Cookies de navigare nu pot fi dezactivate, iar cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Evenimente, Apeluri, PromoțiiNr. vizualizari: 2385

Simpozion Internaţional: După 25 de ani. Evaluări și reevaluări istoriografice privind comunismul (ed. a X-a)

Tags: comunism;

PROGRAMUL
Simpozionului Internaţional
8-11 iulie 2015

Făgăraş - Academia „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus

Joi, 9 Iulie 2015

Aula Academiei „Brâncoveanu”

9.30-11.00: Deschiderea simpozionului internațional După 25 de ani. evaluări și reevaluări istoriografice privind comunismul

Cuvânt de salut din partea organizatorilor:
Radu PREDA, Cosmin BUDEANCĂ (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc/IICCMER);
Florentin OLTEANU (Fundația Culturală „Negru Vodă”, Făgăraș / Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului)

Octav BJOZA (Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România)

Cuvânt de salut din partea autorităţilor locale civile și bisericești

  •          Ioana HAŞU (Facultatea de Istorie, Universitatea Central Europeană, Budapesta, Ungaria) - Rezistența din Munții Făgăraș în arhivele Radio Europa Liberă: interviuri cu refugiații anilor 1950
  •        Cercet. Ioan CIUPEA (Fundația Culturală „Negru Vodă”, Făgăraș), Prof. Florentin OLTEANU (Memorialul Rezistenței Anticomuniste Țara Făgărașului) - Au murit deținuți în timpul transferului de la Făgăraș la Gherla, 1960?

Secțiunea I

IDEOLOGIE, EVOLUȚII POLITICE ȘI SERVICII SECRETE (I)

Aula Academiei „Brâncoveanu”

11.15 - 13.30: Comunicări

Moderatori: Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ, , Cercet. dr. Ion XENOFONTOV

  •         Lect. univ. dr. Mihai A. PANU (Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, Departamentul de Ştiinţe Politice, Universitatea de Vest, Timişoara) - Clivaje ideologice în Banatul interbelic: Dimensiunea anticomunistă a politicilor arianizării
  •         Lect. univ. dr. Ilie GHERHEȘ (Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad, Filiala Baia-Mare) - Atitudinea liderilor comuniști maramureșeni și a celor naționali față de alipirea Maramureșului la Ucraina Subcarpatică (4 februarie - 9 aprilie 1945). Reevaluări istoriografice
  •         Cercet dr. Liviu ȚĂRANU (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) - Strategie şi hazard în măsurile de politică externă şi internă ale lui Gheorghiu-Dej (1956-1964)
  •         Comandor conf. univ. dr. habil. Olimpiu Manuel GLODARENCO (Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, București) - Considerații privind doctrina militară a României pe timpul regimului Ceaușescu
  •         Cercet. dr. Denisa BODEANU (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) - Câteva aspecte mai puțin cunoscute din relațiile ambasadorului american David Funderburk cu autoritățile comuniste din România între anii 1981-1983

Secțiunea II

IDEOLOGIE, EVOLUȚII POLITICE ȘI SERVICII SECRETE (II)

Aula Academiei „Brâncoveanu”

15.00 - 17.00: Comunicări

Moderatori: Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ, Cercet. dr. Ion XENOFONTOV

  •         Prof. univ. dr. Krzysztof BRZECHCZYN (Institutul Memoriei Nationale, Filiala Poznań, Facultatea de Filosofie, Universitatea „Adam Mickiewicz”, Poznań, Polonia) - Despre rolul poliţiei secrete în evoluţia sistemului comunist. Cazul Poloniei
  •         Cercet. dr. CSONGOR Janosi (Academia de Științe Maghiară) - Cooperare informativă și contrainformativă româno-maghiară în anii ’50 și ’60. Cazul preotesei reformate Magda Orbán
  • Cercet. BANDI István (Arhiva Istorica a Serviciilor Secrete din Ungaria - ÁBTL) - Acţiunile de influenţare ale spionajului maghiar asupra Bisericii Catolice din Ungaria de-a lungul anilor ’60 şi începutul anilor ’70

  •         Cercet. dr. Krisztina SLACHTA (Arhiva Istorică a Serviciilor Secrete din Ungaria - ÁBTL) - The collaborational capital - Transformation of capitals. A possible interpretative framework for analyzing collaboration with state security services of the former Socialist states

Secțiunea III

EVOLUȚII ECONOMICE ȘI SOCIALE

17.15- 19.00: Comunicări

Moderatori: Prof. Florentin OLTEANU, Cercet. dr. Liviu ȚĂRANU

  • ·         Conf. univ. dr. Ilarion ŢIU (Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti) - Utilizarea creditelor de la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondul Monetar Internaţional în anii ’70 şi ’80
  • ·         Cercet. dr. PAPP István (Arhiva Istorica a Serviciilor Secrete din Ungaria - ÁBTL) - Proiectul socialist de modernizare vs. valorile tradiţionale ţărăneşti. Procesul colectivizării agriculturii în Ungaria ca o ciocnire între societăţile moderne şi cele tradiţionale
  • ·         Cercet. Constantin PETRE (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) - Cutremurul din 1977 de la gestionarea urmărilor la confiscarea propagandistică
  • ·         Cercet. dr. Miodrag MILIN (Institutul de Studii Bănățene, Academia Română - Filiala Timişoara) - Evaluări și reevaluări identitare între istoriografie și politică. Cazul sârbilor din România
  • ·         Cercet. dr. Lidia PRISAC (Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei) - „…Frumoase-s nunțile-n colhoz...” sau despre mariaj în mediul rural sovietic

 Vineri, 10 Iulie 2014

Secțiunea IV

EVOLUȚII CULTURALE ȘI RELIGIOASE

Aula Academiei „Brâncoveanu”

9.00 - 11.00: Comunicări

Moderatori: Prof. univ. dr. Silviu MILOIU, Cercet. dr. CSONGOR Janosi

  • ·         Prof. univ. dr. Sorin RADU, Drd. Alexandru NICOLAESCU (Facultatea de Științe Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu) - Un ,,vehicul” propagandistic organizat pentru țărănime: gazeta „Frontul Plugarilor” (1944-1953)
  • ·         Cercet. dr. Nicoleta ȘERBAN (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) - Evoluții politice reflectate în destinul unui artist împreună cu opera sa - monumentul dedicat lui Stalin din București
  • Cercet. dr. Manuela MARIN (Universitatea de Vest, Timișoara) - Seminarul musulman de la Medgidia în perioada regimului comunist

  • ·         Drd. Ruxandra Iuliana PETRINCA (Universitatea McGill, Montreal, Canada) - Literatura română în perioada comunistă, raportare, evaluare și reprezentare
  •          Asist. cercet. dr. George NEAGOE (Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română, Bucureşti) - Romanul politic în perioada comunistă: drept de cetate şi drept de veto. Cazul Alexandru Ivasiuc
  • ·         Prof. univ. dr. Ion ZAINEA (Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Oradea) - Cenzura comunistă. Evaluări istoriografice
  • ·         Cercet. dr. Octaviana JIANU (Institutul de Sociologie al Academiei Romane, București) - Edgar Papu și posteritatea

11.15 - 14.00: Comunicări

  •          Cercet. dr. Ion XENOFONTOV (Centrul de Cercetări Enciclopedice al Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan”, Institutul Academiei de Științe a Moldovei) - „Enciclopedia sovietică moldovenească” Între politică, ideologie și știință.
  • ·         Prof. dr. Cătălina CREŢU (Ormeniș) - Uniunea Scriitorilor între opoziţia faţă de regimul comunist şi acceptarea măsurilor luate împotriva scriitorilor
  • ·         Cercet. dr. Vasile CIOBANU (Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu) - Germanii din România în anii regimului comunist. Retrospectivă istoriografică
  • ·         Prof. univ. dr. habil. Margarita KARAMIHOVA (Universitatea “St. Cyril și St. Methodius”, Veliko Turnovo, Bulgaria) - Etnologia Bulgară - o dezbatere care lipsește despre trecutul recent
  • ·         Cercet. Ana Maria IANCU (Institutul de Ştiinţe Politice şi Relații Internaţionale, Academia Română, București) - Efectele conflictului sovieto-iugoslav (1948-1955) asupra relaţiilor Bisericii Ortodoxe Române cu Statul
  •  ·         Diac. dr. Dorin Demostene IANCU (Arhiva Sfântului Sinod, Patriarhia Română, București) - Patriarhul Justinian şi Biserica Angliei. Documente inedite

Secțiunea V

OPOZIȚIE ȘI DIZIDENȚĂ

Sala „Sinodicon”

9.00 - 11.00: Comunicări

Moderatori: Comandor conf. univ. dr. habil. Olimpiu Manuel GLODARENCO, Cercet. Constantin VASILESCU

  • ·         Cercet. Lucian VASILE (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Bucureşti) - Dragoste și spionaj. Rețeaua Mihai Opran - Lya Popescu
  • ·         Cercet. Alina URS (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Bucureşti) - Un spaţiu al solidarităţii: Penitenciarul Sanatoriu TBC de la Târgu-Ocna
  • ·         Drd. Corina ŞNIȚĂR (Facultatea de Studii Central și Est-Europene, Universitatea din Glasgow, Marea Britanie) - Radio Europa Liberă și mișcările studenților timișoreni din 1956
  • ·         Cercet dr. Sergiu SOICA (Universitatea de Vest din Timișoara) - Cardinalul Iuliu Hossu - note informative, informatori, cadre ale Securităţii
  • Dr. arh. Vlad MITRIC-CIUPE (Facultatea de Arhitectură, Universitatea „Spiru Haret”, București) - Arhitectul Constantin Minescu - un profesionist uitat

11.15 - 13.30: Comunicări

  • ·         Cercet. dr. Marin POP (Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău) - Legăturile lui Corneliu Coposu cu exilul românesc în timpul regimului comunist
  • ·         Cercet drd. Pompiliu-Nicolae CONSTANTIN (Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Științe Sociale, Universitatea din București) - Dizidenții din tribune: suporterii echipelor de fotbal împotriva regimului comunist
  • ·         Cercet. dr. Cristina ROMAN (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, București) – „Scrisoarea celor şase” - disidenţă sau deviaţionism în cadrul PCR?
  • ·         Prof. univ. dr. Mihaela GRANCEA (Facultatea de Științe Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu) - Tema „frontieristului” ca disident anticomunist. Analiza contribuțiilor istoriografice și interviuri de istorie orală cu frontieriști din Țara Făgărașului

Secțiunea VI

JUSTIȚIA DE TRANZIȚIE ȘI VALORIFICAREA MUZEALĂ A ISTORIEI REGIMURILOR COMUNISTE

Aula Academiei „Brâncoveanu”

15.00 - 17.00: Comunicări

Moderatori: Cercet. dr. Miodrag MILIN, Dr. arh. Vlad MITRIC-CIUPE

  • ·         Cercet. dr. Florin S. SOARE (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Bucureşti) - O provocare instituțională. IICCMER și sesizările penale împotriva foștilor comandanți de penitenciare din perioada 1948-1964
  • ·         Cercet. Constantin VASILESCU (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Bucureşti) - Procesul Vișinescu: desfășurare și semnificații
  •  ·         Drd. Nicolae VIDENIE (Universitatea București), Col. (r.). prof. univ. Horaţiu MĂNDĂŞESCU (Academia de Poliţie, București) - Două mărturii oculare despre Miliție din România anilor 1985-1989
  • ·         Dr. Áron MÁTHÉ (Comitetul Memoriei Naționale, Budapesta, Ungaria) – Investigarea dictaturii comuniste în Ungaria - Comitetul pentru Memoria Națională
  • ·         Ruxandra BUCUR (Universitatea din Glasgow, Marea Britanie) - Construirea memoriei prin justiție. O analiză comparativă între justiția restaurativă în România și Lituania

