Ce ne schimbă pe noi la față?

În numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernice Părinte Protopop; prea cucernici părinți și frați preoți

Cuvioase Părinte diacon,

Iubiți credincioși și credincioase,

Dacă în sfintele și dumnezeieștile Evanghelii din Noul Testament, de la Matei, Marcu, Luca și Ioan, ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, avem prin excelență râul Iordan ca reprezentant al tuturor râurilor de pe fața pământului, ca cel mai sfânt râu, în care a fost botezat Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și dacă în Sfintele Evanghelii avem prin excelență ca mare, Marea Galileii sau Marea Tiberiadei, pe valurile căreia Domnul nostru Iisus Hristos a umblat și de unde l-a ridicat pe Petru, care era gata să se scufunde, întinzându-i mâna, tot în Sfintele Evanghelii, pe lângă râul Iordan, pe lângă Marea Galileii sau a Tiberiadei (Domnul Hristos avea să se arate pe țărmul acestei mări după Învierea Sa din morți), avem și patru munți, Munții Evangheliilor, Munții din Sfintele Evanghelii și anume: Muntele Fericirilor, Muntele Taborului, Muntele Golgota și Muntele Măslinilor.

Pe Muntele Fericirilor noi ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, Predica de pe munte a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, învățăturile Lui sfinte și dumnezeiești despre rugăciune, despre post, despre milostenie, despre iubirea vrăjmașilor, despre zidirea casei pe stâncă și nu pe nisip.

Pe Muntele Taborului ne schimbăm la față împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos, cu Moise și Ilie veniți din lumea de dincolo, și cu Petru, Iacob și Ioan, sfinții apostoli aleși ca martori ai acestei minuni pe care astăzi noi o prăznuim, ca în fiecare an, la 6 august și, iată, ca în fiecare an, de câțiva ani, aici, la Schitul din Munții Retezat, cu hramul Schimbarea la Față.

Pe Muntele Golgota ne răstignim împreună cu Hristos prin piroane, prin cunună de spini, prin întunericul de trei ceasuri, prin încercări, prin ispite, prin dureri, prin suferințe, prin operații, prin necazuri de tot felul, pentru că nu ne putem înălța cu Mântuitorul Iisus Hristos la ceruri de pe Muntele Măslinilor dacă nu ascultăm cuvântul Evangheliei Lui pe Muntele Fericirilor, dacă nu ne rugăm împreună cu El pe Muntele Taborului, dacă nu ne răstignim împreună cu El pe Muntele Golgota. Numai așa vom putea și noi să fim așezați, precum El Însuși spune, în rândul oilor de-a dreapta Sa, când va veni a doua oară, pe norii cerului, ca să judece vii și morții și să auzim cuvintele: "Veniți binecuvântații Părintelui Meu de moșteniți Împărăția Cerurilor cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!".

Ne aflăm astăzi, din darul lui Dumnezeu, la acest praznic al Schimbării la Față, la hramul acestui smerit schit și biserică de piatră, ctitorită de noi cu ajutorul lui Dumnezeu și al dumneavoastră, în urmă cu mai mulți ani, mai înainte de a ne chema Dumnezeu la treapta și jugul, și la crucea arhieriei pentru românii noștri de dincolo de hotar, dintre care o parte sunt aici, împreună cu noi, în frunte cu părintele Cornel de la Vârșeț, împreună cu Președintele Consiliului Parohial de la Vârșeț, împreună cu cantorul sau cântărețul nostru principal de la Catedrala Ortodoxă Română din Vârșeț, care anul acesta a sărbătorit, deși în absența mea, din motive întemeiate și binecuvântate, 100 de ani de la sfințire.

Ne aflăm aici, în Munții Retezat, ne aflăm aici, ca să contemplăm și Muntele Fericirilor, și Muntele Taborului, ca să înțelegem și să acceptăm și să ne asumăm și Muntele Golgota și ca să dorim, mai presus de toate și decât orice, Muntele Măslinilor.

De ceva vreme m-am frământat cu o întrebare pe care m-am gândit să v-o pun și să încerc să v-o explic astăzi, în cuvântul nostru arhieresc de învățătură: ce ne schimbă pe noi la față?

Dacă Mântuitorul Iisus Hristos S-a schimbat la Față pe Muntele Taborului, în timp ce se ruga, și fața Lui a strălucit mai mult decât soarele, și hainele Lui s-au făcut mai strălucitoare, mai luminoase decât lumina, ne punem și noi întrebarea: ce ne schimbă sau ce ne poate ajuta să ne schimbăm și noi la față, să nu ne întunecăm la față, să nu ne schimonosim la față, să nu ne întristăm la față, ci să ne luminăm la față, să ne înseninăm la față, ca astfel să gustăm și noi și să fim părtași, pe cât ne este dat, la Schimbarea la Față a Domnului Nostru Iisus Hristos.

