Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Viaţa duhovnicească. MilosteniaNr. vizualizari: 3467

Ne putem mântui dacă ne rugăm pe fugă?

Tags: rugăciune; mântuire;
Ne putem mântui dacă ne rugăm pe fugă?

Vrei să nu-ți fugă mintea la ceasul rugăciunii și al slujbei?

Vrei să nu-ți fugă mintea la ceasul rugăciunii și al slujbei? Luptă-te să-ți amintești de Dumnezeu în orice moment al zilei, fie că ești singur, fie că ești cu ceilalți: în casă, la treabă, pe drum, pretutindeni. Astfel, și la vremea rugăciunii sau a slujbei în biserică, mintea ta a fi concentrată la Acela și va comunica cu El, plină de evlavie.

În fiecare seară, oricât de obosiţi aţi fi, nu pregetaţi să alergaţi la Acela. „Seara, când sunt istovit de truda zilei, nu am poftă de rugăciune. De altfel, pentru ce să mă rog?..." Dar cum este cu putinţă să nu ai nicio dispoziţie să comunici cu Domnul, chiar şi când eşti istovit trupeşte? Nu cumva crezi că doar petrecerile îl revigorează pe om? Nu, acestea îl istovesc mai mult, în vreme ce rugăciunea atrage harul dumnezeiesc, care odihneşte sufletul şi trupul! Deci, nu vă rugaţi pentru că, sau sunteţi mânioşi pe Dumnezeu, sau credeţi că nu aveţi nevoie de El. Pentru ce să mă rog? Vă întrebaţi din nou. Simţiţi suficientă şi satisfacţie de sine. Sunteți sătui și nu vreţi să cereţi... În fiecare seară, oricât de obosiţi aţi fi, nu pregetaţi să alergaţi la Acela. Să vă rugaţi în genunchi sau şezând. Şi, când puteţi, să vă ridicaţi în picioare. Nu are atâta importanţă poziţia, este suficient să faceţi rugăciune. Să vă rugaţi Domnului pentru ziua care a trecut, oricât de grea a fost, să-l rugaţi pentru o noapte bună şi să cereţi iertare, cu pocăinţă adâncă, pentru greşelile voastre!

Când sunteţi obosiţi cu trupul şi nu puteţi să vă faceţi aşa cum se cade canonul vostru, mai ales seara după truda întregii zile, iată cum să vă rugaţi, înainte să începeţi rugăciunea, ieşiţi pentru puţin afară, plimbaţi-vă, „pierdeţi timpul”, luaţi câteva guri de aer adânci... Dacă sunteţi ameţiţi sau simţiţi o greutate în cap, întindeţi-vă şi liniştiţi-vă, scoţându-vă din minte toate problemele şi impresiile zilei, şi după aceasta începeţi să vă rugaţi... Nu îngăduiţi niciodată să faceţi canonul de mântuială! Să vă amintiţi întotdeauna că Domnul, Care le vede pe toate, priveşte la pornirea voastră de a face binele, de a lucra şi de a ţine poruncile Lui. Vă priveşte şi vă binecuvântează.

Rugăciunea profundă

Principalul lucru este conştiinţa curată... Rugăciunea profundă, rugăciunea neîncetată şi celelalte manifestări ale darului rugăciunii, toate sunt produse ale harului... A noastră este osteneala, după puteri, însă plină de râvnă şi neîncetată. Rugăciunea căutată ne-o dă harul. Vine momentul şi ne-o dă, trebuie numai să nu o neglijăm, să o căutăm cu toată râvna şi să facem tot posibilul să o dobândim. Însă principalul lucru este conştiinţa curată. Căci harul rugăciunii este harul unirii sincere cu Dumnezeu. Iar în unire cu Dumnezeu nimic necurat nu poate veni. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească,  Ed. Egumenița)

Rugăciunea specială!

