Dumnezeu cunoaște inimile noastre. Să nu mai fim fățarnici
Arhimandrit Spiridonos Logothetis
Fățărnicia este urâtă înaintea lui Dumnezeu
Rugăciunile noastre comune, procesiunile, pelerinajele, privegherile, sărbătorile, acestea toate nu spun nimic lui Dumnezeu dacă participarea noastră se reduce la aspectul exterior, dacă nu participăm la acestea cu inima noastră. Cum de participă la Liturghie, la procesiuni sau sărbători și ateii? Și nu pierd nimic. Dimpotrivă, pot chiar câștiga uneori economic și politic. Să nu uităm că de la praznicele mari nu lipsesc niciodată politicienii atei care se filmează în mijlocul bisericilor spre a impresiona alegătorii.
Lui Dumnezeu nu-i spun nimic toate aceste slujbe, cântări sau rugăciuni pe care le facem dacă nu-L iubim din toată inima și dacă nu le facem pe acestea spre a-I arăta dragostea noastră iubitului nostru Dumnezeu. Cu o participare prefăcută ne batem joc de noi înșine, cât și de cei care ne zic "uite, om cuvios e acesta!" Însă pe Dumnezeu nu-l păcălim, căci El cunoașe adâncul inimii noastre. El este cunoscătorul inimilor. Zice despre Sine: "Eu sunt Cel Care cercetez rărunchii și inimile" (Apocalipsa 2, 23).
Scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Dumnezeu caută și cercetează ca să afle cu ce scop urmărim în adânc pentru fiecare dintre lucurile noastre. Caută să afle dacă pentru El facem ceea ce facem sau pentru altă pricină". Și află. Cercetând inima noastră, o află seacă. Și atunci toate cele pe care le facem – fapte bune, daruri, rugăciuni, slujbe, privegheri – îl dezgustă și îl mânie deoarece sunt din fățărnicie.
În tipul acela în care a trăit Domnul în Palestina existau unii oameni evlavioși, cei care țineau toate rânduielile și legile religioase și desigur cu multă atenție penru amănunte. Acești oameni se numeau farisei. Erau cu adevărat modelul omului religios. De aceea simțeau mândrie, îngâmfare, ceea ce-i făcea să privească cu dispreț pe cei care nu împlineau cu strictețe rânduielile religioase. Cu această trufie a stat în Templu fariseul din cunoscuta parabolă a Domnului, cu trufie și-a descris faptele în rugăciunea sa, cu trufie s-a comparat cu vameșul alături de care se ruga (Luca 18,10). Nu spunea minciuni fariseul. Cu adevărat acesta împlinise toate cele scrise, ba chiar multe altelepe care nu și le amintea să le spună în rugăciunea sa. Însă, după toate acestea, adevărate de altfel, Domnul l-a osândit. Și l-a îndreptățit pe vameș, pe păcătos, pe călcătorul rânduielilor religioase.
O atitudine similară a păstrat Domnul față de toți fariseii, precum și față de cărturari, aceia care cunoșteau foarte bine legea religioasă, pe care i-a și certat într-un cuvânt deosebit de aspru. Și este de înțeles să se întrebe cineva de ce. Doar erau oameni religioși. Da, însă vom afla ușor răspunsul dacă vom citi cu atenție următorul cuvânt.
Atunci a vorbit Iisus mulțimilor și ucenicilor Săi, zicând: "Cărturarii și fariseii au șezut în scaunul lui Moise; Deci toate câte vă vor zice vouă, faceți-le și păziți-le; dar duă faptele lor să nu faceți, că ei zic, dar nu fac. Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu vor să le miște. (...) Vai vouă fariseilor și cărturarilor fățarnici!..." (Matei 23, 1-28)
Se vede clar că Domnul îi osândește deoarece se îngrijeau să se arate oameni religioși și nu se îngrijeau deloc să fie așa înăuntrul lor, ci "să fie văzuți de oameni" sau pentru că așa credeau că pot fi mai ușor "în regulă" înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cere să facem tocmai opusul a ceea ce făceau aceștia: "să curățăm mai întâi partea dinăuntru a noastră" ca să devină mai apoi suport al curățirii exterioare.
Iată ce spune același Dumnezeu în Sfânta Scriptură israeliților care îi aduceau daruri, celebrau ceremonii religioase și săvârșeau jertfe, fără a-I dărui însă inima. Și acestea spuse israeliților ne privesc pe noi toți credincioșii Săi:
"Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor. Când veniți să vă înfățișati înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; și oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! Spălați-vă deci și curățați-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul! Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. " (Isaia1, 11-18)
Se vede clar din acest pasaj al Scripturii cum Dumnezeu este interesat de inima noastră și în mod special de curăția inimii noastre mai mult decât de orice dar sau jertfă. Drept urmare, nu încape îndoială că un credincios ortodox trebuie să se îngrijească de curăția inimii lui mai mult decât de orice altceva.
Evanghelia de la Matei 23, 1-28
|
1. |
Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, |
|
2. |
Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise; |
|
3. |
Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. |
|
4. |
Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte. |
|
5. |
Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale. |
|
6. |
Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi, |
|
7. |
Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi. |
|
8. |
Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. |
|
9. |
Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. |
|
10. |
Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos. |
|
11. |
Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. |
|
12. |
Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa. |
|
13. |
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. |
|
14. |
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. |
|
15. |
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi. |
|
16. |
Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. |
|
17. |
Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? |
|
18. |
Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. |
|
19. |
Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? |
|
20. |
Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. |
|
21. |
Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. |
|
22. |
Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. |
|
23. |
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi |
|
24. |
Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! |
|
25. |
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie. |
|
26. |
Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară. |
|
27. |
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. |
|
28. |
Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. |
|
29. |
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor, |
|
30. |
Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. |
|
31. |
Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. |
|
32. |
Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! |
|
33. |
Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? |
|
34. |
De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate, |
|
35. |
Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. |
|
36. |
Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam. |
|
37. |
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. |
|
38. |
Iată, casa voastră vi se lasă pustie; |
|
39. |
Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului. |
Sursa: Inima în scrierile sfinților părinți, Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Ed. Sofia
08-02-2015| Citeste si: | |
Adaugati un comentariu:
Fățărnicie, Fariseism, Formalism,