Astăzi orice biserică, mănăstire, catedrală sau schit este un Tabor. Orice creștin sau creștină care suntem botezați în numele Preasfintei Treimi, orice preot sau diacon sau episcop, astăzi, suntem și trebuie să fim precum Petru, Iacob și Ioan, martori ai Schimbării la Față, să cădem cu fața la pământ și să rostim și noi împreună cu Petru sau să-l auzim pe Petru rostind în numele nostru, al tuturor: "Doamne, bine ne este nouă aici, să facem trei colibe: ție una, lui Moise una și lui Ilie una."

Deci întrebarea și cuvântul pe care aș vrea să vi-l răsădesc precum o floare în grădina sufletului dumneavoastră, astăzi, aici, la Retezat, la hramul Schimbării la Față, este acesta: "Ce ne schimbă pe noi la față?"

Mai întâi de toate ne schimbă la față - socotesc - credința în Dumnezeu, credința Patriarhului Avraam în Preasfânta Treime și care a primit-o, învrednicit de primirea lui Dumnezeu, Cel in Treime lăudat, la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază.

Ne schimbă la față credința lui Petru în dumnezeirea lui Iisus Hristos pe care a mărturisit-o în Evanghelie în Cezareea lui FiIip.

Ne schimbă la față curăția lui Iosif cel vândut de frații lui în Egipt. Ne schimbă la față curăția Proorocului Daniel și a celor trei tineri care n-au vrut să se spurce cu bucatele de la masa Împăratului Babilonului.

Ne schimbă la față, iubiți credincioși și credincioase, rugăciunea lui Moise, rugăciunea Anei, mama lui Samuel, rugăciunea sfântului prooroc Ilie, care a pogorât foc din cer peste altarul de pe Carmel.

Ne schimbă la față rugăciunea lui Moise care s-a rugat până spre asfințitul soarelui cu mâinile ridicate spre cer, pe munte, în vreme ce jos, în vale, urmașul său, Iosua, era în luptă cu amaleciții după trecerea Mării Roșii, și, obosind mâinile lui Moise, Aaron și Or i-au sprijinit brațele preînchipuind răstignirea pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos.

Ne schimbă la față rugăciunea Anei, mama lui Samuel, care la cortul sfânt se ruga, mișcându-și doar buzele în rugăciune, dar cuvintele nu i se auzeau. Cu sufletul smerit și amărât cerea de la Dumnezeu un copil, pe care avea să-l închine Domnului, pe cel dintâi dintre prooroci, pe sfântul prooroc Samuel. Rugăciunea Anei este model de rugăciune tainică, de rugăciune în cămara inimii, de rugăciune ascunsă, de rugăciune înlăcrimată.

Ne schimbă la față rugăciunea cu putere a sfântului prooroc Ilie care, așa cum a pogorât foc din cer peste jertfa lui de pe Carmel, dovedind adevărul lui Dumnezeu sau că Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob este Dumnezeul cel adevărat în Israel și în lumea întreagă, și noi, prin rugăciunea Sfântului Ilie sau prin rugăciunea noastră după pilda Sfântului Ilie, se cuvine să pogorâm foc din cer prin harul Sfântului Duh peste altarul sufletului nostru, peste altarul inimii noastre, peste altarul minții noastre.

Ne schimbă la față ascultarea lui Samuel. Ne schimbă la față această virtute esențială a ascultării, pentru că atunci când a fost chemat de Dumnezeu în noaptea din cortul sfânt a zis: "Vorbește Doamne, căci robul tău ascultă!"

Ne schimbă la față răbdarea lui Iov, patriarhul mult încercat de către diavolul care a cerut voie lui Dumnezeu să se atingă de trupul lui, dar nu și de sufletul lui, și diavolul l-a lovit și l-a umplut pe Iov de bube, de o boală grea, încât a ieșit afară din cetate și stătea gol pe o grămadă de gunoi, și trei prieteni și încă unul, Elihu, au venit la el ca să-l mângâie, în necazuri și în durerea lui. Răbdarea lui Iov ne este pildă de răbdare în ispite, în încercări, în necazuri neașteptate și de tot felul în viața noastră creștină, pentru că - spune cuvântul lui Dumnezeu în Faptele Apostolilor - în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri și în lume "necazuri veți avea, dar îndrăzniți căci Eu am biruit lumea!", zice Mântuitorul Iisus Hristos la sfârșitul marii cuvântări de la Cina cea de Taină, mai înainte de Rugăciunea Sa Arhierească.

Ne schimbă la față, iubiți credincioși și credincioase, nădejdea celor trei tineri care au fost aruncați în cuptorul de foc al Babilonului: Șadrac, Meșac și Abed-Nego și a altor trei: Anania, Misail și Azaria, pentru că nu au vrut să se închine chipului de aur ridicat de Împăratul Nabucodonosor în Valea Dura și orice creștin care nu se închină chipului de aur al acestei lumi și nu se va închina lui antihrist în vremurile de apoi, va fi încercat, va fi aruncat în cuptorul cel de foc al încercărilor, dar virtutea nădejdii în Dumnezeu izbăvește pe orice creștin precum pe cei trei tineri din cuptorul Babilonului care au ieșit nevătămați și nearși de acolo, precum pe proorocul Daniel, aruncat în groapa cu lei, dar Îngerul lui Dumnezeu trimis de Dumnezeu din cer a închis gurile leilor pentru că sfântul prooroc era fără de greșeală, fără de păcat.

Mergând pe firul Sfintelor Scripturi, mai departe, vedem în Noul Testament, căci ne poate schimba la față pocăința lui Zaheu vameșul, pocăința lui Petru care a plâns cu lacrimi amare după ce s-a lepădat de Domnul Hristos, pocăința femeii păcătoase care a stropit cu lacrimi picioarele Domnului, ca și pocăința lui David din Vechiul Testament și pocăința ninivitenilor și pocăința Regelui Manase. Pocăința, spovedania, mărturisirea păcatelor, rugăciunea cu umilință ne poate schimba la față și poate să facă și să aducă o rază din lumina Schimbării la Față a lui Hristos în viața noastră și în existența noastră, și în destinul nostru.

Ne schimbă la față, iubiți credincioși și credincioase, dragostea de Dumnezeu, de Mântuitorul Hristos a Sfintei Maria Magdalena și a sfintelor femei mironosițe, a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, care și-a plecat capul la Cina cea de Taină pe pieptul Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Ne schimbă la față dragostea de Hristos a Sfântului Apostol Pavel, care scrie în Epistola către Romani: "Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte?" Nicidecum, nimic din toate acestea nu-l pot despărți pe adevăratul creștin de dragostea lui Dumnezeu, de dragostea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Și-aș dori, în cele din urmă, să subliniez și să accentuez faptul că ne poate schimba la față viziunea Sfântului Arhidiacon Ștefan, care în timp ce era judecat pe nedrept pentru Hristos în sinedriul bătrânilor și arhiereilor din Ierusalim, a văzut cerurile deschise și pe Fiul Omului, pe Domnul nostru Iisus Hristos, care cu ceva vreme în urmă se înălțase la cer de pe Muntele Măslinilor, șezând întru slavă de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, și Sfântul Ștefan, cu fața lui luminată ca o față de înger, a zis: "Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului șezând de-a dreapta lui Dumnezeu!".

Toate acestea pe noi, creștinii, ne ajută ca să progresăm, să înaintăm pe drumul schimbării la față, pentru că viața creștină este în același timp și o cale a crucii, și un drum spre Emaus, și un drum al Damascului, și o poartă a Damascului, dar și un drum al Taborului, cu mai multe stadii, cu mai multe trepte, cu mai multe faze duhovnicești sau etape duhovnicești în viața noastră. De aceea, să căutăm lumina lui Hristos care luminează tuturor, lumina conștiinței, lumina Sfintelor Scripturi, lumina Evangheliei, lumina cea duhovnicească, lumina cea spirituală. Să trăim întru lumină și întru adevăr, întru dragoste și întru bucurie și bunătate pentru că zice același Sfânt Apostol și Evanghelist Ioan căci Dumnezeu este iubire și Dumnezeu este lumină.

Ziua de astăzi este un praznic al Luminii precum Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos din morți, dar este și un praznic al dragostei, pentru că numai dragostea lui Hristos ne poate schimba la față, după cum dragostea lui Hristos de Dumnezeu-Tatăl L-a schimbat la Față pe Muntele Taborului. Numai așa putem și noi să auzim glasul Tatălui din norul Duhului Sfânt care a învăluit Muntele Taborului: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru carele bineamvoit, pe acesta să-L ascultați." și suntem aici, ca să ascultăm de Hristos. Suntem aici, pe Tabor, ca să-L ascultăm pe Hristos. Suntem aici, ca să-L urmăm pe Hristos, să-L recunoaștem și să-L mărturisim pe Hristos într-o lume în care Dumnezeu este tot mai mult absent, într-o lume care se depărtează tot mai mult de Dumnezeu, într-o lume care întoarce spatele lui Dumnezeu, noi să mergem mereu cu fața către Hristos, către Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită.

Trei sunt martorii Schimbării la Față dintre pământenii în viață: apostolii Petru, Iacob și Ioan.

Trei sunt sfinții Patericului egiptean, în legătură cu care, adeseori, mărturisea preacuviosul Părintele nostru Arsenie că au ajuns la nivelul și harul și treapta schimbării la față a omului prin îndumnezeire, prin lumina harului Duhului Sfânt, și anume: Avva Pamvo, Avva Sisoe și Avva Siluan. Și ni se spune că în vremea morții, în ceasul morții Sfântului Sisoe, căruia îi strălucea fața ca soarele, a venit din lumea de dincolo Sfântul Antonie cel Mare să fie prezent și martor la trecerea din această lume a urmașului său duhovnicesc, Sfântul Sisoe. Și Sfântul Sisoe mărturisește către părinții călugări și frați, care stăteau în jurul său veghindu-l: "Iată, Avva Antonie a venit!" Murise Avva Antonie de câțiva zeci de ani, dar prin darul lui Dumnezeu s-a făcut prezent și arătat în ceasul morții Avvei sau părintelui Sisoe. Așa cum Moise cu sute de ani înainte de Hristos a murit pe Muntele Nebo și Sfântul Ilie a fost ridicat la cer într-un car de foc, ei sunt prezenți din lumea de dincolo la minunea Schimbării la Față a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

În marile momente ale istoriei revelației sau ale vieții creștine a sfinților se petrec și se produc astfel de semne, încât Avva Sisoe vede după Sfântul Antonie, prezent în duh lângă el, în ceasul morții, în ceata proorocilor, în ceata apostolilor și pe îngerii lui Dumnezeu venind din cer, ca să îi ia sufletul și să-l ducă la Mântuitorul Hristos care și El s-a arătat din cer și a zis, poruncind: "aduceți-mi pe vasul pustnicului." și fața Sfântului Sisoe care, deși strălucea ca soarele, se socotea că n-a pus început bun, deși era pe vârful Taborului el se socotea că nici n-a făcut vreun pas spre Tabor sau pe culmile Taborului. Atunci s-a săvârșit Sfântul Sisoe și locul unde era el și de unde a plecat din lumea aceasta s-a umplut de o mireasmă duhovnicească ca semn al sfințeniei.

Aceste lucruri și adevăruri să le sădim în mintea și în inima dumneavoastră, cei care ne-am adunat aici astăzi, în această luminoasă și preafrumoasă zi de praznic a Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.

Când am ctitorit Schitul Retezat, în urmă cu 14-15 ani, nu știam de ce și pentru ce și pentru cine, dar, iată că Dumnezeu ne-a învrednicit ca aici să fie o oază duhovnicească într-un pustiu, pentru că oaza este acel loc plin cu verdeață care ascunde un izvor cu apă rece, proaspătă și curată pentru călătorul prin deșert, și prin deșert trece și viața noastră oriunde ne-am afla și oriunde am trăi sau am munci sau am trudi și avem nevoie de oaze duhovnicești, de izvoare duhovnicești, precum a fost oaza de la Elim cu 12 izvoare după numărul celor 12 apostoli ai lui Iisus Hristos și cu 70 de finici după numărul ucenicilor Domnului nostru Iisus Hristos. Această oază duhovnicească, acest izvor nevăzut cu apă vie, această adumbrire a norului Duhului Sfânt să străbată viața noastră, gândurile noastre și simțirile inimilor noastre, să plecăm mai liniștiți, mai senini, mai împăcați cu noi și cu alții și mai presus de toate, prin conștiință, cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită.

După încheierea Sfintei și dumnezeieștii Liturghii, pentru a cărei slujire mulțumim preacucernicului părinte Protopop de Hațeg, delegat al Preasfințitului Episcop Gurie al Devei și Hunedoarei, și celorlalți frați preoți din apropiere sau mai de departe, și, după ce veți gusta fiecare din cele ce veți primi la poarta schitului sau din cele ce ați adus, cei care doriți puteți să mai rămâneți, ca să ne întreținem duhovnicește prin întrebări și răspunsuri legate de ziua aceasta, de viața noastră, de mântuirea sufletului.

Salutăm și binecuvântăm pe binecredincioșii creștini veniți de la Arad și de la Brașov, de la Sibiu și de la Timișoara, de la Făgăraș și de la Hunedoara și din alte părți, de la Vârșeț și din satele din împrejurimi și dorim tuturor binecuvântarea lui Dumnezeu și harul Duhului Sfânt să vă umple viața, casele și familiile și să ne întâlnim cu bine sau din ce în ce mai bine în acest loc, precum de Bunavestire și de Schimbarea la Față, an de an.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Cuvânt la Praznicul Schimbării la Față

Retezat, 6 august 2013