17.15- 19.00: Comunicări

  • ·        Dr. Radu PREDA (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Bucureşti) - Ce nu trebuie să uităm? Argumente pentru un Muzeu al Comunismului din România (MCR) la București
  • ·        Dr. Kamil DWORACZEK (Institutul Memoriei Naționale - IPN, Wrocław, Polonia) - Solidaritatea în Polonia – cercetări și popularizare. Impactul IPN
  • ·        Prof. univ. dr. Silviu MILOIU (Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice, Universitatea „Valahia” din Târgoviște) - Politicile instituţionale ale memoriei din statele baltice după prăbuşirea Uniunii Sovietice: Rememorând trecutul comunist
  • ·         Dr. Vanya IVANOVA (Filiala Kardzhali a Universității din Plovdiv, Bulgaria) - „Socialismul bulgar” - Modele fundamentale de interpretare în spaţiul științific bulgar - la 25 de ani de la începutul „schimbării democratice”
  • ·         Cercet. Tudor MIHĂESCU (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Bucureşti) - Facebook, spațiu muzeal: retrocomunism și construcția socio-vizuală a nostalgiei epocii comuniste în comunitățile virtuale

18.45 - 19.00: Concluziile Simpozionului

Sâmbătă, 11 Iulie 2014

9.30-11.30: Vizită la Fundaţia „Negru Vodă” şi la Cetatea din Făgăraş - Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului.

Rezumatele lucrărilor prezentate

Ioana HAȘU*

REZISTENȚA DIN MUNȚII FĂGĂRAȘ ÎN ARHIVELE RADIO EUROPA LIBERĂ: INTERVIURI CU REFUGIAȚII ANILOR 1950

Istoria rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgăraș (1950-1956) e reflectată în arhive diferite, de o parte și de cealaltă a Cortinei de Fier. Dincolo de documentele Securității care au constituit baza propagandei comuniste, arhivele Radio Europa Liberă (REL) dezvăluie discursul Vestic asupra fenomenului. Această lucrare își propune să ofere o analiză comparativă și critică a documentelor Institutului de Cercetare al Radio Europa Liberă, administrate de Open Society Archive Budapesta. Dosarele conțin în principal discuții cu români care au fugit din țară în prima parte a anilor ’50 și care au fost intervievați în tabere de refugiați din Europa. Dialogurile dintre ei și angajați ai radioului finanțat de CIA au devenit sursa unor rapoarte politice legate de rezistența anticomunistă din România și au stat la baza publicațiilor REL pe această temă. Câteva dintre întrebările care vor fi adresate: Care e metodologia din spatele dialogurilor cu refugiații români? Cum au fost interpretate și folosite aceste informații în cadrul discursului Vestic asupra fenomenului? Care sunt punctele de întâlnire dintre propaganda comunistă și discursul REL?

Această analiză completează discursul istoriografic asupra fenomenului rezistenței din munți și oferă o perspectivă nouă asupra luptei anticomuniste din România.

 

Cercet. Ioan CIUPEA*

Prof. Florentin OLTEANU**

AU MURIT DEȚINUȚI ÎN TIMPUL TRANSFERULUI DE LA FĂGĂRAȘ LA GHERLA, 1960?

În februarie 1960 avea loc unul dintre cele mai dramatice transferuri de deținuți din întreg sistemul penitenciar din România. Decizia intempestivă de desființare a penitenciarului din Cetatea Făgărașului a dus la organizarea mutării încarceraților de aici la noul loc de detenție, închisoarea din Gherla. Au avut loc 4 transporturi cu vagonul dubă între stațiile CFR Făgăraș și Gherla, desfășurate în zilele de 15, 17, 19 și 21 februarie 1960.

Mărturiile privitoare la acest moment conturează imaginea sumbră a modului în care circa 450 de oameni au fost supuși samavolnicei operațiuni. Amintirile a trei martori direcți ai transferului, deținutul polițist Valeriu Sasu, de la Făgăraș, și medicii deținuți la Gherla, Gheorghe Cornea și Alexandru Maier, vorbesc de decese survenite în timpul transportului, pe care însă nu le regăsim înregistrate nici în registrul Oficiului de Stare Civilă Gherla, nici în cele ale penitenciarului.

În intervenția noastră ne-am propus să stăruim asupra acestei teme.
 

Lect. dr. Mihai A. PANU*

CLIVAJE IDEOLOGICE ÎN BANATUL INTERBELIC:

DIMENSIUNEA ANTICOMUNISTĂ A POLITICILOR ARIANIZĂRII

În Banat mişcarea comunistă a fost amplă şi a avut rădăcini în statele învecinate, mai ales în Ungaria. Serviciile de informaţii străine urmăreau cu atenţie desfăşurarea evenimentelor, mai ales că în această regiune multiculturală se făceau simţite interesele mai multor state. Astfel la nivelul Ministerului German de Externe se discuta intens încă de la începutul anului 1925 despre acţiunile întreprinse de agitatorii comunişti în Banat. Conform surselor pe care germanii le aveau la dispoziţie, în rândurile agitatorilor comunişti se aflau foarte mulţi evrei. Modul de operare al acestora presupunea, printre altele, împărţirea de broşuri şi alte materiale de propagandă, în cercurile muncitoreşti, dar şi instigarea la acte de violenţă.

Această lucrare îşi propune să investigheze modul în care disputa ideologică dintre comunism şi extrema dreaptă a dus la deteriorarea relaţiilor sociale în spaţiul bănăţean şi mai ales să scoată în evidenţă ipostaze mai puţin cunoscute ale ideologizării discursului anticomunist precum arianizarea. Principalul obiectiv al acestei cercetări vizează stabilirea unei relaţii de cauzalitate între principalii vectori ai mişcării comuniste din Banat şi construcţia discursivă a fenomenului arianizării.

Lector univ. dr. Ilie GHERHEȘ*

ATITUDINEA LIDERILOR COMUNIȘTI MARAMUREȘENI ȘI A CELOR NAȚIONALI FAȚĂ DE ALIPIREA MARAMUREȘULUI LA UCRAINA SUBCARPATICĂ (4 FEBRUARIE - 9 APRILIE 1945). REEVALUĂRI ISTORIOGRAFICE

În toamna anului 1944, în Ucraina Subcarpatică a început un efervescent curent de alipire a Maramureșului din stânga Tisei la Ucraina Subcarpatică. Instrumentat la Ujgorod, acest proces era îndeaproape supravegheat de către președintele Ucrainei Subcarpatice, Ivan Turianița, fiind adus la cunoștință chiar și lui Nichita S. Hrușciov.

Spre marea lor onoare istorică, toți liderii naționali români din Maramureș, precum și majoritatea comuniștilor locali, cărora li s-au raliat și unii lideri indigeni ucraineni, s-au opus acestui demers secesionist.

După instaurarea administrației românești în Transilvania, în martie 1945, liderii comuniști de la București au hotărât să îndepărteze și așa-zisul „regim al lui Ivan Odoviciuc” din Maramureș (9 aprilie 1945).

Cu toate că subiectul pare epuizat la nivel de specialiști, tot la acest nivel mai apar cărți de extracție din arhivele rusești care confirmă/infirmă legenda subiectului. Este și cazul cărții Problema transilvană. Disputa teritorială româno-maghiară și U.R.S.S. 1940 - 1946. Documente din arhivele rusești, a reputaților profesori clujeni Onufrie Vințeler și Diana Tetean, 2014.

Cercet dr. Liviu ŢĂRANU*

STRATEGIE ŞI HAZARD ÎN MĂSURILE DE POLITICĂ EXTERNĂ ŞI INTERNĂ ALE LUI GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ (1956-1964)

Lucrări de dată recentă, axate pe analiza politicii externe a regimului Gheorghiu-Dej, acreditează ideea că, după revoluţia maghiară din toamna anului 1956, la Bucureşti, conducerea PMR a pus la punct o strategie prin care să evite orice eveniment de acest gen în România.

Documentele din arhiva PCR confirmă discuţiile avute de liderii PMR pe acest subiect, arătând cu claritate ce i-a interesat în mod deosebit din experienţa ungară, cât şi concluziile pe care le-au tras. Dar nu se vorbeşte nicăieri despre un program, o strategie a cărei aplicare să conducă la o schimbare majoră în politica internă şi externă a României. Chiar dacă urmărind paşii făcuţi de conducerea PMR putem decupa elementele unei strategii proprii, originale, în relaţia cu Moscova, China şi Occidentul în general, în planul politicii interne lucrurile sunt mai puţin clare.

Luând în considerare cele amintite, în comunicarea noastră ne propunem să răspundem la două întrebări: Cât a fost strategie politică în evoluţia internă şi externă a României de după 1956 şi cât a reprezentat doar adaptare la schimbările pe care mediul extern le impunea şi în interiorul ţării.

Comandor. conf. univ. dr. habil. Olimpiu Manuel GLODARENCO*

CONSIDERAȚII PRIVIND DOCTRINA MILITARĂ A ROMÂNIEI PE TIMPUL REGIMULUI CEAUȘESCU

Doctrina militară a unui stat presupune realizarea unei concepții unitare, adaptată caracteristicilor și particularităților acestuia, privind problemele fundamentale ale apărării naționale și, deci, și în privința metodelor și procedeelor care se aplică în pregătirea tuturor forțelor și mijloacelor necesare. După evenimentele din Cehoslovacia, din anul 1968, conducerea militară și politică a României a elaborat conceptul războiului întregului popor, desfășurat pe teritoriul național, inclusiv pe teritoriul vremelnic ocupat de agresor, care se baza pe o pregătire militară și, bineînțeles, politică, în vederea concentrării eforturilor pentru ducerea războiului pe toate planurile sociale. Ca în toate domeniile societății din aceea perioadă, politicul era prezent și în sfera apărării, punându-se accent pe călirea politico-ideologică și educativă a personalului de toate gradele, subliniindu-se necesitatea de a se forma luptători cu înalte calități moral-politice și cu alese virtuți ostășești.

Cercet. dr. Denisa Florentina BODEANU*

UN ADEVĂR INCOMOD… CÂTEVA ASPECTE MAI PUȚIN CUNOSCUTE DIN RELAȚIILE AMBASADORULUI AMERICAN DAVID FUNDERBURK CU AUTORITĂȚILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1981-1983

În iunie 1981 președintele Ronald Reagan l-a desemnat ca ambasador al SUA în România pe tânărul profesor de istorie David Funderburk, membru al Partidului Republican și anticomunist convins.

Astăzi specialiștii preocupați de istoria recentă știu că ambasadorul Davin Funderburk a fost un critic acerb al regimului de la București și că la 29 aprilie 1985 a luat decizia de a demisiona din pricina faptului că administrația americană nu accepta să adopte o politică dură față de statul român.

