea Mișcării legionare drept mișcare fascistă

Comisia juridică a Camerei Deputaților a adoptat, pe 16 iunie 2015, un amendament potrivit căruia "mișcarea legionară este considerată o organizație fascistă care a activat în perioada 1927 - 1941 sub denumirea de Legiunea "Arhanghelului Mihail", Garda de Fier și Partidul Totul pentru Țară".

Amendamentul a fost introdus în proiectul de lege pentru modificarea Ordonanței 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și al promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, informează Activenews citând Agerpres.

Amendamentul a fost însușit de comisie și votat în unanimitate. Potrivit vicepreședintelui Comisiei juridice, Ciprian Nica, caracterul fascist al mișcării legionare este confirmat de către Academia Română prin Dicționarul explicativ al limbii române din 1998 care la explicația atribuită legionarului precizează că acesta este "membru sau simpatizant al organizației fasciste din România interbelică sau gardist". De asemenea, a precizat Nica, manualul de istorie din clasa a XII-a, aprobat de Ministerul Educației, spune că partide cu caracter fascist au apărut și în România în 1927.

Într-un comentariu postat pe blogul său, analistul militar Radu Tudor afirmă: "Interesant e că nimeni din Parlament n-a avut minima competență de cultură generală să menționeze în vreun amendament că extrema dreaptă, fascismul și legionarismul au crescut ca o contrapondere la extremismul de stânga, bolșevismul și crimele în masă ale comunistilor sovietici. Fascismul și comunismul, două tragedii ideologice care au lăsat în urma lor zeci de milioane de morți."

Mai direct, administratorii blog-ului Saccsiv concluzionează: "Când va fi lege, gata cu Sfinții Închisorilor și Marii Duhovnici. Gata cu canonizarea lor, cu scrierile lor, cu fotografiile lor, cu înregistrarile lor video și audio. Interzise vor fi cărțile scrise de ei. Interzise vor fi și cărțile despre ei, altele decât cele în care sunt scuipați. După gratii cu toți autorii lor, cu toți administratorii de bloguri, cu toți cei ce vor mai ține predici sau conferințe..."

* * *

Și ucenicrii vrednicului de pomenire Părinte Iustin Pârvu, monahii Mănăstirii Petru Vodă din Neamţ, au reacționat. Ei au publicat o scrisoare deschisă, adresată preşedintelului Klaus Iohannis, în care îi cer să nu promulge legea care sancţionează cu închisoarea organizaţiile şi simbolurile pro-legionare. Şefului statului i se solicită să întoarcă în Parlament Legea 193/2014, votată pe 24 iunie a.c. Actul respectiv aduce completări Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.31/2002, care făcea referire la „interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului unor persoane vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii". În noua formă, interdicţia se extinde şi asupra organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter legionar, fiind de asemenea prohibită „promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război". „Legea nu face diferenţa între dictatorul Hitler şi părintele Dumitru Stăniloae!” Monahii de la mănăstirea Petru Vodă susţin că legea a fost votată „ca în vremurile de glorie ale P.C.R.” şi că forma care a ajuns pe masa preşedintelui, spre promulgare, nu face diferenţă între criminali şi martirii închisorilor comuniste.

Redăm în cele ce urmează, integral, scrisoarea deschisă trimisă președintelui Iohannis:

"Vă scriem în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu – Adevărul şi de rugători pentru acest popor. Înţelegem, ca popor aflat sub ocupaţie neocomunistă, şi care şi-a pierdut prin metode „diplomatice” nu numai suzeranitatea, dar şi cele mai elementare drepturi, precum dreptul de a fi stăpân pe propriul corp biologic (drept eradicat prin Ordinul M.S. nr. 1170 din 22 octombrie 2014), sau dreptul de a fi judecat pentru fapte personale, iar nu pentru situaţii generale (drept eradicat prin revizuirea OUG 31 / 2002), înţelegem cu tristeţe că e naiv şi tardiv a mai face menţiune de Drepturile Omului, Constituţie, sau alte asemenea foruri pe cale de a deveni anacronice.