Rugăciunea specială este aceea pe care o facem după un program, adică rugăciunile de dimineață, rugăciunile de seară (acestea suntem datori să le facem, pentru că cineva care crede în Dumnezeu nu se poate să-L neglijeze, nerugându-se Lui seara și dimineața). Sunt și situații în care oamenii numiți credincioși pot să fie mai rău decât necredincioșii. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Timotei, spune că cel care nu poartă grijă de ai săi și, mai ales, de cei ai casei sale, a căzut de la credință și e mai rău decât un necredincios. Oare cineva care zice că-L cunoaște pe Dumnezeu și că are legătură cu Dumnezeu, dar nu se roagă, nu-și face vreme pentru Dumnezeu, măcar 5-10 minute dimineața, 5-10 minute seara, acela poți să spui că-L are pe Dumnezeu? În niciun caz! Asta-i rugăciunea specială, care este, așa cum am spus mai înainte, obligatorie.

Rugăciunea Doamne Iisuse poate fi înlocuită cu alte rugăciuni scurte, ca, de exemplu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! sau Doamne, ajută necredinței mele?

Da. Poate fi înlocuită cu aceste scurte rugăciuni sau cu Dumnezeule, eu, ca un om, am greșit; Tu, ca un Dumnezeu, iartă-mă!, cum este în Pateric. Dar cea mai la îndemână și cea mai de circulație este aceasta: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul! Să știți că aceasta este rugăciunea începătorului. După aceea ar trebui să avem izbucniri, asemenea ecfonisului de la Sfânta Liturghie sau rugăciunilor din Apocalipsă, adică niște rugăciuni din acestea, de preamărire: Că sfânt ești, Dumnezeul nostru, și ție mărire înălțăm!, Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și ție mărire înălțăm!, Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac! sau Mărire ție, Doamne, mărire ție! Sunt o mulțime de astfel de laude! Nu trebuie să ținem neapărat la o rugăciune anume, că asta-i singura prin care ne mântuim. Dar, dacă te obișnuiești cu o rugăciune și cu cuprinsul ei, îți este mai ușor să o spui. (Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea - pelerinaj către cer, Ed. Doxologia, Iași, 2013)

Putem avea nădejde de mântuire cu rugăciune puțină? Dar cei bolnavi și care nu pot citi, cum trebuie să se roage?

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Când vă rugați, nu spuneți multe ca păgânii, cărora li se pare că în multa lor vorbire vor fi ascultați. Deci, nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru de ce aveți trebuință, mai înainte de a cere voi de la El  (Matei 6, 7-8). Deci, i-a învățat să se roage cu rugăciunea Tatăl nostru. Așadar, însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a învățat pe noi rugăciunea scurtă. Oricine va zice rugăciuni scurte, dar cu smerenie, cu umilință și simțirea inimii, se va mântui. Să ne aducem aminte de acel bătrân care, timp de patruzeci de ani, zicea această scurtă rugăciune:  Doamne eu ca un om am greșit, iar Tu ca un Dumnezeu mă iartă (Pateric, ed. 1930). La fel să facă și bolnavii. Să se roage lui Dumnezeu cu rugăciuni scurte și să mulțumească pentru boală. (Arhimandrit Ioanichie Bălan - Arhimandrit Cleopa Ilie, Lumina și Faptele credinței, Editura Doxologia)

Dimineaţa moţăiţi, şi ca atare nu vă rugaţi, sau vă rugaţi la plezneală...

Este foarte rău. Rugaţi-vă puţin, însă aşa cum trebuie, după toată rânduiala rugăciunii. Dacă întârziaţi cu trei minute acolo unde vă grăbiţi să ajungeţi, nu este mare lucru! Aşadar, rugaţi-vă neapărat aceste trei minuțele dimineaţa, în atare caz, n-aveţi de ce vă apuca să citiţi rugăciuni după carte sau pe dinafară... rugaţi-vă cu propria gândire şi propriile cuvinte. Puneţi-vă în faţa lui Dumnezeu... Dumnezeu este aproape şi de dumneavoastră, chiar dacă dumneavoastră puteţi fi departe de El cu gândul şi cu simţămintele: apropiaţi-vă de El atât cu unul, cât şi cu celelalte... Dați-I mulţumită că v-a păzit în vremea somnului şi că v-a dat să vedeţi din nou lumina Sa şi să mai trăiţi o vreme... fiindcă mulţi se culcă, dar de sculat nu se mai scoală.