O serie de documente descoperite recent în Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității dovedesc însă că în primii ani de mandat David Funderburk a avut relații bune cu autoritățile române. Mai mult decât atât, acestea s-au străduit inițial să-i intre în grații noului ambasador, care, de altfel, nu a avut nici o problemă să accepte favorurile „detestabilului” regim comunist, dintre care cel mai important a fost traducerea și publicarea tezei sale de doctorat în primăvara anului 1983.

Deși David Funderburk s-a străduit să justifice acest fapt într-o lucrare memorialistică publicată în 1987 în SUA, documentele de arhivă contrazic varianta avansată atunci de fostul ambasador cu privire la motivația, contextul și consecințele publicării tezei sale.

Chiar dacă David Funderburk are merite incontestabile în ceea ce privește relevarea dimensiunii inumane a regimului comunist din România și în ajutorarea opozanților acestuia, adevărul – oricât de incomod ar fi – trebuie spus iar greșelile recunoscute.

Prof. univ. dr. Krzysztof BRZECHCZYN*

DESPRE ROLUL POLIŢIEI SECRETE ÎN EVOLUŢIA SISTEMULUI COMUNIST. CAZUL POLONIEI

Scopul acestei prezentări este analizarea diferitelor roluri ale poliţiei secrete (UB/SB în Polonia, Securitatea în Romania, etc.) în diferitele stadii evolutive ale societăţii comuniste. În prima parte a lucrării, diversele funcţii ale poliţiei secrete din sistemul politic sunt definite şi explicate (represiunea, manipularea, dezintegrarea şi supravegherea societăţii). În a doua parte vom sublinia modelul dinamic al societăţii comuniste, pornind de la ipoteza acceptată conform căreia evoluţia societăţii comuniste trece prin stadiul creşterii controlului puterii, stadiul subjugării politice şi stadiul diminuării ciclice a dominaţiei politice exercitată de către autorităţi asupra societăţii.

 În diferitele stadii evolutive ale societăţii comuniste, poliţia secretă a îndeplinit diverse funcţii sociale. În perioada instaurării controlului politic (stalinistă), supravegherea de către poliţie şi obţinerea de informaţii despre activitatea socială independentă a determinat o represiune directă asupra cetăţenilor. Cu toate acestea, în stadiul diminuării ciclice a controlului asupra puterii, pe lângă această reprimare directă, rolul poliţiei politice a devenit şi acela de manipulare şi dezintegrare a reţelelor civile independente. Acesta a fost modul prin care autorităţile politice au oprit procesul de liberalizare al societății.

Diferitele funcţii sociale ale poliţiei politice din diversele stadii evolutive ale societăţii comuniste demonstrează că numărul colaboratorilor nu poate fi singurul indicator direct al represiunii. Aceasta trebuie analizată şi în raport cu rolurile poliţiei politice raportate la sistemul politic.

Cercet. dr. JÁNOSI Csongor*

COOPERARE INFORMATIVĂ ȘI CONTRAINFORMATIVĂ ROMÂNO-MAGHIARĂ ÎN ANII ’50 ȘI ’60. CAZUL PREOTESEI REFORMATE MAGDA ORBÁN

Începuturile cooperării între organele de securitate române și maghiare, în absența unor surse relevante, sunt neclare și astăzi. Prin urmare suntem obligați să ne focusăm interesul asupra unor „cazuri” şi „cariere” de informatori, care permit formularea unor supoziţii atât despre începuturile cooperării, cât şi despre continuarea ei. Un astfel de caz este cel al Magdei Orbán, care relevă o serie de aspecte privind cooperarea bilaterală între cele două servicii secrete în perioada 1955-1962.

Interesant este și modul în care cele două servicii o percepeau pe preoteasa reformată originară din România. Astfel, în 1957 autoritățile maghiare o declarau oficial nebună și treceau cu vederea activitatea ei de colectare și de transmitere de date în străinătate despre minoritatea maghiară din Ardeal. În același timp, când ea venea în vizită acasă, Securitatea română o considera a fi de risc maxim și implica organele teritoriale și o întreagă rețea informativă.

Cetățenia maghiară a preotesei a îngreunat „soluționarea” cazului în România. În același timp, din dosarele fostei Securități se poate observa și nedumerirea acesteia cu privire la dezinteresul partenerului maghiar în privința Magdei Orbán.

Destinul preotesei l-am reconstituit pe baza dosarelor aflate în Arhiva Istorică a Serviciilor Secrete din Ungaria și cele de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Cercet. BANDI István*

ACŢIUNILE DE INFLUENŢARE ALE SPIONAJULUI MAGHIAR ASUPRA BISERICII CATOLICE DIN UNGARIA DE-A LUNGUL ANILOR ’60 ŞI ÎNCEPUTUL ANILOR ’70

Imediat după al Doilea Război Mondial, „călcarea în picioare” a societăţii maghiare a afectat şi structurile bisericeşti. Prin intermediul poliţiei politice, AVO, s-a încercat crearea unor tensiuni interne în sânul Bisericii Catolice Maghiare, cu scopul distrugerii unității acesteia. Comuniștii au fost conştienţi că e nevoie de „supunerea” totală a Bisericii, întrucât autoritatea ei dăuna instalării noului regim. Pentru realizarea acestui obiectiv, partidul-stat a avut nevoie şi de informaţiile serviciului de spionaj extern.

Începând cu 1955, când în cadrul Pactului de la Varşovia structurile de informaţii maghiare au fost „investite” cu „rolul” de a pătrunde în structurile Vaticanului, a crescut rolul spionajului maghiar. În următoarele două decenii metodele şi structurile aplicate au asigurat Serviciilor de Informaţii, crearea unei vaste reţele de informatori în instituţiile de învăţământ maghiar de la Vatican, influenţarea „pozitivă” a episcopilor trimişi la Sesiunile celui de-al doilea Sinod sau chiar constituirea unei rezidenţe-acoperită în cadrul Oficiului Cultelor.

Eficienţa operaţională a aparatului informativ extern maghiar devine însă evidentă când se analizează modalităţile de întrepătrundere dintre structurile de stat şi cele bisericeşti. Spre exemplu, teologii trimiși la Roma pentru continuarea studiilor erau însărcinaţi și cu acţiuni care ajutau serviciile speciale române sau cehoslovace. Fără a exagera rolul poliţiei politice maghiare pe parcursul celor două decenii menționate, considerăm că necunoaşterea acestor fapte ar putea duce la o percepţie incompletă a istoriei bisericii catolice din Ungaria.

Cercet. drd. Krisztina SLACHTA*

THE COLLABORATIONAL CAPITAL – Transformarea capitalelor

UN POSIBIL CADRU INTERPRETATIV PENTRU ANALIZAREA COLABORĂRII CU SERVICIILE SECRETE ÎN FOSTELE STATE SOCIALISTE

Conf. univ. dr. Ilarion ŢIU*

UTILIZAREA CREDITELOR DE LA BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE ȘI FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL ÎN ANII ’70 ȘI ’80

După aderarea României la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Fondul Monetar Internațional, în decembrie 1972, guvernul de la București a început negocieri pentru finanțarea obiectivelor de investiții stabilite prin planurile cincinale.

Lucrarea va prezenta principalele obiective economice finanțare prin credite de la BIRD și FMI, sumele împrumutate, precum și programul de rambursare a acestora. Economia românească n-a reușit să amortizeze investițiile conform planificării și, în consecință, datoria externă a crescut exponențial. În consecință, Nicolae Ceaușescu a decis achitarea în avans a datoriei externe, prin stimularea exporturilor și reducerea consumului intern. În aprilie 1989 s-au plătit ultimele rate ale creditelor externe, însă consecințele economice și sociale pentru populația României au fost dramatice.

Cercet. dr. PAPP István*

PROIECTUL SOCIALIST DE MODERNIZARE VS. VALORILE TRADIŢIONALE ŢĂRĂNEŞTI. PROCESUL COLECTIVIZĂRII AGRICULTURII ÎN UNGARIA CA O CIOCNIRE ÎNTRE SOCIETĂŢILE MODERNE ŞI CELE TRADIŢIONALE

Procesul colectivizării agriculturii a fost unul dintre cele mai importante elemente ale transformării societăţilor est-europene sau, privit într-un context mai amplu, ale fiecărei ţări socialiste. Naţionalizarea proprietăţilor private a fost nu numai o simplă decizie economică; ea a avut efecte de lungă durată în viaţa şi soarta comunităţilor tradiţionale ţărăneşti.

Timp de câteva decenii, colectivizarea a fost doar un obiect de studiu pentru istorici ai economiei, care au omis însă să descrie tragedia pierderii valorilor ţărăneşti. Ultimii ani, însă, au adus o schimbare remarcabilă în domeniul istoriografiei pe tema colectivizării. Ca exemplu putem aminti cartea lui Constantin Iordachi şi Arnd Bauerkämper, Colectivizarea Agriculturii în Europa Răsăriteană Comunistă. Comparaţii şi Complicaţii (CEU Press Budapest, New York, 2014).

În lucrarea noastră am dori să analizăm cu surselor de arhivă și mărturiilor maghiare, bulgare, ruse şi chineze, efectul colectivizării asupra vieţii de familie şi a obiceiurilor zilnice, dar şi poziţia bisericii asupra acestui proces. Colectivizarea şi declinul modului de viaţă tradiţional al ţăranilor au fost două procese care s-au derulat în paralel, cel din urmă dovedindu-se a fi mai lung şi mai liniştit decât primul.

  Cercet. Constantin PETRE*

CUTREMURUL DIN 1977. DE LA GESTIONAREA URMĂRILOR LA CONFISCAREA PROPAGANDISTICĂ

Cutremurul de pământ de la 4 martie 1977 a avut consecinţe dramatice pentru români, soldându-se cu mii de morţi şi răniţi şi cu importante pagube materiale, în special în Bucureşti. După revenirea precipitată din Lagos, Nigeria, unde se afla în vizită oficială, Nicolae Ceauşescu a decretat starea de necesitate ordonând „să se facă totul” pentru salvarea răniţilor de sub dărâmături. Depăşind scurta perioadă de confuzie, liderii comunişti au preluat controlul, mobilizând întreaga naţiune la munca de reconstrucţie a ţării, sub conducerea „energică şi neînfricată” a secretarului general al partidului. Poporul întreg părea că are privirile aţintite către „iubitul conducător”, care în necontenitele sale vizite de lucru dădea indicaţii, găsea soluţii, insuflând curaj şi abnegaţie militarilor, gărzilor patriotice şi muncitorilor implicaţi în salvarea sinistraţilor şi înlăturarea urmelor cutremurului.

Bazată pe documente provenite din Arhivele Naţionale Istorice Centrale precum şi pe articole din presa vremii, comunicarea îşi propune să evidenţieze specularea propagandistică unui eveniment tragic, Ceauşescu detaşându-se rapid în rolul de personaj principal al dramei. Începând cu luările de poziţie în şedinţele Comitetului Central, continuând cu telegramele din teritoriu şi sfârşind cu articolele din oficiosul „Scânteia”, Ceauşescu este omagiat şi declarat erou, salvator, „exemplu de înalt patriotism şi umanism”.

Cutremurul din 1977 a constituit, de asemenea, pentru liderul de la Bucureşti prilejul neaşteptat pentru iniţierea şi punerea în aplicare a proiectului de realizare a unui nou centru politico-administrativ al capitalei.

Cercet. Miodrag MILIN*

EVALUĂRI ȘI REEVALUĂRI IDENTITARE ÎNTRE ISTORIOGRAFIE ȘI POLITICĂ. CAZUL SÂRBILOR DIN ROMÂNIA

Contribuția de față se dorește o privire retrospectivă asupra delimitărilor identitare ale sârbilor din România, sub o dublă determinare: aceea a diferențelor opționale și de destin politic în raportarea cu evoluțiile politico-statale ale comunismului iugoslav federalist de tip titoist și aceea a „strădaniilor” de acomodare a activiștilor minoritari la imperativele comunismului de tip stalinist-românesc și a edificării unor repere de tip proletcultist, pe linia afirmării oportunităților în cadrul sistemului de valori asimilate ale României modelului ceaușist și ale realităților de după 1989.

Cercet. dr. Lidia PRISAC*

„…FRUMOASE-S NUNȚILE-N COLHOZ…” SAU DESPRE MARIAJ ÎN MEDIUL RURAL SOVIETIC

Nunta a fost și va rămâne cel mai spectaculos eveniment în viața fiecărui om. În mod cert, de la o generație la alta, de-a lungul istoriei, nunțile au cunoscut particularități diferențiate, care au coincis cu un anumit context istoric, cultural și social. Tocmai, din acest motiv, nunțile nu au fost mereu aceleași când este vorba despre bunicii și/sau părinții noștri, care au avut parte de condiții cu totul deosebite.

Așa cum o arată chiar titlul, obiectivul central al investigației noastre, constă într-un efort reconstitutiv de prezentare a derulării actului fundamental de întemeiere a familiei – nunta – în RSS Moldovenească, cu exemple din satul Antonești, raionul Ștefan-Vodă.

Trebuie să remarcăm că aspectele referitoare la instituția căsătoriei în RSSM nu au suscitat până în prezent interesul specialiștilor. Ceea ce ne-am propus noi va fi analiza actului căsătoriei în perioada sovietică prin prisma etnografiei îmbinate cu identificarea influenței politice, reconstrucției istorice și a faptului cotidian din perimetrul vieții publice și private.

Prof. univ. dr. Sorin RADU*

Drd. Alexandru NICOLAESCU**

UN ,,VEHICUL” PROPAGANDISTIC ORGANIZAT PENTRU ȚĂRĂNIME: GAZETA „FRONTUL PLUGARILOR” (1944-1953)

După anul 1945, presa a jucat un rol major în instaurarea regimurilor comuniste în Europa de Est, devenind principalul mijloc de propagandă utilizat de către partidele comuniste și de către sovietici. Comunicarea noastră își propune să aducă în atenția cercetătorilor unul dintre cele mai importante vehicule de transmitere a mesajelor propagandistice comuniste în lumea rurală: gazeta „Frontul Plugarilor”. Întemeiată la 1 februarie 1945, gazeta cu titlul omonim grupării politice conduse de dr. Petru Groza, Frontul Plugarilor, a fost publicată cotidian până în mai 1950, după care a apărut săptămânal. Gazeta și-a încetat apariția în 22 martie 1953, la scurt timp după ,,autodizolvarea” organizației plugărești.

Demersul nostru se va concentra asupra organizării gazetei, a modului în care PCR s-a implicat în conducerea acesteia, precum și asupra discursului promovat, a temelor majore ale propagandei frontiste adresate lumii rurale. Comunicarea se bazează pe analiza gazetei „Frontul Plugarilor”, dar și pe valorificarea unor documente de arhivă.

Cercet. dr. Nicoleta ȘERBAN*

EVOLUȚII POLITICE REFLECTATE ÎN DESTINUL UNUI ARTIST ÎMPREUNĂ CU OPERA SA – MONUMENTUL DEDICAT LUI STALIN DIN BUCUREȘTI

Monumentele de for public fac parte din efortul de a susține puterea politică. Aceste simboluri ale puterii au capacitatea de a reda prin însăși istoria lor ideea de memorie colectivă ca o istorie alternativă. Raportându-ne la istoria unui monument, înțelegem evoluțiile ideologice care se derulează în timp. Chiar în interiorul celor 45 de ani ai regimului comunist, a existat o evoluție politică datorată schimbării de la conducerea partidului.

Preluând puterea, Hrusciov a început să denunțe crimele predecesorului său. Liderii comuniști români s-au conformat cerințelor de la Moscova. Astfel, un simbol precum statuia lui Stalin, care fusese un element important în construcția ideologică, devine ridiculizat. La București statuia lui Stalin a fost înlăturată din spațiul public rapid.

Un episod foarte interesant are loc, însă, în legătură cu artistul, autorul statuii. Putem spune chiar că povestea lui reflectă modul în care evenimentele politice pot schimba viața oamenilor. Dimitrie Demu, inițial foarte apreciat pentru lucrarea sa, care îl făcuse faimos peste noapte, a devenit după 1953 persona non grata, fiind forțat să părăsească țara. Probabil că altfel, viața sa ar fi avut un cu totul alt curs.

Cercet. dr. Manuela MARIN*

SEMINARUL MUSULMAN DE LA MEDGIDIA ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST

            Lucrarea îşi propune să analize evoluţia instituţională a Seminarului Teologic Musulman de la Medgidia de la începutul instaurării regimului comunist român şi până la suspendarea activităţii sale în anul 1967. În acest sens, plecăm de la ipoteza că încetarea activităţii Seminarului a fost rezultatul cumulativ al unor evoluţii şi evenimente, în care intervenţia statului român a avut un rol important, dar nu decisiv. Astfel, analiza se va concentra pe câteva elemente, anume schimbarea statutului seminarului după anul 1948, organizarea şi monitorizarea procesului educaţional, programa şcolară, evoluţia numărului de elevi şi a profesorilor, respectiv a absolvenţilor care au optat pentru integrarea lor ca deservenţi ai cultului musulman. Totodată, lucrarea va aborda şi subiectul vieţii cotidiane a elevilor de la Seminar, în măsură să surprindă din perspectiva micro-analizei cotidianului modul de funcţionare al acestei instituţii.

Aceste multiple nivele de analiză sunt necesare pentru a demonstra că suspendarea activităţii Seminarului a fost, în principal, generată de diminuarea importanţei religiei în construirea identităţii etnice a turcilor şi tătarilor din Dobrogea.

Drd. Ruxandra Iuliana PETRINCA*

LITERATURA ROMÂNĂ ÎN PERIOADA COMUNISTĂ. RAPORTARE, EVALUARE ȘI REPREZENTARE

Recuperarea literaturii române scrisă în perioada comunistă constituie astăzi un topic sensibil. Opinia publică este divizată între cei care recomandă o distanțare de trecut, cei care își amintesc cu nostalgie de acele vremuri, și cei care propun o abordare independentă a creațiilor literare. Conservatorismul critic este cel mai evident la Eugen Simion care a refuzat să-și revizuiască Scriitori români de azi (1989), considerând că orice revizuire este un atentat la literatură română. Celelalte două opinii sunt exprimate astfel: „literatura română nu datorează nimic regimului comunist. Ea a fost scrisă în opoziție sau cu indiferență față de acesta” (Alex Ștefănescu) și „Totul sau aproape totul a fost subordonat politicului. Nimic nu a putut fi firesc în lumea comunistă, cu atât mai puțin literatura” (Eugen Negrici).

Comunicarea noastră propune o analiză a acestor poziții plecând de la volumele de critică literară semnate de Eugen Simion, Scriitori români de azi, Eugen Negrici, Literatura română în comunism, și Alex Ștefănescu, Istoria literaturii contemporane (1941-2000).

Cum trebuie să ne raportăm la producția literară din perioada comunistă? În ce măsură este ea produsul ideologiei? Cum a evoluat canonul literar și cum a fost el influențat de contextul istoric și politic al momentului? sunt câteva din întrebările la care comunicarea de față va încerca să răspundă.

Asist. cercet. dr. George NEAGOE*

ROMANUL POLITIC ÎN PERIOADA COMUNISTĂ: DREPT DE CETATE ŞI DREPT DE VETO. CAZUL ALEXANDRU IVASIUC

În această comunicare propunem o discuţie despre persoana publică a prozatorului Alexandru Ivasiuc. Ne interesează două coordonate ale activităţii sale. Pe de o parte, atragem atenţia asupra caracterului subversiv (sau opozant) al câtorva dintre romanele lui politice: Apa (1973), Iluminări (1975) şi Racul (1976). Aceste scrieri abordează perioada instalării guvernului Petru Groza, situaţia intelectualului într-un regim care se legitima printr-o ideologie „ştiinţifică“, respectiv dictatura de tip militar-fascist în America de Sud. Ele constituie, de fapt, forme parabolice şi distopice de recuperare a unor realităţi ocultate: figura lui Iuliu Maniu, eşecul socialismului ştiinţific (inclusiv al eticii şi al echităţii socialiste), respectiv abuzurile comise de regimul naţional-comunist impus de Nicolae Ceauşescu. La interpretarea câtorva subterane ale apariţiei acestor romane ajută Arhivele Securităţii, unde se găsesc documente despre atacurile mascate la adresa puterii. Pe de altă parte, în atenţia cercetării noastre se află intelectualul public Alexandru Ivasiuc, situat între compromis, rezistenţă, opoziţie şi disidenţă. În acest sens, semnalăm câteva dintre semnificaţiile relaţiilor sale cu Ambasada SUA la Bucureşti şi ale declaraţiile făcute pentru presa occidentală. Totodată, ne preocupă problemele avute pentru obţinerea vizei şi a paşapoartelor şi contactele avute cu Securitatea în vederea furnizării unor relatări despre regimul din penitenciarele comuniste. Nu în ultimul rând, oferim unele consideraţii despre discursul său cu tentă politico-ideologică, din rubrica „Pro domo” (susţinută în revistele Contemporanul şi România literară), discurs referitor la necesitatea întoarcerii la marxism în contextul denaturării lui de către naţionalismul ceauşist sau referitor la valoarea noţiunii de „umanism socialist”, pe care propaganda îl impunea ca etalon al gândirii.

Prof. univ. dr. Ion ZAINEA*

CENZURA COMUNISTĂ. EVALUĂRI ISTORIOGRAFICE

Căderea regimului comunist a făcut posibil, între altele, accesul la documentele instituției de cenzură, respectiv Direcția Generală pentru Presă și Tipărituri și a colectivelor din provincie. Ca urmare, s-a constituit un grup de cercetători interesați sau atrași de temă (cadre didactice universitare, cercetători, doctoranzi, venind dinspre literatură, istorie, jurnalism), grup care s-a extins treptat, astfel încât, în momentul de față putem vorbi de două generații cu preocupări privind cenzura comunistă: una mai veche, a inițiatorilor (Marian Petcu, Adrian Marino) și una mai nouă, a generației reprezentată de Mihaela Teodor, Liliana Corobca, Emilia Șercan și alții. Tema a constituit, și continuă să fie, subiectul unor teze de doctorat (unele s-au publicat, altele sunt în curs de publicare, iar altele sunt în faza de pregătire), precum și a unor manifestări științifice, soldate cu volume colective (Marian Petcu, 2005, Ilie Rad, 2010).

Asist. cercet. Octaviana JIANU*

EDGAR PAPU ȘI POSTERITATEA

În centrul dezbaterilor de după 1989 consacrate culturii române sub comunism și îndeosebi curentului protocronist apare, inevitabil, figura eruditului Edgar Papu, cel care, altminteri, a și brevetat respectivul concept din care, ulterior, se vor nutri, începând cu a doua parte a anilor ’70, acele interminabile controverse privind existența unor multiple centre estetice inovative. În scrierile de specialitate s-au conturat așadar, invocându-se o anumită poziție a ilustrului profesor de literatură comparată față de politicile de claustrare culturală ce au succedat Tezele din iulie, două tendințe: una de inocentare, îndeosebi de distanțare a cărturarului față de disputele purtate de vexiliferii noii metode critice cu tabăra antiprotocronistă ce, evident, punea în discuție validitatea respectivei metode, cealaltă tendință, în schimb, de vituperare a sa, reproșându-i-se principalmente cauționarea, prin cultură, a unui regim autarhic.

Pornind așadar de la studiile dedicate după 1990 culturii române sub comunism, respectiv lui Edgar Papu, această lucrare își propune o amplă analiză privind aprecierile istoricilor despre poziția ilustrului comparatist în mediul cultural autohton în anii ’70, ’80.

Prof. dr. Cătălina CREŢU*

UNIUNEA SCRIITORILOR ÎNTRE OPOZIŢIA FAŢĂ DE REGIMUL COMUNIST ŞI ACCEPTAREA MĂSURILOR LUATE ÎMPOTRIVA SCRIITORILOR

Instituţiile culturale au fost cele care au resimţit încă de la început măsurile luate de comunişti, mai ales prin faptul că intelectualii trebuiau eliminaţi şi înlocuiţi cu oamenii noului regim.

La fel ca şi celelalte instituţii culturale şi în cadrul Uniunii Scriitorilor s-au produs unele schimbări, dar totuşi această instituţie şi-a păstrat o oarecare autonomie. Cum a fost posibil acest lucru în cadrul unui regim totalitar?

Vom încerca să răspundem la o serie de întrebări pentru a putea constitui imaginea adevărată a Uniunii şi a relaţiei ei cu puterea: Regimul era conştient de realitatea din interiorul Uniunii? Această autonomie a fost gestionată de preşedintele Uniunii?

Menţionăm că abordarea instituţională este importantă prin prisma realităţilor din interiorul ei: competiţie, caracterul elitar al acestor organisme, luptele pentru putere din interior.

Vom răspunde la aceste întrebări prin intermediul documentelor găsite, încercând să aducem o imagine cât mai autentică a Uniunii şi a membrilor ei. Deşi ne vom opri şi la unele documente de dinainte de 1965, cercetându-le şi reconstituind câmpul literar din interiorul Uniunii, totuşi partea substanţială a comunicării o vor constitui anii 1965-1974.


Cercet. dr. Vasile CIOBANU*

GERMANII DIN ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST. RETROSPECTIVĂ ISTORIOGRAFICĂ

Evaluarea istoriografiei despre germanii din România în anii comunismului, la 25 de ani de la sfârșitul acestui regim, este necesară pentru a se putea constata care au fost subiectele abordate până în prezent, metodologia folosită, concluziile desprinse. Comunicarea își propune abordarea sistematică a istoriografiei apărute în principal în România, dar și în spațiul germanofon (Germania, Austria) sau în alte țări. Vor fi avute în vedere abordările strict istorice, dar și cele inter- și pluridisciplinare, întreprinse de sociologi, politologi, antropologi, lucrările generale privind toți germanii din România sau numai un anumit grup, studiile abordând toate minoritățile naționale, dar mai ales cele consacrate germanilor în general sau unor aspecte, evenimente, personalități germane. De asemenea, avem în vedere prezentarea tuturor genurilor de lucrări: instrumente de lucru (ediții de documente, volume de mărturii și amintiri, cronologii), studii și lucrări despre diferite aspecte din anii 1948-1989 din viața minorității germane, sinteze, lucrări de analiză și de sinteză pentru unele grupuri ale acestei minorități (sași, șvabi) sau pentru întreaga comunitate, studii de istorie orală, indispensabile pentru a recupera mărturiile supraviețuitorilor comunismului.

Evaluarea propusă evidențiază temele frecvent cercetate, metodologiile folosite și permite conturarea unor direcții noi, evidențierea acelor aspecte mai puțin sau deloc tratate până în prezent și care vor trebui abordate în perspectivă.

Cercet. dr. Ion XENOFONTOV*

ENCICLOPEDIA SOVIETICĂ MOLDOVENEASCĂ” ÎNTRE POLITICĂ, IDEOLOGIE ȘI ȘTIINȚĂ

Pe baza documentelor de arhivă, a mărturiilor contemporanilor vom aborda un subiect controversat, cel al editării „Enciclopediei Sovietice Moldovenești”. Decizia de constituire a instituției responsabile de editare (cu denumirea omonimă – Redacţia principală a „Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti”) a fost luată la 14 februarie 1967 de Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei și Consiliul de Miniștri al RSS Moldovenești. „Enciclopedia Sovietică Moldovenească” în 8 volume a fost publicată în anii 1970-1981.

Primele trei volume au fost coordonate de istoricul Iachim Grosu, președintele Academiei de Științe a Moldovei, iar în anii 1974-1982 proiectul editorial l-a avut drept redactor-șef pe academicianul Iosif Varticean, vicepreşedinte al AŞM (1970-1974). În lucrare vom analiza locul enciclopediei în domeniul cunoașterii enciclopedice din perspectiva timpului în care a fost elaborată, dar și percepțiile recente. Lucrarea constituie un suport informațional complex pentru a înțelege fenomenul cunoașterii, științei, stilului de viață, fenomenului și valorilor sovietice. Din perspectivă actuală, proiectul enciclopedic este perceput ca unul ideologizat, purtând amprentă nemijlocită a perioadei respective.

 

Prof. univ. dr. habil. Margarita KARAMIHOVA*

ETNOLOGIA BULGARĂ - O DEZBATERE ABSENTĂ DESPRE TRECUTUL RECENT

La 25 de ani de la căderea comunismului din Bulgaria, științe precum etnologia, antropologia şi antropologia culturală şi socială au început să fie cercetate şi predate la Institutul de Etnologie şi Folclor împreună cu Muzeu Etnografic al Academiei Bulgare de Ştiinţe, dar şi în alte șapte universităţi. În ciuda diferenţelor de perspectivă, cercetătorii au utilizat aceleaşi metode şi au urmat aceleaşi ideologii aplicate în studiilor culturale socialiste şi post-socialiste. Cercetătorii bulgari s-au desprins de „etnologia naţională”, sau mai precis, de ideologia „construirii unei naţiuni”, îndreptându-se către studiul comunităţilor, grupurilor, minorităţilor şi a intercorelaţiei dintre ele. O parte considerabilă dintre aceste cercetări a fost inclusă în reţelele academice europene.

Au existat și articole ale unor cercetătorii străini, care au dus la iniţierea de discuţii despre etnologie din timpul socialismului, însă ele nu și-au atins scopul. Decomunizarea ştiinţelor s-a dovedit a fi  incompletă şi inconsistentă. Dezbaterea cu privire la moştenirea marxistă nu a avut loc, practic, în nici una dintre ştiinţele sociale. Citându-l pe Vasil Garnizov, voi menţiona amnezia colectivă despre comportamentul oamenilor de ştiinţă din timpul socialismului.

Lucrare noastră va prezenta elementele care definesc lipsa de strategie în vederea reevaluării moştenirii Marxiste în etnologia bulgară (în special în studiul folclorului, a antropologiei, antropologiei culturale şi sociale).

Cercet. Ana-Maria IANCU*

EFECTELE CONFLICTULUI SOVIETO-IUGOSLAV (1948-1955) ASUPRA RELAŢIILOR BISERICII ORTODOXE ROMÂNE CU STATUL

Politica religioasă a regimului comunist din România nu a fost determinată doar de preceptele ideologiei marxist-leniniste. Ea a fost influenţată de factori conjuncturali, precum luptele pentru putere din interiorul partidului, de îndeplinirea marilor proiecte de transformare a societăţii româneşti, de evoluţia relaţiilor externe ale României, un cuvânt hotărâtor în această privinţă avându-l, cel puţin până în anii ’60, factorul sovietic.

Criza sovieto-iugoslavă, declanşată în mod oficial în 1948 şi încheiată după moartea lui Stalin, în 1955, a avut efecte şi în ceea ce priveşte relaţiile Bisericii Ortodoxe Române cu Statul. În 1952-1953 regimul comunist i-a obligat pe ierarhii ale căror eparhii se aflau la frontiera cu Iugoslavia, să îi mute pe preoţii consideraţi neloiali regimului din parohiile amplasate pe o rază de 25 de kilometri de graniţă. Autorităţile comuniste au intervenit în mod brutal în treburile Bisericii, încălcând autoritatea ierarhilor şi rezolvându-şi obiectivele politice prin intermediul ierarhiei, pentru a nu da prilejul răspândirii unor zvonuri referitoare la persecutarea Bisericii de către regim. După cum o demonstrează, însă, documentele aflate în Arhiva CNSAS, ierarhii, în frunte cu Mitropolitul Olteniei, s-au împotrivit aplicării acestei măsuri.

Diac. dr. Dorin-Demostene IANCU*

PATRIARHUL JUSTINIAN ŞI BISERICA ANGLIEI. DOCUMENTE INEDITE

Contextul politic internațional al anilor 1950 a influenţat și situaţia Bisericii din România. Dorinţa liderilor de la Bucureşti de a arăta Moscovei că dețin controlul, în ciuda retragerii trupelor sovietice, a dus la represiune orientată împotriva Bisericii și a intelectualilor. În această situație ingrată, poziţia patriarhului Justinian a fost una demnă de semnalat. În 1958 şi 1959 a avut întrevederi cu doi importanţi prelaţi anglicani: Herbert Waddams şi John Richard Satterthwaite. Stenogramele acestor convorbiri, păstrate în arhivele britanice, arată felul în care Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române vedea relaţiile cu celelalte Biserici, cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor, dar şi impresiile oaspeţilor despre situaţia ecleziastică din România şi personalitatea Preafericitului Justinian. Ierarhul român a încercat să păstreze bunele relații dintre Patriarhia Română și Biserica Anglicană, deși avea în față reprezentați ai „lumii imperialiste”. Pe de altă parte, englezii erau interesați să susțină Ortodoxia română pentru a crea o contrapondere la influența sovietică.

Dr. Marius SILVEȘAN*

ISTORIOGRAFIA BISERICII BAPTISTE DIN ROMÂNIA ÎN SECOLUL XX

Secolul XX este unul în care România a trecut prin mai multe regimuri politice, fapt care a avut urmări și în viața Bisericii Baptiste. Pornind de la aceste aspecte comunicarea dorește să prezinte unele elemente istoriografice care au legătură cu Biserica Baptistă ca instituție, dar și cu credincioșii acesteia. Vom trata, de asemenea, modul în care istoriografia reflectă schimbările aduse de politică în viața bisericii, fapt pentru care vom analiza felul în care s-a scris istoria baptiștilor din Romania în secolul XX, dar și de către cine, cu precădere pe parcursul perioadei comuniste.

Este de menționat faptul că istoriografia baptistă trebuie încadrată într-un context mai larg, cel al istoriografiei bisericilor evanghelice sau neoprotestante. Comunicarea răspunde astfel unor întrebări precum: Cum se scrie istoria baptiștilor români? Este istoria lor realizată sine ira et studio? Pentru tratarea subiectului vor fi avute în vedere atât lucrările scrise de reprezentanți ai Bisericii Baptiste cât și cele realizate de oameni din afara mediului confesional baptist (Dorin Dobrincu, Denisa Bodeanu).

Cercet. dr. Cosmin BUDEANCĂ*

ROLUL PREOȚILOR EVANGHELICI LUTHERANI ÎN EMIGRAREA SAȘILOR DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1978-1989

Emigrarea etnicilor germani din România în anii comunismului a reprezentat un fenomen complex, ale cărui efecte au fost și sunt încă vizibile în evoluţia socială, economică și culturală a țării. În opinia noastră, acest subiect nu a suscitat din partea specialiştilor un interes proporţional cu importanţa lui.

Intensitatea emigrării etnicilor germani nu a fost constantă în cei 45 de ani de comunism, ci a fost influenţată de o serie de evenimente politice interne şi internaţionale. Totodată, poziționarea reprezentanților elitelor față de emigrare a avut o importanță deosebită în influențarea membrilor comunităților. Pornind de la această constatare, comunicarea noastră îşi propune să prezinte rolul preoților evanghelici luterani în procesul de emigrarea a sașilor din România după 1978 (an marcat de vizita cancelarului Helmut Schmidt la București) și până în 1989.

Lucrarea are la bază documente din Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, interviuri de istorie orală, precum și lucrări generale și speciale privind istoria germanilor din România sau problema emigrării acestora în anii comunismului.

Dr. Romeo CEMÎRTAN*

POLITICA SOVIETICĂ FAȚĂ DE BISERICA ORTODOXĂ DIN MOLDOVA

Politica sovietică față de Biserica Ortodoxă din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost bazată pe persecutări continue, fapt demonstrat de multe documente păstrate în arhivele din Republica Moldova. Pe baza acestor documente vom încerca să stabilim metodele abuzive prin care statul ateist intervenea în viaţa bisericească din interfluviul nistro-prutean.

Autorităţile sovietice din RSSM promovau o politică antireligioasă şi antibisericească sistematică, încălcând libertatea credinţei şi a practicării cultului religios garantate de constituţia URSS. Motivele principale care au determinat statul să ignore normele constituţionale au fost:

Prezenţa şi manifestarea tradiţiei şi a culturii româneşti în sânul Bisericii Ortodoxe din republică;

Religiozitatea excesivă a populaţiei, care se opunea ateismului şi sovietizării forţate.

Represiunile statului sovietic împotriva domeniului religios din RSSM parţial şi-au atins scopul. Oficial, Biserica Ortodoxă a devenit Biserica statului, o structură docilă față de puterea laică.

Cercet. Lucian VASILE*

DRAGOSTE ȘI SPIONAJ. REȚEAUA MIHAI OPRAN – LYA POPESCU

În decembrie 1949, două scrisori ajungeau la Paula Wentzel și Lya Popescu prin intermediul Legației Franceze din București. Ambele fuseseră trimise de către comandorul Mihai Opran, fugit din țară în 1947, și conțineau instrucțiuni pentru construirea unei rețele de spionaj care urma să trimită în Franța informații economice și militare din România comunistă. Dacă Wentzel nu a reușit să își construiască o rețea de informatori, Lya Popescu, iubita comandorului, a atras în acțiunea sa o serie de foști SSI-iști și apropiați ai lui Opran. După o serie de întâlniri conspirative, pachete cu microfilme și note scrise cu cerneală simpatică și predate unor agenți neidentificați, toți membrii rețelei create de Mihai Opran au fost arestați de Securitate în august-septembrie 1950. Trei dintre informatori au fost executați în 1952, iar restul participanților au primit pedepse între 2 ani de închisoare corecțională și 25 ani de temniță grea.

În studiul nostru vom încerca să urmărim traiectoria acestui grup de spionaj pe filieră franceză și destinele celor care au fost implicați în rețeaua Mihai Opran - Lya Popescu.

Cercet. Mariana-Alina URS*

UN SPAŢIU AL SOLIDARITĂŢII: PENITENCIARUL SANATORIU TBC DE LA TÂRGU-OCNA

Închisoarea de la Târgu Ocna a devenit binecunoscută publicului interesat de fenomenul detenţiei politice din perioada comunistă mai ales prin intermediul memorialisticii, care a adus în prim plan destinele aparte ale celor închişi aici, printre care Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Gherasim Iscu sau Richard Wurmbrand.

Specificul acestei închisori, dedicată îngrijirii deţinuţilor bolnavi de tuberculoză, a condus la instaurarea unui regim de viaţă mai lax, deşi statutul de sanatoriu nu a oprit autorităţile de la a încerca implementarea unor măsuri de „reeducare” de tip Piteşti. Demersul a eşuat, nu în ultimul rând datorită unui puternic spirit de solidaritate care domina la acea vreme relaţiile dintre deţinuţi. Această solidaritate s-a manifestat însă cu precădere în îngrijirea celor grav bolnavi sau muribunzi de către colegii lor mai sănătoşi, care alegeau în mod conştient să îşi pună viaţa în pericol pentru „aproapele” lor. Această atitudine avut un impact considerabil la nivelul întregii comunităţi a deţinuţilor politici din Târgu Ocna, atât din punct de vedere al dinamicii sociale şi al vieţii spirituale, cât şi în ceea ce priveşte chiar starea de sănătate a bolnavilor.

În lucrarea noastră, vom căuta să analizăm atât mecanismele care au generat acest tipar comportamental, cât şi efectele înregistrate asupra celor închişi aici. Mai mult, vom lua în discuţie şi o posibilă interpretare a „fenomenului Târgu Ocna” ca model de îngrijire paliativă desfăşurat pe coordonate creştine.

Drd. Corina ȘNIȚĂR *

RADIO EUROPA LIBERĂ ȘI MIȘCĂRILE STUDENȚILOR TIMIȘORENI DIN 1956

După înăbușirea revoltei din Ungaria de către armata sovietică, în noiembrie 1956, postul de radio „Europa Liberă” a intrat sub investigația guvernului american, fiind acuzat de încurajarea și chiar instigarea la rebeliune a „națiunilor captive”, cum erau denumite popoarele statelor din blocul socialist în documentele oficiale. S-a considerat că asemenea acțiuni ar fi putut duce la o revizuire a granițelor în Europa de Est, ceea ce ar fi fost contrar intereselor americane în zonă.

Prezentarea noastră va explora rolul postului de radio „Europa Liberă” începând cu revolta din Ungaria până la mișcările studenților timișoreni din 1956, în baza analizei documentelor arhivistice ale RFE, ale guvernului american aflate în posesia Centrului „Wilson” din Washington, și ale Arhivele Naționale ale României din București și Timișoara.

Materialul va arăta că protestul studenților români a fost o încununare a acțiunilor anti-comuniste ce au avut loc în România încă de la impunerea controlului sovietic asupra țării, prin instaurarea unui regim aservit intereselor Moscovei, după cum, de altfel, rezultă și din documentele oficiale ale guvernului american.

Cercet. dr. Sergiu SOICA*

CARDINALUL IULIU HOSSU – NOTE INFORMATIVE, INFORMATORI, CADRE ALE SECURITĂŢII

Iuliu Hossu, una dintre cele mai importante personalități ale României din perioada interbelică, dar şi o mare personalitate a bisericii, o dată cu instaurarea şi instalarea în depline drepturi a regimului comunist a fost arestat. Evenimentul a avut loc în octombrie 1948. A stat în detenţie (5 ani la penitenciarul din Sighetul Marmaţiei) şi domicilii obligatorii timp de 22 de ani, până la sfârşitul vieţii. În această perioada Securitatea a fost foarte atentă la acest Episcop, urmărindu-l. Putem observa (din cele 8 dosare ale Securităţii referitoare la el), că în această urmărire au fost angrenaţi 131 de oameni. Mai precis Episcopul Iuliu Hossu a fost „lucrat” de 55 de cadre ale Securităţii şi 76 de informatori care au furnizat în perioada anilor 1955-1970 un număr de 365 de note informative. Aceşti informatori ne oferă date importante despre viaţa episcopului, despre Biserica Română Unită în clandestinitate, despre clericii rezistenţi etc. Un an important pentru informatori a fost 1968, deoarece aici se găsesc cele mai multe note informative furnizate de agenţi într-un an. Motivul a fost semicentenarul Unirii, iar viitorul Cardinal a vrut să participe la Alba Iulia la acest eveniment.

Dr. arh. Vlad MITRIC-CIUPE*

ARHITECTUL CONSTANTIN MINESCU - UN PROFESIONIST UITAT

În cadrul cercetării noastre „Arhitecții români și detenția politică 1944-1964“, am identificat până în prezent peste 150 de profesioniști ai breslei întemnițați din motive politice, cazurile prezentând o complexitate și diversitate fantastică. Dacă ne referim strict la absolvenții de dinainte de 1944, putem face o separare rapidă între cei cu o carieră consistentă până la momentul instaurării regimului comunist și diplomații anilor 1930-1940 care erau în plină detentă profesională.

Comunicarea noastră va prezenta parcursul (profesional și concentraționar) arhitectului Constantin Minescu (1908-1966), diplomat al Facultății de Arhitectură în 1933, arhitect-șef al Ținutului Bucegi (1939-1941), Director al Direcției Construcții din Guvernământul Transnistriei (1941-1944), șef de atelier la SovromConstrucții, persecutat de către regimul comunist vreme de 20 de ani (1944-1964).

Cercet. dr. Marin POP*

ASPECTE PRIVIND LEGĂTURILE LUI CORNELIU COPOSU CU EXILUL ROMÂNESC ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST

Lucrarea îşi propune să scoată în evidenţă câteva aspecte inedite ale legăturilor pe care Corneliu Coposu le întreţinea cu exilul românesc după eliberarea sa din închisoare și domiciliu obligatoriu, respectiv 1964, până în anul 1989.

Conform documentelor studiate la CNSAS reiese că el figura în evidenţele Securităţii cu peste 80 de legături prin corespondenţă în ţară şi străinătate. Printre membrii marcanţi ai exilului, Corneliu Coposu întreţinea legături şi coresponda cu Ion Raţiu (Anglia), Emil Ghilezan (Italia), Georges Serdici (Elveţia), George Beza (Franţa), Augustin Hila (Brazilia), Costel Mareş (Germania), Vasile Măcărescu (Germania), Dean Milhovan (SUA), Liviu Gatterburg (Elveţia), etc.

Ideea principală acreditată în rândul fruntaşilor naţional-ţărăniştilor din cadrul exilului românesc era că nu se pot organiza fără a avea acceptul celor din ţară, iar Corneliu Coposu era văzut ca urmaş al lui Iuliu Maniu în funcţia de preşedinte al PNŢ.

Cercet. drd. Pompiliu-Nicolae CONSTANTIN*

DIZIDENȚII DIN TRIBUNE: SUPORTERII ECHIPELOR DE FOTBAL ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST

Sportul a fost refugiu pentru cetățenii statelor comuniste. Suporterii au găsit cadrul favorabil pentru a-și striga nemulțumirile sub pretextul unei țel comun, susținerea unei anumite echipe. Instaurarea comunismului nu a stopat pasiunile sportive, iar îngrădirile regimurilor politice au fost taxate în mod direct sau indirect de către fani. Primul caz de dizidență și opoziție, confirmat de istoriografia europeană, este cel al suporterilor lui Spartak Moscova.

Nici comunismul românesc nu a putut evita acest fenomen, o contestare simbolică a regimului politic de către fani. Cel mai cunoscut caz este cel al suporterilor Rapidului. Antipatia față de cluburile sistemului, Dinamo și Steaua, a dat naștere unor lozinci și sloganuri intrate în memoria colectivă a suporterismului românesc. Prezentarea se bazează pe numeroase interviuri de istorie orală, documente din Arhiva CNSAS și Arhiva TVR. Tema de față își propune să pună în dezbatere ideea de dizidență pe stadioane și maniera în care poate fi caracterizată opoziția verbală față de comunism.

Cercet. dr. Cristina ROMAN*

SCRISOAREA CELOR ŞASE” - DISIDENŢĂ SAU DEVIAŢIONISM ÎN CADRUL PCR?

Şase membri marcanţi ai Partidului Comunist (Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Grigore Răceanu, Silviu Brucan) au adresat pe 11 martie 1989, o scrisoare de protest lui Nicolae Ceauşescu. Semnatarii scrisorii rămâneau fideli ideilor socialiste. Autorii scrisorii nu contestau ideologia comunistă şi instituţiile ce o slujeau. Scrisoarea a fost, de fapt, o critică îndrăzneaţă la adresa regimului ceauşist. Cei şase s-au limitat doar în a-şi arăta dezacordul cu măsurile politice şi economice adoptate de regimul aflat atunci la putere.

Pedepsirea celor şase nu a întârziat să se producă şi pe 13 martie a fost întrunit Comitetul Politic Executiv al CC al PCR care a avut pe ordinea de zi discutarea scrisorii de protest. A urmat prigonirea semnatarilor scrisorii. Aceştia au fost anchetaţi de către Securitate, ţinuţi în arest la domiciliu, li s-a impus domiciliu forţat.

Pe baza documentelor de arhivă şi a bibliografiei ne propunem să arătăm că gestul de protest al celor şase a fost un act de fracţionism în interiorul partidului. Autorii scrisorii au reprezentat un grup deviaţionist care dorea îndepărtarea lui Ceauşescu. Scrisoarea a arătat că unitatea partidului nu era de neclintit şi exista posibilitatea producerii unei rupturi la vârf.

Profesor univ. dr. Mihaela GRANCEA*

TEMA „FRONTIERISTULUI” CA DISIDENT ANTICOMUNIST.

ANALIZA CONTRIBUȚIILOR ISTORIOGRAFICE ȘI INTERVIURI DE ISTORIE ORALĂ CU FRONTIERIȘTI DIN ȚARA FĂGĂRAȘULUI

A evada dintr-un regim politic represiv, este o formă de contestare a sistemului; cei care îl sfidează prin acest act, fac parte din categoria celor care au reprezentat, mai ales în național-comunism, una dintre formele de rezistență anticomunistă. Cei mai mulţi dintre transfugi, încercând să treacă fraudulos granița spre Iugoslavia sau Ungaria, s-au expus unor riscuri majore (moartea prin împușcare sau în timpul arestului, detenție). Aceşti transfugi erau numiţi „frontierişti”. Pentru autorităţile comuniste, „frontierist” era însă sinonim cu „infractor”.

După 1989, tema frontieriştilor ca disidenți politici nu a găsit ecou public. Doar câteva anchete de presă, precum și câteva studii (vezi, mai ales: Doina Magheți, Graniţa/Granica/Die Grenze/A hatar, Marineasa, Temeswar, 1999; Brândușa Armanca, Frontieriştii. Istoria recentă în mass-media, ed. a II-a, Curtea Veche, București, 2011) au readus în atenția opiniei publice și a istoricilor preocupați de istoria recentă, experienţa frontieriştilor români, experiență similară cu acelea ale est-germanilor care au încercat să treacă Zidul Berlinului.

Noi dorim, prin acest studiu, să realizăm din perspectivă istoriografică cercetarea temei aflate în discuție și să oferim propriile noastre investigații cu referire la frontieriștii din Făgăraș.

Cercet. dr. Florin S. SOARE*

O PROVOCARE INSTITUŢIONALĂ. IICCMER ŞI SESIZĂRILE PENALE ÎMPOTRIVA FOŞTILOR COMANDANŢI DE PENITENCIARE DIN PERIOADA 1948-1964

Încă de la înfiinţarea sa, în decembrie 2005, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCMER din noiembrie 2009) a avut drept scop „investigarea şi identificarea crimelor, abuzurilor şi încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în România, precum şi sesizarea organelor îndreptăţite să ia măsuri în aceste cazuri”. Deşi în privinţa comandanţilor şi ofiţerilor cu atribuţii de conducere în cadrul sistemului penitenciar s-au depus plângeri penale încă din mai 2007, a fost nevoie de o perioadă mai mare de şapte ani până la trimiterea în judecată a primului caz.

Prin intermediul acestei prezentări ne propunem o evaluare a demersurilor instituţionale promovate de către IICCMER în direcţia aducerii în justiţie a foştilor comandanţi de penitenciare din perioada 1948-1964, pornind de la implicarea în schimbarea cadrului legislativ, adunarea de date, documente şi mărturii, întocmirea sesizărilor penale, relaţia cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prezentarea nu va evita subiectul relaţiei cu presa, plusurile şi minusurile supraexpunerii mediatice, istoricul şi impactul aşa numitei „Liste a celor 35 de torţionari” asupra desfăşurării procesului penal, a procesului de urmărire penală şi nu în ultimul asupra desfăşurării activităţii Institutului.

Cercet. Constantin VASILESCU*

PROCESUL VIȘINESCU: DESFĂȘURARE ȘI SEMNIFICAȚII

În septembrie 2014, la 25 de ani de la căderea comunismului, la Curtea de Apel Bucureşti debuta procesul lui Alexandru Vişinescu, fost comandant al penitenciarului din Râmnicu Sărat. Judecata a demarat ca urmare a unui denunţ formulat de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care a fost însoţit de o puternică campanie de presă, centrată îndeobşte pe doi termeni: „torţionar” şi „justiţie”. S-au scurs de la debut peste zece înfăţişări care au infirmat multe dintre bănuielile şi speculaţiile iniţiale. Desfăşurarea procesului a surprins în primul rând prin neputinţa şi pasivitatea inculpatului şi în al doilea rând prin atitudinea instanţei. Prezentarea noastră se doreşte a fi o încercare de redare a atmosferei procesului, a desfăşurării acestuia şi mai ales a semnificaţiei lui în contextul actual, prin punerea în discuţie a componentelor lui esenţiale: instanţa, acuzarea, apărarea, martorii şi probele.

Acest demers se întemeiază pe observaţiile şi însemnările personale din sala de judecată, coroborate cu interviurile realizate cu martorii direcţi, cu discuţiile purtate cu apărătorii lui Alexandru Vişinescu, dar şi pe parcurgerea dosarului înaintat Parchetului de către IICCMER.

Drd. Nicolae VIDENIE*

Col. (r.). prof. univ. Horaţiu MĂNDĂŞESCU**

DOUĂ MĂRTURII OCULARE DESPRE MILIȚIE DIN ROMÂNIA ANILOR 1985-1989

Semnele apropierii sfârşitului guvernării familiei Ceauşescu și a regimului comunist dictatorial din Republica Socialistă România au fost vizibile pentru cei atenţi la desfăşurările de forţe anticomuniste atât pe plan extern cât şi pe plan intern, mai ales după 1985.

Pe plan intern, falimentul regimului era vizibil ca fiind inevitabil în condiţiile oboselii ritmului pompieristic, lipsei de idei şi închiderii în sine până la autoizolare.

Blocarea treptată a fost cel mai bine cunoscută de structurile statale represive, începând cu temuta Securitate şi terminând cu Miliţia. Epuizarea entuziasmului general a influenţat şi starea de spirit din aceste instituţii, care şi-au deturnat treptat activitatea spre ceea ce s-a numit ulterior „moştenirea comunismului”. Trecerea la capitalism a început pentru mulţi comuniştii cu câţiva ani înainte de sfârşitul oficial al dictaturii, ceea ce ulterior i-a ajutat să se adapteze mai uşor la rigorile „democraţiei originale”.

Deşi a trecut un sfert de secol de atunci, puţine sunt mărturiile sincere lăsate în scris sau altfel de decidenţii-executanţii din sistem, cenzura şi autocenzura funcţionând păgubos. Iată de ce am propus aceste mici mărturii, cu dorinţa şi speranţa „spargerii gheţii” şi de către alţi cunoscători ai realităţilor considerate de unii atunci ca fiind „ascunse” şi/sau „de ascuns”.

Dr. MÁTHÉ Áron*

INVESTIGAREA DICTATURII COMUNISTE DIN UNGARIA – COMITETUL MEMORIEI NAŢIONALE

Dictatura comunistă a lăsat ţările din Europa Centrală într-o stare de declin. În timp ce dictaturile se prăbuşeau în toate celelalte locuri, Ungaria trebuia să gestioneze greşelile fostului regim comunist. Printre realităţile dure, cum ar fi declinul economic, datoriilor imense, probleme cu mediul înconjurător ş.a.m.d., au existat, de asemenea, şi o serie de probleme „uşoare” care necesitau rezolvări.

Una dintre moştenirile dezastruoase ale comunismului a fost aceea că nu s-a făcut justiţie nici pentru victime, nici pentru făptaşi. Treptat însă, procesul de democratizare a tării a reparat și rănile lăsate de regimul comunist. Iar acest proces a avut în principal două componente: una juridică (legislaţie şi jurisdicție) şi una istorică.

În timp ce în aproape toate ţările fostului bloc socialist, s-au înfiinţat institute care să gestioneze problemele generate de căderea comunismului, din punct de vedere istoric (dar uneori şi juridic) în Ungaria situaţia a fost una diferită. De aceea, Parlamentul Maghiar a decis să înfiinţeze o astfel de instituție, și anume Comitetul Memoriei Naţionale. Încă de la înfiinţare, Comitetul s-a aflat în atenția opiniei publice, și încă de la început am reușit să dovedim că avem obiective bine definite care stau la baza activităților noastre.

În lucrarea noastră, vom prezenta cadrul legal, structura organizatorică şi activităţile Comitetului Memoriei Naţionale.

 Ruxandra BUCUR*

CONSTRUIND MEMORIA PRIN JUSTIȚIE. O ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE JUSTIȚIA RESTAURATIVĂ DIN ROMÂNIA ȘI LITUANIA

Procesul de cunoaştere şi de asumare a trecutului totalitar a fost definit de diverși cercetători ca justiţie de tranziţie. Lucrarea noastră îşi propune să contribuie la această literatură analizând metoda mai blândă a justiţiei de tranziţie, justiţia restaurativă, şi mai exact activităţile de memorializare şi educare despre trecut, din Romania şi Lituania. Pe de-o parte, România postcomunistă este un stat obligat să își asume un trecut definit de un regim comunist unic şi radical, reticent oricărei reforme, ce a fost menţinut prin metode de represiune a intelectualităţii, a ţăranilor şi a opoziţiei politice, folosind unelte de supraveghere despotice, cultul personalităţii şi o privare constantă de drepturi şi libertăţilor cetăţeneşti. Pe de altă parte, Lituania post-sovietică a fost nevoită să îşi asume trecutul nazist şi sovietic, urmând o cale mai clară a justiţiei de tranziţie, identificând cele două regimuri totalitare ca principalii determinaţi ai trecutului recent.

Lucrarea își propune de a evalua și dacă acest proces de justiție restaurativă poate fi considerat un succes sau un eşec din perspectiva a trei categorii de indivizi: victimele, pentru care dreptatea este necesară, tinerii născuţi după 1989 şi principalii iniţiatori ai justiției restaurative de tranziţie.

Dr. Radu PREDA*

CE NU TREBUIE SĂ UITĂM? ARGUMENTE PENTRU UN MUZEU AL COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA (MCR) LA BUCUREȘTI

Prin întinderea geografică, durata în timp, numărul de peste o sută de milioane de victime și efectele care marchează și azi țările care au trăit coșmarul totalitar, comunismul este cel mai sângeros experiment social cunoscut de istorie. Cunoașterea lui este, de aceea, o lecție esențială. Prin contrast absolut, cele petrecute în comunism ne pot învăța să iubim și mai mult libertatea. Un muzeu al comunismului în București ar fi spațiul pedagogiei prin excelență. Și al realismului: contactul cu istoria dictaturii proletariatului are puterea unei terapii. Ne poate vindeca de nostalgie, mai ales pe cei în vârstă, dar și de indiferență, mai ales pe cei tineri. Intervenția de față își propune, plecând de la câteva exemple biografice, să parcurgă cele câteva reguli care ar putea sta la baza Muzeului Comunismului din România (MCR).

Dr. Viorica OLARU-CEMÎRTAN*

KARLAGUL DE IERI, MEMORIA DE AZI

Parte a GULAG-ului, KARLAGUL a fost înființat în 1930, și era compus din mai multe lagăre de corecţie prin muncă silnică, precum Aktas, Dolinka, Dubovka, Dubrovka, Ekibastuz, Jezkazgan, Jumabek, Kamîşlag, Luglag, Maikaduk, Pescianlag, Spassk, Steplag, ALJIR (specializat în deţinerea femeilor, şi anume a soţiilor „trădătorilor patriei”) etc.

În anii celui de-al doilea război mondial, prin KARLAG au trecut zeci de mii de prizonieri de război, din diferite etnii care constituiau coaliţia antisovietică. În mod special, după ce erau sufocaţi prin munci silnice şi tratament inuman, prizonierii de război ajungeau în Spassk – ultimul „popas”, de unde erau, în scurt timp, îngropaţi în gropi comune, fără a li se indica numele sau a ţine cont de latura umană a procesiunii.

Ziua de azi vine cu imperativul de a consemna memoria și de a recupera experiența traumatică a factorului uman care a fost dezumanizat prin încălcarea celor mai sfinte drepturi ale omului, înjosirea și distrugerea psihică și fizică, ca o normă a regimului de teroare roșie.

Muzeul Karlag din satul Dolinka astăzi este o mostră de recuperare a memoriei colective, multinaționale și multietnice, de restabilire și rescriere a istoriei recente, prin conservarea patrimoniului material și imaterial traumatizat de experiența comunismului.

Dr. Kamil DWORACZEK*

MIŞCAREA „SOLIDARITATEA” DIN POLONIA. CERCETĂRI ŞI POPULARIZARE. IMPACTUL INSTITUTULUI DE MEMORIE NAŢIONALĂ (IPN)

În prezentarea noastră ne vom concentra asupra Mişcării „Solidaritatea” din Polonia anilor 1980-1981. „Solidaritatea” a fost un sindicat independent cu aproximativ 10 milioane de membri şi a reprezentat un fenomen unic în cadrul Blocului Sovietic, nicăieri în altă țară neexistând o opoziţie mai puternică împotriva Partidului Comunist. Din acest motiv, istoricii, dar şi alţi cercetători au fost interesaţi timp îndelungat de „Solidaritatea”. Astfel, vom încerca să arătăm cum s-a dezvoltat cunoaşterea asupra acestei mișcări și în acest sens vom prezenta cele mai importante publicaţii, în special cele editate de Institutul Memoriei Naţionale (Instytut Pamięci Narodowej - IPN) din Polonia. Ne vom referi, de asemenea, la principalele puncte de discuţie şi aspecte relevante în cercetarea istoriei „Solidarităţii”, pentru a încerca să răspundem la întrebări precum: Ce ştim deja? Ce nu ştim încă?, adăugând, în acelaşi timp, elemente dintr-o cercetare în curs la care se lucrează în acest moment în cadrul IPN.

Nu în ultimul rând vom menționa proiectele în desfăşurare ale IPN (în special Enciclopedia Solidarităţii, unul dintre proiectele noastre semnificative) dar și activitatea educaţională a Institutului, a cărei principală sarcină este popularizarea istoriei Poloniei după anul 1939. Evident că și din această perspectivă ne vom concentra, asupra Mişcării „Solidaritatea” şi asupra anilor ’80.

Prof. univ. dr. Silviu MILOIU*

POLITICILE INSTITUŢIONALE ALE MEMORIEI DIN STATELE BALTICE DUPĂ PRĂBUŞIREA UNIUNII SOVIETICE: REMEMORÂND TRECUTUL COMUNIST

La scurt timp după prăbuşirea Uniunii Sovietice, prima ţară care şi-a anunţat desprinderea din imperiul comunist, Lituania, a înfiinţat Muzeul Victimelor Genocidului (14 Octombrie, 1992), cu misiunea de a colecta, prezerva şi de a face cunoscut publicului documentele istorice despre genocidul fizic şi spiritual împotriva lituanienilor şi a rezistenţei anti-comuniste lituaniene. În cele din urmă, astfel de instituţii au fost create şi in Riga şi Tallinn.

Lucrarea noastră abordează politicile memoriei din Ţările Baltice, cum au fost ele puse în practică și instituţionalizate, dar şi rolul central al muzeelor victimelor comunismului în acest proces. De asemenea, vom prezenta rolul istoriei, a învățării istoriei şi al istoricilor în politicile memoriei din aceste ţări. Pentru a înţelege particularităţile politicilor memoriei din regiunea Baltică, vor face și unele comparaţii cu Romania şi Moldova.

Dr. Vanya IVANOVA*

SOCIALISMUL BULGAR” – MODELE FUNDAMENTALE DE INTERPRETARE ÎN SPAŢIUL ȘTIINȚIFIC BULGAR – LA 25 DE ANI DE LA ÎNCEPUTUL „SCHIMBĂRII DEMOCRATICE”

Lucrarea noastră încearcă să descrie pe scurt lucrările susținute de instituţiile fundamentale care se ocupă cu „producerea de cunoștințe istorice” (Institutul pentru Studiul Trecutului Recent, Centrul pentru Studii Avansate - Sofia, Comitetul pentru Declasificarea Documentelor şi Anunțarea Afilierii Cetăţenilor Bulgari la Serviciile Secrete și cele ale Forţelor Armate ale Bulgariei, Arhivele de Stat ale Republicii Bulgaria.

Perioada avută în vedere este cuprinsă între 9 septembrie 1944 și 10 noiembrie 1989.

În astfel de instituţii este ușor de găsit o mare varietate de teme: de la „reformele” politice şi cruzimea represiunii instituționale, până la deciziile economice anormale și criminale ori cele privind dezvoltarea educaţiei şi a vieţii culturale. Metodologia utilizată arată o diversitate remarcabilă – de la „revoluţia arhivelor”, până la mult preferata „istorie orală” şi „istoria elitelor”.

În acelaşi timp nu este greu să observăm o evidentă disproporţie, deloc surprinzătoare – producția istoriografică dedicată „Bulgariei socialiste” este mai voluminoasă decât cea care „vizualizează” socialismul bulgar. Însăşi închiderea secțiilor muzeale dedicate „construirii socialismului” şi deschiderea mult disputatului „Muzeu al Artei Socialiste din Sofia” (2011) contribuie la acest lucru. Iar unii antropologi bulgari au găsit suficiente argumente pentru a vorbi de „muzeul absent al totalitarismului bulgar” (Sv. Kazalarska).

Cercet. Tudor MIHĂESCU*

FACEBOOK, SPAȚIU MUZEAL: RETROCOMUNISM ȘI CONSTRUCȚIA SOCIO-VIZUALĂ A NOSTALGIEI EPOCII COMUNISTE ÎN COMUNITĂȚILE VIRTUALE

Observând și analizând câteva dintre comunitățile virtuale al căror obiectiv principal îl constituie revizitarea, în cheie nostalgică, a trecutului comunist, comunicarea noastră urmărește stabilirea unui model specific de interpretare a acestor comunități, propunând un cadru teoretic care, asimilând determinările tehnice ale comunicării mediate computerizat, să surprindă și să descrie modurile sui-generis prin care se reflectă nostalgia comunismului în cyberspațiu. Imaginând acest tip de comunități virtuale ca pe niște muzee online, constituite ad-hoc și prin contribuția spontană a utilizatorilor rețelei Facebook, abordarea de ansamblu prinde contur la intersecția unor perspective teoretice (concepte și metode) inspirate din antropologie, istorie, studii de muzeologie și cultură materială, imagologie. Caracterizată prin observație pasivă și analiză de imagine, la baza lucrării stă o cercetare de teren (în online) desfășurată pe coordonatele metodologice ale cyberetnografiei, în perioada martie - mai 2015. Examinarea, organizarea și interpretarea calitativă a datelor culese de pe teren (fotografii, comentarii din subsolul acestora, fragmente de discuții, informații despre design-ul, regulile și structura comunităților) au condus la considerații asupra unor posibile tipuri specifice de cybersocialități, atitudini, simboluri (și mecanisme de simbolizare), funcții și practici asociate manifestării nostalgiei comunismului în mediul online.

 

Organizatori:

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc
(
www.iiccr.ro )

Fundaţia Culturală „Negru Vodă” Făgăraş

Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului

Asociaţia Culturală „Mozaic” Cluj-Napoca

Mănăstirea „Brâncoveanu” - Sâmbăta de Sus

Comitetul de organizare

Cercet. dr. Cosmin Budeancă

Prof. Florentin Olteanu

Arhimandrit Ilarion Urs

Cercet. Ioan Ciupea

Organizatorii aduc mulţumiri pentru sprijinul acordat:

- Înalt Prea Sfinţitului Laurenţiu

- Primarului Municipiului Făgăraş, Constantin Sorin Mănduc

- Stareţului Mănăstirii „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus, Arhimandrit Ilarion Urs

- Oanei Părău, Anei-Maria Costin și lui Cătălin Truță pentru realizarea designului afişului, mapelor şi programului

- Ruxandrei Bucur pentru traducerea rezumatelor

Simpozionul este organizat cu sprijinul financiar al:

Fundației Konrad Adenauer

Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Fundaţiei Culturale „Negru Vodă” Făgăraş

Primăriei şi Consiliului Local al Municipiului Făgăraş

07-07-2015
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu