Pastorație și duhovnicie - Tratamentul diferitelor temperamente în Taina Spovedaniei

Ca duhovnci, preotul trebuie să țină cont de însușirile principale ale sufletului oemensc. Una dinter acestea este și liberattea sa. Aceasta înseamnă că omul, dispunând de libertate morală, nu poate fi constrâns la niciun fel de act moral, prin urmare nici la acrele care privesc mântuirea lui. El poate fi condus prin luminarea minții, prin buna dispoziție a voinței lui, prin înlăturarea condițiilor defavorabile și crearea unor condiții favorabile faptelor bune. Trebuie să țină seama apoi de condițiile speciale, sufletești și trupești, materiale și morale, în care se găsește respectivul credincios. Între cele sufletești, se caută mai întâi temperamentul și caracterul lui.

Psihologia ne arată că sunt patru feluri de temperamente: sanguinic, coleric, melancolic și flegmatic.

1. Temperamentul sanguinic este emotiv până la exaltație și depresie, activ, dar nestatornic. El evită singurătatea, îi place societatea, plăcerile și tot ceea ce îi măgulește vanitatea. Ca aspect pozitiv, se poate remarca faptul că cel sanguinic este deschis și sensibil la tot ceea ce este bun. Nerealizările sau neîmplinirile îl aruncă în deznădejde.
2. Temperamentul coleric este caracterizat prin energa voinței, dar și prin patima de dominație și mândrie. El e mereu activ, nu suferă contrazicere și e supărăcios. Ca fapt pozitiv, se poate remarca dorința și voința puternică în realizarea unui lucru. Dorește cu orice preț să-și impună punctul de vedere, chiar dacă nu este cel mai bun.
3. Temperamentul melancolic  reprezintă pe individul acre se retrage în eul propriu, neîncrezător în lumea de afară, supărăcios și, uneori, brutal față de alții, fără să o știe. Are deosebită dispoziție pentru închipuri ale fanteziei (narcisism). Dacă îi lipsește buna îndrumare religioasă e ușor accesibil tuturor rătăcirilor. Față de cel ce îl rănește e neîmpăcat și răzbunător. Nu rareori este dispus să-și satisfacă poftele senzuale pe cale nenaturală. Ca fapt pozitiv, se poate remarca deschidera lui spre o viață sufeletească superioară.
4. Temperamentul flegmatic este impropriu oricărei încordări, îi place comoditatea, liniștea, acordă ușor încredere altora, nu ține mânie. Se simte bine în posesia de averi, la mâncat și la băut. Nu știe să păstreze echilibru în viață. Comoditatea și lâncezeala îl face să cadă ușor în păcatul desfrânării, sub toate manifestările lui.

Trebuie remarcat faptul că aceste patru temperamente rar se găsescîn stare pură. În viața de zi cu zi a credinciosului, ele sunt amestecate cu anumite nuanțe tranzitorii (trecătoare). Ele variază și în funcție de vârstă: copilăria este mult mai sanguinică, tinerețea melancolică, bărbăția colericăși bătrânețea flegmatică.

În tratarea pastorală a lor, sanguinicii se vor îndrepta cu multă dragoste spre deprinderea virtuților, arătându-li-se frumusețea acestora și urâciunea păcatelor. Cu multă grojă vor fi îndrumați să se ferească de anturajele rele și de tot ceea ce poate să-i ducă la păcat, să fie stăruitori în rugăciune și în primirea Sfintelor Taine.

Colericii vor fi îndrumați spre idealul suprem, care este mărirea lui Dumnezeu și mântuirea sufletului. Să fie îndrumați a-și înfrâna ambiția, mânia și toată patima, să se supună autorităților. Din aceste motive, ei au nevoie de conducere energică și hotărâtă, care să le impună o disciplină și o ordine.

Melancolicii trebuie tratați, la început cu multă grijă. După ce au fost convinși că li se vrea binele și acordă încredere duhovnicului, atunci să li arate binele suprem și calea care duce la acesta. Trebuie să fie îndrumați să fie amabili cu alții, făcându-li-se mici servicii și recurgând la ajutorul lor, ca astfel să fie scoși din singurătatea lor.

Flegmaticii au nevoie de o îndrumare care să-i scoată treptat din comoditatea care-i caracterizează, fără a li se cere prea mult deodată. Trebuie să li s eimpună anumite norme hotărâte în ce privește deprinderile necesare învingerii pornirii spre lenevie și moleșeală.

Pe lângă temperament, trebuie ținut cont și de caracter, înțelegând prin caracter facultățile spirituale și morale ale credinciosului care dau notă distinctivă și esențială individului. După calitatea principiilor morale care stau la baza caracterului, se poate stabili dacă persoana respectivă este înclinată spre săvârșirea binelui sau răului. În îngrijirea pastoral-duhovnicească, pentru formarea caracterului creștin, se va ține cont de principiile morale creștine.

Pentru a cunoaște toate aceste lucruri, atât de necesare în îndrumarea duhovnicească a credincioșilor, este neapărat nevoie de studirerea disciplinelor de sociologie și psihologie religiaosă și laică.

Arhimandrit Visarion Joantă

Mănăstirea Brâncoveanu, județul Brașov

Telegraful Român/Nr. 33-36/ sept. 2014

sursa foto: revista.forter.ro