Cereţi de la El binecuvântare pentru treburile zilei care începe, ca să vă arate pe cele bune şi să vă ferească de cele rele... Chemaţi-o pe Maica Domnului, chemaţi pe îngerul păzitor, pe sfânta a cărui nume îl purtaţi şi pe sfinţii toţi... Rugaţi-vă pentru mama, fratele, rudele şi cunoscuţii voştri; pomeniţi-i şi pe cei adormiţi. După aceea, încredinţându-vă voii lui Dumnezeu, mergeţi la treburile pe care le aveţi,străduindu-vă în tot chipul să nu uitaţi că înaintea feţei lui Dumnezeu umblaţi... Faceţi toate acestea cu minte adunată şi cu simţire nerăspândită: rugăciunea dumneavoastră va fi atunci adevărată, iar conştiinţa nu vă va reproşa nicicând că nu v-aţi rugat ori că v-aţi rugat rău. Îndeajuns va fi aceasta, mai ales dacă veţi păstra lipită de inimă aşezarea cea rugătoare.  (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, Ed. Cartea Ortodoxă, București, 2004)

Roagă-te cât mai des cu putinţă!

Încearcă să simţi străpungerea inimii şi să plângi şi vei vedea cât de mult vei fi uşurat de gânduri şi de necaz. Rugăciunea este o conversaţie a omului cu Dumnezeu. Cel ce se roagă cu un duh înfrânt şi smerit se umple de daruri şi binecuvântări divine – adică de bucurie, pace, mângâiere, iluminare şi nădejde – şi el, de asemenea, este binecuvântat. Rugăciunea este sabia cu două tăişuri care ucide deznădejdea, salvează din pericol, linişteşte durerea. Rugăciunea este un medicament preventiv pentru toate bolile sufleteşti şi trupeşti. Prin urmare, imploraţi-o pe Maica Luminii, Prea Curata Născătoare de Dumnezeu să vă ajute, căci ea este cea mai mare mângâiere a noastră după Dumnezeu. Atunci când omul cheamă sfântul ei nume, ea de îndată îşi trimite ajutorul. Ea este o mamă, atunci când s-a aflat pe pământ ca fiinţă umană şi tovarăş de suferinţă, ea a pătimit aceleaşi lucruri ca şi noi şi, din această pricină, ea are o mare înţelegere pentru sufletele îndurerate şi repede vine în ajutorul lor. (Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 283)

Orice înălţare a minţii şi a inimii către Dumnezeu este rugăciune adevărată

Dacă faceţi acest lucru în mijlocul treburilor, înseamnă că vă rugaţi. Vă plângeţi că rugăciunea v-a sărăcit. Dar vă puteţi ruga şi fără să staţi în genunchi la rugăciune. Ţin minte că Sfântul Vasile cel Mare a fost întrebat cum se puteau ruga apostolii neîncetat şi el a răspuns aşa: pe lângă toate treburile lor ei cugetau la Dumnezeu şi trăiau lăsându-se neîncetat în voia lui Dumnezeu. Această stare a duhului era rugăciunea lor neîncetată. Iată ce exemplu aveţi. Eu, mi se pare, v-am scris deja că de la oamenii prinşi în activitate, din rândul cărora faceţi parte, nu se poate cere acelaşi lucru, care se cere de la oamenii lipsiţi de activitate. Principala lor grijă trebuie să fie aceea de a nu îngădui simțăminte greșite în timpul lucrului și de a se strădui prin toate mijloacele să-I închine lui Dumnezeu tot ce este al lor. Această închinare va transforma lucrul lor în rugăciune.

