Episcopul Policarp (Pompei) Morusca, primul episcop român din America

O carte găsită întâmplător pe rafturile unei biblioteci, îți poate trezi curiozitatea s-o răsfoiești. Deschizând-o, vei afla întotdeauna între paginile acesteia ceva nou, ceva care să-ți atragă atenția, să-ți deschidă noi perspective asupra unor subiecte de care, probabil, nu ai avut habar. Pentru că acesta este rolul cărților, până la urmă: să ne lumineze mintea, să ne trezească interesul pentru aflarea de informații noi, legate de un domeniu sau altul de activitate... Să ne lărgească orizontul cunoașterii, cu alte cuvinte...

Într-o dimineață frumoasă de toamnă, am plecat la drum alături de un grup de prieteni, să explorăm o zonă montană din județul Alba. Aflasem că este vestită pentru formațiunile sale calcaroase dăltuite de vreme în forme spectaculoase, de-a lungul mileniilor.

Rezervația naturală Cheile Întregalde, întinsă pe o lungime de 800 metri, își înalță semeț vârfurile crestelor deasupra frunzișului copacilor de pe versanți, având un colorit bogat, mai ales toamna. Rezervația face parte din comuna Întregalde, un loc de vis în care trecutul se îmbină cu prezentul, cu sate având multe dintre case îmbătrânite, răsfirate pe coastele uneori abrupte, alteori mai line ale dealurilor. A fost o călătorie de vis! După o zi în care am luat la pas potecile muntelui, plecând din Galda de Sus, urcând apoi până în Șaua Tecșești, am coborât apoi, seara, la una din pensiunile din zonă, unde aveam rezervate câteva camere pentru cazare.

Nu aș fi crezut că într-o zonă izolată cum este aceasta, departe de forfota orașului Alba Iulia, vom găsi o oază de liniște și relaxare cum am găsit la agropensiunea „Cosette” din localitatea Benic, județul Alba. Fiind gazde primitoare, membrii familiei Dărămuș ne-au primit cu brațele deschise, fiindu-ne interlocutori agreabili în câteva discuții legate de punerea pietrei de temelie a acestei frumoase agropensiuni din inima Munților Apuseni, legate de istoria și de oamenii acestor locuri. Despre moții harnici și primitori pe care și noi i-am întâlnit în călătoria noastră, trudind la muncile câmpului. Munci grele, făcute în condițiile geografice și de mediu aspre din Apuseni, pentru a-și asigura traiul de zi cu zi.

Ceea ce mi-a atras însă atenția când am poposit la agropensiune, au fost cele câteva biblioteci aflate pe holuri, la fiecare nivel. Am răsfoit câteva cărți de pe rafturile uneia dintre biblioteci. Am remarcat că mai multe dintre cărțile lăsate la îndemâna oaspeților îl au ca autor (sau coautor) pe profesorul Daniel Tiutiu, fiu al comunei Întregalde. Dintre ele, volumul „Întregalde ieri și azi” apărut în anul 2016 la Editura ALTIP din Alba Iulia (la care profesorul Daniel Tiutiu este coautor), reprezentând un excurs istoric cronologic cu personalități ale locului, literatură populară și album de fotografii, mi-a atras atenția în mod deosebit.

Câteva informații găsite pe una dintre paginile acestei cărți făceau referire la Episcopul Policarp Morușca, primul episcop român din America, fiu al localității Cristești, comuna Întregalde. Am parcurs informațiile oferite de autori în cartea amintită. Apoi am mai căutat alte informații suplimentare, din alte surse. Mi-am format astfel o imagine mai clară asupra personalității acestui vrednic emisar al românilor peste ocean și asupra destinului său hărăzit de Dumnezeu, abătut de la traseu de către regimul  totalitar instaurat în România, după cel de-al Doilea Război Mondial.

Născut la  20 martie (25 martie, din alte surse!) 1883 în localitatea Cristești, județul Alba, acesta a primit la naștere numele Pompei Morușca. „Era fiul preotului Ioan şi al preotesei Ana Moruşca, pe care viitorul Episcop avea să-i descrie ca pe o familie de oameni «săraci, dar grijulii şi strădalnici să dea cât mai bună creştere celor şase copii», afirma Ioana Oprean într-un articol publicat în anul 2016, prilejuit de lansarea la Căminul Cultural din comună a cărții „Întregalde ieri și azi”. (...)  Cei dintâi ani de viaţă sunt formativi pentru caracterul oricui, aşa încât putem spune că nu numai cei şapte ani de acasă, ci şi ambianţa satului şi ethosul Munţilor Apuseni şi-au pus amprenta asupra vajnicului Ierarh. Dârzenia sa de «moţ» autentic l-a susţinut în cele mai mari încercări ale vieţii sale. Acolo el a fost mângâiat de doina romanească şi s-a pătruns de durerile şi aspiraţiile neamului său, aflat atunci sub stăpâniri străine.”

Între anii 1905–1908, tânărul Pompei Morușca studiază teologia la Sibiu și la Cernăuți, obținând o educație teologică solidă. Intră în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, primind numele Policarp. Între anii 1910–1925, se remarcă prin activitatea sa pastorală și misionară în cadrul Mitropoliei Ardealului, devenind arhimandrit și apoi vicar eparhial la Sibiu.

„Preot şi corifeu al neamului Românesc, el a contribuit alături de marea generaţie a Primului Război mondial la formarea României Mari, la întărirea învăţământului românesc şi la predarea Cuvântului lui Dumnezeu. A slujit ca preot şi Inspector şcolar, iar apoi ca stareţ la mănăstirea Hodoş Bodrog. Bun condeier şi propovăduitor al Evangheliei, gospodar şi plin de iubire de om, a fost chemat de Domnul la înalta slujire a arhieriei, fiind trimis de Patriarhul Nicodim ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din America (în 1929), al cărei scaun avea nevoie de un vlădică de nădejde. El a fost rânduit să fie omul”, afirma Ioana Oprean.

În America a slujit până în 1939, când a revenit în țară la o şedinţă a Sfântului Sinod al Patriarhiei Române. În timpul războiului nu s-a putut întoarce la enoriașii săi, dar a fost de folos Bisericii, slujind în cele mai grele ascultări. Astfel, s-a făcut folositor ca Episcop la Ismail, în Basarabia şi Transnistria, slujind sub ascultarea Mitropolitului Visarion Puiu.

Prea Sfinţitul Policap Moruşcă a ctitorit reşedinţa sau «Vatra» Episcopiei din Grass Lake, Michigan, ca loc de mănăstire şi «Ierusalim românesc». De personalitatea sa se leagă revista «Solia» (care se publică din 1936) şi alte instituţii si organizaţii ale Episcopiei.

Cum spuneam, izbucnirea războiului și tensiunile politice apărute îl împiedică să se mai întoarcă în America, fiindu-i interzis ulterior să facă asta. În aceste condiții, Episcopia din SUA rămâne multă vreme fără conducere directă, din țară. Între anii 1940–1958 trăiește retras la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, unde continuă o viață de rugăciune și smerenie, fiind supravegheat de regimul comunist. Nu i s-a mai permis să revină în activitate episcopală publică. A decedat la 26 octombrie 1958, la Mănăstirea Hodoș-Bodrog. Este înmormântat acolo, unde mormântul său a devenit loc de pelerinaj.

Episcopul Policarp Morușca este amintit ca pionier al Bisericii Ortodoxe Române din diaspora americană, un om al credinței, al modestiei și al unității românilor de peste ocean.

Sursa foto: „Întregalde ieri și azi”, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2016.

Agropensiunea Cosette