"Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!" (Isaia 5, 20)
Toate lucrurile de care am vrea să fie protejaţi copiii noştri: avortul; masturbarea; contracepția și homosexualitatea, sunt promovate chiar de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Aceasta a publicat recent „Ghidul european privind educaţia sexuală”, un document care stabileşte standardele pentru predarea educaţiei sexuale în Europa. Sub pretextul creşterii alarmante a numărului de cazuri de boli cu transmitere sexuală şi HIV, a sarcinilor nedorite la adolescente şi a violenţei sexuale, ghidul pretinde că le oferă „copiilor şi tinerilor informaţii corecte, ştiinţifice şi nepărtinitoare despre toate aspectele sexualităţii”. Cu toate acestea, un studiu ştiinţific de anul trecut, din SUA, pe un grup de absolvenţi de liceu, a arătat că abstinenţa de la activitatea sexuală până la căsătorie reprezintă cea mai bună metodă pentru a evita sarcinile nedorite la adolescente şi BTS.
În document se spune că „este necesară o abordare holistică bazată pe înţelegerea sexualităţii ca pe o arie de dezvoltare a potenţialului uman, ce îi va ajuta pe copii şi pe tineri să-şi dezvolte competenţe esenţiale care să le permită să-şi autodetermine sexualitatea”. Fără nici cea mai mică referire la valorile morale sau religioase, ghidul este monstruos şi are intenţia de a se adresa chiar şi copiilor mai mici de 4 ani, aflaţi la vârsta deplinei inocenţe. Ba mai mult, ghidul doreşte să inspire o atitudine critică asupra punctului de vedere moral-religos cu privire la sexualitate. Conform OMS, copilul trebuie informat despre „bucuria şi plăcerea pe care o simte când îşi atinge propriul corp şi despre masturbarea la vârste mici”, despre „dreptul de a-şi explora identitatea de gen”, că „există mai multe moduri prin care poţi ajunge copilul unei familii” şi că „există diverse tipuri de relaţii”.
Copiii între 6 şi 9 ani. OMS consideră că trebuie să fie informaţi despre „opţiunile pe care le au în ceea ce priveşte momentul în care devin părinţi, sarcină, infertilitatea, adopţia, idei de bază despre contracepţie, să primească informaţii despre „bucuria şi plăcerea pe care le poate simţi atunci când îşi ating propriul corp (masturbarea⁄autostimularea) şi să înveţe despre „drepturile sexuale ale copiilor”.
Copiii între 9 şi 12 ani trebuie „să înţeleagă şi să accepte schimbările şi diferenţele dintre corpurile lor, „să înveţe despre: diferitele tipuri de contracepţie, folosirea lor şi mituri despre contracepţie”, să dobândească „competenţe în folosirea prezervativelor şi a contraceptivelor eficient în viitor”, să fie informaţi despre „prima experienţă sexuală, orientarea de gen, comportamentul sexual al oamenilor tineri (variabilitatea comportamentului sexual), diferenţa dintre identitatea de gen şi sexul biologic” şi „plăcerea, masturbarea şi orgasmul”, să aibă abilitatea „să ia o decizie conştientă pentru a avea sau nu o experienţă sexuală”, să accepte, să respecte şi să înţeleagă „diversitatea din sexualitate şi orientarea sexuală”.
Copiii între 12 şi 15 ani trebuie să primească informaţii despre „serviciile de contracepţie”, să înveţe despre „sarcină (şi cea a cuplurilor de acelaşi sex)”, să capete abilitatea de „a opta conştient pentru un contraceptiv şi de a folosi contraceptivul efectiv”, „orientarea sexuală şi orientarea de gen, inclusiv coming out⁄homosexualitate”.
Pentru copiii mai mari de 15 ani: Informare despre „sarcină (şi cea a cuplurilor de acelaşi sex), infertilitate, avort, contracepţie, contracepţia de urgenţă (informaţii mai aprofundate)”, să dobândească „o viziune critică asupra normelor culturale⁄religioase diferite referitoare la sarcină, calitatea de părinte etc”, să înveţe despre „sexul tranzacţional (prostituţia, sexul pentru mici cadouri, bani sau o masă în oraş), pornografia şi dependenţa sexuală”, „o schimbare de la sentimente posibil negative, dezgust şi ură faţă de homosexualitate la acceptarea şi celebrarea diferenţelor sexuale”, „structura familiei şi schimbările ei, căsătoria forţată; homosexualitatea⁄bisexualitatea⁄asexualitatea şi calitatea de părinte singur”, să i se spună despre „dreptul la avort”, „să fie stimulat să-şi ceară drepturile sexuale”.
Deocamdată, după cu informează ProVita, numai cetăţenii spanioli au luat atitudine faţă de acest ghid, cu susţinerea Conferinţei Episcopilor spanioli trimiţându-se o petiţie directorului OMS pentru Europa. În petiţie se spune: „ghidul dvs. pentru educaţia sexuală, destinat copiilor din Europa, este inspirat din principiile şi aşa-zisele valori ale ideologiei de gen, care nu sunt compatibile cu o educaţie făcută în spiritul dragostei, responsabilităţii, grijii de sine însuşi şi respectului pentru ceilalţi; ele sunt lucrurile pe care ne dorim să le transmitem copiilor noştri.” Credem că exemplul lor ar trebui urmat de toate ţările europene creştine, cu atât mai mult de către cele majoritar ortodoxe şi catolice, care se pronunţă clar împotriva păcatului avortului şi homosexualităţii.
Este îmbucurător că în România a apărut o carte cu mărturii despre mii de tineri care îşi păstrează fecioria până la căsătorie. Aceşti tineri nu sunt ignoranţi ori habotnici, ei au făcut o alegere pentru sănătatea vieţii lor trupeşti şi sufleteşti. Poate exista o alternativă la educaţia sexuală din şcoli şi grădiniţe. Este vorba despre Educaţia pentru castitate! După cum informam la momentul respectiv, in luna mai 2013 a apărut ediția în limba română a ghidului-manual „Aspiră. Trăiește-ți viața! Fii liber!”, primul manual de educație sexuală din perspectivă creștină publicat în România. Lucrarea, editată prin efortul Asociației „Darul Vieții” (Timișoara), este o resursă valoroasă, indispensabilă pentru educatorii și formatorii creștini în vederea „educației pentru castitate” – o replică demnă la „educația sexuală” modernă, bazată pe aspectele exclusiv „mecanice” ale contracepției și actului sexual.
Ideea acestui manual a pornit de la premisa, verificată deja în SUA și alte țări, că este important ca elevilor să li se ofere mesaje clare despre consecințele negative ale relațiilor sexuale la vârste mici și să li se vorbească despre beneficiile abstinenței (castității). Intimitatea sexuală nu trebuie văzută ca o gratificare personală, ci ca o exprimare a dragostei și angajamentului adulților într-o relație de durată, prin căsătorie. Așezarea relațiilor sexuale în acest cadru îi va încuraja pe adolescenți să se abțină și să reziste presiunii conformiste a colegilor.
Manualul „Aspiră!” nu este unul religios, argumentația fiind întemeiată pe argumente psihologice, de sănătate, educaționale, relaționale, sociale și de comunicare, folosind metoda inductiv-obiectivă, adică elevii analizează ei înșiși avantajele abstinenței, dar și pierderile în urma activității sexuale premaritale. După cum adolescenților nu le plac concluziile gata confecționate de către educatori, vrând să le descopere ei înșiși, ei sunt invitați să analizeze implicațiile și consecințele stilului de viață „cast” respectiv cele implicate de viața sexuală pre-maritală, pe marginea unor cazuri/situaţii concrete de viață.