Faptul că slujbele bisericeşti sunt rare este o mare pierdere. Dar să dea Dumnezeu ca rugăciunea de acasă să fie bine orânduită. Deprindeţi-vă să procedaţi aşa încât, îndată ce rămâneţi fără îndeletnicire, să vă apucaţi de rugăciunea lui Iisus şi să începeţi să o săvârşiţi cu atenţie, şi mergând, şi şezând şi, cel mai bine, stând înaintea icoanelor. Puteți rândui anumite momente pentru acest lucru. Va fi mai bine şi deprinderea acestei rugăciuni se va înrădăcina mai tare. Cugetarea la mutarea în veşnicie se potriveşte bine cu împrejurările dumneavoastră. Alipiţi-o de minte şi de inimă şi prin prisma ei priviţi-le pe toate celelalte. (Sf. Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Ed. Egumenița, 2008)

“Rugaţi-vă neîncetat”, spune Sfântul Apostoi Pavel (I Tesaloniceni 5, 17)

O casă este binecuvântată când lucrul de zi cu zi este dus la împlinire cu rugăciune. Mâncarea pregătită cu dragoste şi rugăciune e binecuvântare pentru cei ce se împărtăşesc din ea. Ne putem ruga şi în timp ce ne îmbrăcăm, spunând: „Doamne, îmbracă-mă cu dreptatea Ta”. La ieşirea şi la intrarea în casă, putem să ne rugăm aşa: „Doamne, binecuvântează intrarea şi ieşirea mea”. Se pot spune rugăciuni asemănătoare şi pentru alte ocazii. Semnul crucii şi o rugăciune de călătorie trebuie făcute înainte de a pleca la orice drum. (Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006)

Despre creşterea copiilor şi despre cum să-ţi faci timp pentru rugăciune

Astăzi trăim o viață foarte stresantă și extenuantă, încât mulți zic: „Nu mai am timp nici măcar de rugăciune. La sfârșitul zilei sunt atât de obosit.” … Spunea Părintele Paisie: Dacă o mamă nu va găsi timp să rostească măcar „Sfinte Dumnezeule…”, cum poate ea să aștepte să fie sfințiți copiii ei? Când face treburile casnice, nu se poate ruga ea oare în același timp? Pe mine mama m-a învățat rostirea rugăciunii lui Iisus. Când eram copii și eram neastâmpărați, și mama era cât pe ce să ne certe, îmi aminteam că spunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătoasa.” Când punea pâinea în cuptor, spunea: „În numele Domnului Iisus Hristos și al Fecioarei Maria.” Și oricând croșeta sau cocea pâine spunea permanent rugăciunea lui Iisus. În acest fel, ea era blagoslovită, la fel și pâinea și mâncarea pe care o făcea, dar și cei care mâncau din ele mai târziu. Devotamentul mamei în cadrul familiei are o semnificație importantă. Dacă mama este smerită și are frică de Dumnezeu, viața familiei este liniștită. Provocarea societății contemporane, cu o puternică înclinație spre materialism, este de a simplifica viața, astfel încât un părinte să se poată dedica complet hrănirii atât din punct de vedere fizic cât și religios a copiilor. Ei sunt orientați să învețe prin observare. Voi sunteți modelele cu care își vor începe viața. Faceți ca aceste modele să fie cât mai apropiate de Dumnezeu cu putință… Dar învăţaţi-vă cea mai puternică rugăciune, după rugăciunea domnească „Tatăl nostru”, care este rugăciunea inimii, adică să zici mereu în minte şi în inimă: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”.

Dacă ai numele lui Iisus Hristos, nu mai ai năluciri prin somn şi supărări şi visuri urâte, pentru că nu se poate apropia satana de locul acela unde se pomeneşte numele Mântuitorului cu toată inima, cu toată dragostea. (Ne vorbeşte părintele Cleopa vol. 7, Editura Mănăstirea Sihăstria)

a consemnat Cristina Roman

16-06-2014
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu