Biserica și nevoia de firesc [Părinți pentru ora de religie]

În toată debandada creată de decizia CCR, Dumnezeu a lucrat aşa cum ştie El mai bine, iar asta trebuie că au văzut şi cei care sunt duşmanii acestui neam creştin. Chiar în clasa fiului meu, într-a cincea, s-au înscris la ora de religie un copil musulman şi unul neoprotestant, din inițiativa părinților. Cunosc multe astfel de cazuri în Bucureşti, relatate de prieteni. Probabil că procentul celor înscrişi va fi în jur de 90%, ceea ce este peste aşteptări.
Cred însă că entuziasmul nostru trebuie să fie bine temperat. Nu se vor sfârşi aici atacurile împotriva Bisericii şi, în general, asupra creştinismului, asta este limpede. Globalismul nu se poate impune decât într-un neam transformat în populaţie, în persoane transformate în indivizi care absorb orice direcţie ideologică şi pe care se pot face orice inginerii sociale. Atacurile împotriva Familiei vor fi mai teribile de acum înainte. De asemenea, se va duce o lupta continuă ca să-i lipsească pe români de orice legături cu Tradiţia, aşa cum se întâmplă în toată lumea "civilizată" de altfel.

De aceea cred că legăturile extrem de firave între laicatul ortodox şi ierarhie, între ierarhi şi preoţi, între ieromonahi şi preoţii de mir, vor trebui redescoperite şi bine cimentate - altfel înseamnă că nu am înţeles nimic din semnul pe care l-am primit acum.
Este limpede că sobornicitatea bisericii trebuie OBLIGATORIU recuperată la nivelul cel mai profund cu putinţă. Deschiderea şi conlucrarea trebuie să fie totală şi ar fi cazul să ieşim din mentalitatea de castă, pentru că lucrăm cu toţii în Hristos, fiind părticele din Trupul Bisericii.

Toată strategia de imagine a BOR trebuie regândită şi puşi la treaba oameni care se pricep bine la acest domeniu. În general, ar trebui o infuzie de profesionalism în toate segmentele media pe care le deţine Biserica pentru că altfel nu o să se iasă din solipsism. Dialogul cu societatea românescă înseamnă mult mai mult decât comunicate şi emisiuni sforăitoare în care accentul se pune pe cantitate şi pe triumfalism. România reală, problemele credincioşilor arată altfel decât la Trinitas TV. Aceasta în contextul în care presiunea mediatică a celor aserviți intereselor globaliste, atât de mare în ultimii ani, nu va slabi deloc. Ba dimpotrivă.

Biserica noastră nu îşi mai poate rezolva problemele inerente ale funcţionarii ei doar la nivel de vârf, între "delfini", în culise. Dacă cineva crede că se va reveni la armonia dintre puterea politică vremelnică şi Biserică, se înșeală. Gata, s-a sfârşit acesta poveste idilică! Şi poate că este mai bine aşa. Biserica trebuie să arate însă, curajos, care sunt oamenii politici ce pot să garanteze că viaţa creştinilor majoritari nu va fi siluită de presiunea totalitară a unor decizii externe care au ca scop demantelarea societăţii şi distrugerea acestui weltanschauung creştin inerent românului.
Decizia CCR a fost duşul rece care ar trebui să ne arate limpede că Statul Român nu-şi mai aparţine sieşi, că se încearcă modificări artificiale de paradigmă. În acest context, centralismul papist, lipsa dialogului cu laicatul nu poate decât să sufoce "viul" Bisericii, nu poate decât să risipească seva hrănitoare a Duhului Sfânt. Deznodământul în asemenea perspectivă nu poate fi decât marasmul. Cui prodest?

În paralel, va fi nevoie de o expresie politică a oamenilor care au credinţă si împărtășesc valorile tradiționale, ale normalității. Aceasta neregăsindu-se acum la nivel de pol conservator nicăieri decât în false și minore construcţii neoliberale, de laborator.
Cred că suntem singurul stat al Europei care nu are o opoziţie la sistemul trasat de "Hegemon"; avem cea mai obedientă clasa politică din continentul unde experimentul politic al unei construcții suprastatale este în colaps, fiind ţinut acum la aparate în mod artificial.
Lipsa de oameni politici care să ia decizii în marile crize ce vor urma este cronică. De aceea, cred că la acestă construcţie va trebui să participe orice creştin care este conştient de lupta ce trebuie dusă în lumina sângerie a acestui amurg de civilizație. Și care o să ceară multe, foarte multe sacrificii. (sursa: https://www.facebook.com/iulian.capsali/posts/855341861170676?fref=nf&pnref=story ).

Doamne ajută!

Vedeți și:

Părinți pentru ora de religie