Cu toate acestea, pentru ca viitorii cetăţeni ai acestor meleaguri să nu aibă impresia că ne bucurăm de aceste stări de mare tragism, le semnalăm refuzându-le. Amintim că PL-x nr. 193/2014 (votată ca în vremurile de glorie ale P.C.R. în 24 iunie 2015) prin formularea ei generalizantă, ambiguizantă şi inversatoare de realităţi, reuşeşte, dintr-o trăsătură de condei să calomnieze:

– EROII ANTICOMUNIŞTI, adică cei 2.500.000 de români care au suferit detenţie, chinuri, genocidare şi oprobriu permanent, chiar şi post-mortem, doar pentru că au refuzat să accepte sinuciderea morală, intelectuală şi fizică, şi nu pentru că ar fi săvârşit vreo crimă (de orice fel);

– CULTURA – generaţia interbelică a fost una de elită culturală, aproape integral legionară, iar reprezentanţii ei au suferit şi au fost ucişi pentru că preţuiau libertatea de gândire; prin urmare se opuneau totalitarismului ideologic, atât celui bolşevic, cât şi celui fascist, şi nu pentru că ar fi săvârşit vreo crimă ca autori ideologici, efectivi sau terţi;

– SFINŢII mărturisitori şi mucenici, adică miile de clerici şi mireni care au pătimit şi au fost ucişi pentru că credeau în Dumnezeu, iar nu pentru că ar fi săvârşit vreo crimă; sunt documentate până astăzi mai mult de 500.000 de morţi în temniţele comuniste!

– POPORUL ca întreg, deoarece nu există familie în România care să nu fi suferit cel puţin o pierdere de viaţă, de avere sau de demnitate în perioada respectivă.

Fireşte că nimeni nu apără criminalii adevăraţi, şi e bine ca societatea să fie apărată de ei prin legi prohibitive, dar PL-x nr. 193/2014 nu face diferenţa între dictatorul Adolf Hitler şi Mircea Vulcănescu sau părintele Dumitru Stăniloae!

Cu foarte puţine excepţii, toţi condamnaţii au îndurat ani grei de temniţă, torturi inimaginabile, ani la rând, moarte violentă sau prigonire pe viaţă pentru fapte precum o discuţie întâmplătoare cu vreun vecin (numită „complot la crimă împotriva ordinii de stat”) sau o farfurie de mâncare dată de pomană (numită „ajutor legionar contra-revoluţionar”) şi alte asemenea „crime”.

Dacă a-l cita pe părintele Dumitru Stăniloae va costa de la 3 luni la 3 ani de închisoare, dacă publicarea unui acatist către părintele Arsenie Boca va costa 5 ani de închisoare, atunci cum mai sunt pedepsiţi adevăraţii criminali de ieri şi de azi?

Avem înaintea ochilor Evanghelia, pe care s-a bazat toată civilizaţia europeană şi globală din ultimele milenii, istoria naţională, Codul Civil şi toată emanciparea de sub mentalitatea sclavagistă şi umilitoare a diferenţelor etnice, rasiale sau împotriva femeii. Această Evanghelie, care a fost Lumina Lumii, are mesajul profeţiilor Vechiului Testament împlinite în persoana lui Iisus Hristos. Mesajul Evangheliei este că, asemenea Mântuitorului, orice om care iubeşte pe Dumnezeu va fi răstignit, într-un fel sau altul, în spirit sau în trup, de puternicii istoriei care nu vor să accepte nici viaţa de după moarte, nici nobleţea fiinţei umane, nici existenţa lui Dumnezeu, nici Adevărul, şi că această nedreptate suferită nu rămâne nerăsplătită, nici de Dumnezeu, nici de istoria generaţiilor viitoare. Adevărul, fiindcă este chiar persoana lui Dumnezeu, oricât ar fi de hulit şi răstignit, pururi înviază şi nu poate fi ascuns de nimic. Oricât ar fi de nedreaptă o lege, Adevărul este scris în conştiinţa omenirii.

Acest proiect de lege, prin lipsa de distincţie între crime reale şi crime atribuite, aruncă din nou în temniţe şi la gropile comune victimele unui holocaust negat de revizionismul ocultant al unei realităţi istorice a cărei martor ocular sunt popoarele care au răbdat comunismul mai bine de trei generaţii. Suntem aşadar convinşi că veţi abroga Ordonanţa care în faţa întregii lumi civilizate va osândi întregul popor român şi v-ar compromite pe dumneavoastră, aşa cum i-a compromis definitiv şi pe cei ce au gândit-o, şi pe cei ce au votat-o în unanimitate.

Dacă veţi anula Ordonanţa – trimiţând-o înapoi la Parlament pentru a fi dezbătută pertinent din mai multe puncte de vedere şi debarasată de neadevărurile şi mistificările istorice şi ideologice (mai ales interpretările din cheie extremist marxistă), vă veţi demonstra cu adevărat ca om integru, onest şi just, demn să fie liderul celui mai vechi popor al Europei şi al unei ţări care de mii de ani a iubit adevărul şi libertatea spirituală a urmaşilor mai mult decât propria libertate fizică.

Mănăstirea noastră este închinată Sfinţilor români de către unul dintre aceştia şi în numele lor cerem să nu li se întineze memoria prin nici un fel de act mincinos sau partizan. Monahismul este cea mai înaltă treaptă de vieţuire creştină şi nu apără nici o ideologie, ci se ocupă exclusiv cu împlinirea Evanghelie. Monahismul nu este partizan nici unei grupări politice, ci slujeşte exclusiv Biserica şi pe credincioşi. Cerem să nu li se mai facă încă o nedreptate sutelor de mii de creştini nevinovaţi care în ultimul veac şi-au dat viaţa slăvind pe Dumnezeu.

Biserica şi în special mănăstirile au fost leagănul culturii şi civilizaţiei europene. Apărăm şi promovăm sfinţenia şi valorile poporului din interiorul Bisericii Ortodoxe, „mama poporului român”, precum s-a exprimat marele istoric Nicolae Iorga.

Dumnezeu să vă lumineze şi să vă dea putere să faceţi ceea ce este în conformitate cu adevărul şi dreptatea!"

* * *

Societatea civilă s-a mobilizat și ea, circulând acum pe internet o Petiție adresată Președintelui României pentru NEpromulgarea O.G. PL-x nr. 193/2014 ce incriminează cultul Sfinților închisorilor comuniste:

Destinatar: Președintele României

Domnule Preşedinte, Votându-vă, Românii au votat speranţa! La debutul mandatului, aţi acordat Ordinul Naţional "Steaua României", prin domnul Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, tuturor membrilor AFDPR. Acest gest arată aprecierea Dumneavoastră faţă de luptătorii pentru Adevăr şi Dreptate şi, de asemenea, arată profunda înţelegere a pericolului comunist. Într-adevăr "România lucrului bine făcut" nu putea porni decât de la condamnarea acestui teribil flagel care a marcat şi marchează încă viaţa social-politică şi economică a României şi chiar trăirile supravieţuitorilor. Vă dorim din inimă ca la finele celor două mandate să puteţi declara România într-adevăr liberă de comunism, liberă de această ideologie fără Dumnezeu, această doctrină criminală care, alături de surorile sale fascismul şi nazismul, a însângerat secolul XX. În curând pe masa Dumneavoastră va ajunge spre promulgare un amendament potrivit căruia Mişcarea Legionară este considerată organizaţie fascistă, fiind pusă pe acelaşi plan cu organizaţiile de acel tip. Amendamentul, ca şi legea finală, de altfel, a trecut cu o nejustificată grabă şi superficialitate. Să ne explicăm: importanţa chestiunii reclama, imperios, o amplă dezbatere publică, impusă, pur şi simplu, de istoria României secolului XX. În jurul noţiunii de „legionarism” şi „Mişcare Legionară” s-a ţesut o pânză deasă de dezinformare, practicându-se un amestec toxic de jumătăţi de adevăr cu minciună crasă. În lipsa unei analize reci, obiective a istoricilor de profesie, şi de bună-credinţă s-a apelat la teze şi formulări care amintesc, pregnant de politruci ca Iosif Chişinevschi şi Leonte Răutu. Să ne amintim că, după jertfele Revoluţiei din Decembrie 1989, au venit morţii şi schilodiţii din Piaţa Universităţii, calificaţi de regimul iliescian neocomunist drept „legionari”, la fel cum Securitatea îi tratase pe studenţii arestaţi în 1956 pentru antisovietism, antibolşevism şi revendicarea de a se instaura democraţia. Numai un „istoric” ignar, sau, mai grav, rău intenţionat poate face abstracţie de verdictul Tribunalului Internaţional de la Nurnberg care s-a pronunţat definitiv şi irevocabil: „Mişcarea legionară nu a fost o mişcare de tip fascist”!

Mişcarea Legionară a luat nastere ca o reacţie fermă a neamului de a se apăra de boala mortală numită comunism! Nici vorba de "fascism"! De altfel, un indiciu în acest sens este verdictul definitiv al Justiţiei în cazul "Valeriu Gafencu - Sfântul închisorilor". Noi, românii, care iubim neamul şi pe Dumnezeu mai mult decât efemera noastră viaţă, respingem cu hotărâre cenzura, de altfel interzisă prin Constituţie. Vom trăi şi ne vom exprima la fel ca şi până acum, potrivit principiului sfânt al libertăţii de exprimare, înscris în Constituţie. Suntem totodată stupefiaţi de omisiunea practicată de iniţiatorii amendamentului care fac, pur şi simplu, abstracţie de comunism, de parcă o jumătate de secol de jaf, sclavie, mizerie, distrugere a elitelor şi a sufletului românesc nici nu a existat. Este limpede pe cine slujeşte o asemena mârşavă, netrebnică omisiune. Dacă „omisiune” va fi fost! Vă cerem să îndreptaţi această imensă „greşeală”, această jignire adusă nouă şi copiilor noştri! Căci ce poate fi mai îngrozitor pentru un copil decât faptul că este privat de cunoasterea istoriei adevarate a ţării căreia îi aparţine? Ce vom face? Vom asista la rescrierea istoriei? Se vor arde iarăşi cărţile lui Eliade, Noica, Cioran, Blaga, Ţuţea, Voiculescu, Stăniloae, Radu Gyr, Nae Ionescu, Ernest Bernea, Traian Brăileanu, Traian Herseni, George Manu, Nichifor Crainic ...? Vom reveni la perioada epurării bibliotecilor, a falsificării manualelor, la “fondurile bibliografice secrete”? Căci asta e realitatea istorică, o spune şi Neagu Djuvara: "Elita interbelică în majoritatea ei a fost legionară sau simpatizantă legionară!"

Aşa au fost vremile iar istoria nu poate fi măsluită. Ea trebuie cunoscută, cu părţile ei bune şi rele aşa cum a fost, în spiritul adevărului şi obiectivităţii. Vă cerem, aşadar, Domnule Preşedinte, să analizaţi cu rigoarea care vă caracterizează această propunere legislativă şi să puneţi lucrurile în matca firească a lucrului bine făcut. Vă cerem să retransmiteţi Camerei Deputaţilor amendamentul cu recomandarea de a condamna comunismul, iar nu o inventată Mişcare Legionară. Votând Klaus Iohannis, românii au votat mai mult decât un om, au votat speranţa!

Vă mulţumim,

Lista semnatarilor rămâne deschisă: Fundația George Manu; Fundația Sfintii Martiri Brancoveni; Asociația Bucovina Profundă; Asociația Culturală "Avram Iancu - C.R.A.I."; Asociația Oamenilor de Afaceri Creștini Ortodocși; Asociația pentru Revigorarea Tradiției; Asociația Predania; Ciprian Voicilă – sociolog; Alexandru Sfiraiala; Laurian Tota; Marcel Bouros – manager; Alexandru Mihalcea – scriitor; Vlad Nicolau – fost deţinut politic; George Cusa - fost deţinut politic; Florian Goji; Dr. Mircea Pușcașu; Spiridon D. Tofan – sociolog; Mihai Floarea; Cristian Nicolae Bucuroiu; Botezatu Constantin - prof. Matematică; Botezatu Gheorghina Grațiela - prof. Chimie; Andrei Negoiță; Nicolae Mărgineanu, regizor film; Autor: Bucuroiu Cristian Nicolae.

* * *

Câțiva din copiii legionarilor care au fost condamnați din motive politice pe vremea comunismului i-au scris, la rândul lor, președintelui Klaus Iohannis. Iată argumentele din textul scrisorii deschise preluate de pe siteul www.fgmanu.ro:

"Stimate Domnule Preşedinte,

Subsemnaţii suntem urmaşi ai foştilor deţinuţi politici condamnaţi de regimul comunist. Părinţii noştri au plătit cu mulţi ani de închisoare crezul lor creştin şi anticomunist. Au fost bătuţi, torturaţi, umiliţi, supuşi unui regim de exterminare fizică, pentru apartenenţa la diferitele structuri ale Mişcării Legionare şi pentru ideile lor, care nu mai corespundeau realităţii instalate în România cu ajutorul tancurilor sovietice. Au fost numiţi „bandiţi”, „duşmani ai poporului”, „năpârci”, atât în timpul detenţiei cât şi după eliberare. Au fost transformaţi din oameni în simple numere de identificare, li s-a interzis dreptul de a se ruga Lui Dumnezeu, li s-a tăiat orice legătură cu familia, s-a încercat sub toate formele frângerea principiilor şi dezumanizarea lor. Toată lupta satanică a comunismului nu a dat roade, deşi traumatizaţi şi bolnavi, părinţii noştri au ieşit din detenţie neînvinşi şi au continuat să îşi trăiască viaţa – atât cât le-a mai fost dat – cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste de ţară.

În toată suferinţa lor nu au fost singuri, familiile noastre fiind la fel de persecutate chiar dacă nu se aflau în temniţe. Întemniţarea fiecărui deţinut politic a însemnat suferinţă, durere şi lipsuri pentru întreaga sa familie. Bunicii noştri au trăit durerea de a-şi vedea copiii în temniţe şi unii dintre ei au murit fără să ştie dacă va exista vreodată eliberare sau dreptate pentru copiii lor. Mamele noastre au trecut printr-un calvar greu de închipuit: stigmatizate, alungate din case şi servicii, au fost obligate să îşi crească singure copiii fără să ştie dacă soţul mai trăieşte sau dacă va reveni vreodată acasă. Nici noi, copiii, nu am avut o copilărie obişnuită. Deşi înconjuraţi de dragostea familiilor noastre am crescut ca „fii de bandiţi” având un dosar „pătat”. Cu toţii păstrăm în suflet imaginea părintelui îmbătrânit înainte de vreme, cu urmele suferinţei fizice pe faţă şi trup, cu bolile cauzate de regimul de detenţie. Păstrăm în minte însă şi imaginea demnităţii şi a moralităţii părinţilor noştri care au refuzat să îşi compromită principiile şi conştiinţa.

Astăzi, la 25 de ani de la căderea comunismului, suntem iarăşi puşi în situaţia de a fi consideraţi copiii unor infractori. Mamele noastre, cele care încă mai trăiesc, sunt iarăşi în situaţia de a fi soţiile unor infractori. Nu este cu putinţă să existe un stigmat veşnic pentru foştii deţinuţi politici care au făcut parte din Mişcarea Legionară. Părinţii noştri ne-au crescut şi educat în dragoste de neam şi de biserică. Ne-au învăţat să fim demni, să ne iubim aproapele şi să iertăm greşiţilor noştri aşa cum şi ei iertaseră păcatele torţionarilor lor. Părinţii noştri nu au fost nici infractori şi nici criminali şi nici pe noi nu ne-au învăţat să fim infractori şi criminali. Cu toate astea sunt reincriminaţi pentru un crez politico-social pentru care şi-au ispăşit deja pedeapsa dată politic de justiţia comunistă.

După 25 de ani de libertate va trebui să explicăm copiilor noştri că bunicii lor au redevenit peste noapte infractori? Timp de 25 de ani le-am povestit despre eroismul bunicilor lor şi despre lupta lor anticomunistă ca astăzi să fie cu toţii scoşi în afara legii prin includerea legionarismului în nomenclatorul infracţiunilor?

Le-am explicat copiilor noştri că suferinţa, lupta şi jertfa dată de părinţii noştri nu a fost inutilă, că după 1989 poporul şi statul român au înţeles să îndrepte nedreptatea comunistă făcută asupra lor. Le-a fost recunoscut statutul de luptători anticomunişti, comunismul a fost condamnat public chiar de la tribuna Parlamentului, s-au ridicat monumente în memoria lor în jurul cărora se organizează anual comemorări, s-au publicat mii de cărţi cu memorialistică din detenţie, s-au înfiinţat institute de cercetare a istoriei recente, se organizează săpături arheologice pentru identificarea foştilor deţinuţi politici îngropaţi în gropile comune, Biserica Ortodoxă Română îi pomeneşte la fiecare Sfântă Liturghie pe cei „căzuţi pe toate câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră”, reprezentanţii Bisericilor Ortodoxă, Greco Catolică, Romano Catolică şi ai tuturor cultelor religioase din România participă la comemorările oficiate în memoria lor pe tot cuprinsul ţării, în ultimii ani a crescut considerabil cultul popular al „sfinţilor din închisorile comuniste” etc.

Ce le vom spune acum copiilor noştri? Că sunt nepoţi de infractori şi că anticomunismul, mai ales practicat de un membru al Mişcării Legionare, înseamnă pentru totdeauna infracţiune? Refuzăm categoric să ne dezicem de principiile învăţate de la părinţii noştri şi să fim corecţi politic, dar incorecţi moral. Copiii noştri au dreptul să ştie că sunt nepoţi de eroi şi de luptători anticomunişti. Ce se va întâmpla cu demnitatea neamului nostru dacă şcoala, societatea şi instituţiile sale vor accepta transformarea unor eroi în infractori?

Conform modificărilor aprobate de Parlamentul României pentru OUG 31/2002 ar trebui să revenim la situaţia din timpul comunismului când discutam despre cele pătimite de părinţii noştri doar în interiorul caselor noastre, mereu sub interdicţia de a vorbi cu străinii despre asta. Practic legea nu ne mai dă voie să vorbim tinerelor generaţii despre ei şi despre lupta lor, să le distribuim cărţile de memorialistică, să îi comemorăm public în faţa mormântului sau a monumentului ridicat în cinstea lor etc. Nu ne putem dezice de părinţii noştri şi nici nu vrem să îi învăţăm pe copiii noştri să se ruşineze de înaintaşii lor.

Domnule Preşedinte, pentru dreptatea şi memoria părinţilor noştri, care astăzi nu se mai pot apăra, pentru suferinţa noastră, a „copiilor de bandiţi”, dar mai ales pentru dreptul la libertate de conştiinţă şi informaţie al copiilor noştri şi al tuturor generaţiilor ce vin după noi, vă rugăm să nu promulgaţi modificările la OUG 31/2002.

Vă rugăm să primiţi expresia consideraţiei noastre,"

Preot Marius Vişovan - Fiul profesorului Aurel Vişovan, deţinut politic timp de 16 ani, trecut prin infernul reeducarilor de la Piteşti

Ileana Voicescu – profesor şi Irina Gordon – medic.Fiicele Părintelui Constantin Voicescu, deţinut politic timp de 12 ani, trecut prin încercarea de reeducare de la Târgu Ocna

Gelu Mocanu – inginer. Fiul filologului Sebastian Mocanu, deţinut politic timp de 21 ani

Mihnea Gheorghiu – inginer pensionar.Fiul funcţionarilor Georgeta şi Dan Gheorghiu, deţinuţi politic timp de 5 şi respectiv 10 ani

Doina Gheorghian – geolog pensionar.Fiica Anei Chirulescu Iordache, deţinută politic timp de 3 ani

Cornelia Cios – pensionar.Fiica avocatului Bartolomeu Livezeanu, deţinut politic timp de 15 ani

Alina Călinescu – funcţionară.Fiica profesorului Nicolae Călinescu, deţinut politic timp de 17 ani, trecut prin infernul reeducarilor de la Piteşti şi a inginerei chimiste Viorica Stănuleţiu Călinescu, deţinută politic timp de 6 ani

Olga Blănaru Iordănescu – inginer pensionar.Fiica inginerului Vasile Blănaru, deţinut politic timp de 3 ani

Maria Oancea.Fiica comerciantului Alexandru Ionescu, deţinut politic timp de 5 ani

Gabriela Moţei.Fiica foştilor deţinuţi politic Mircea şi Constanta Moţei, întemniţaţi timp de 18, respectiv 10 ani