Monahia Mina Hociota (1896-1977), eroina de la Namaiesti

 

     Aflată la o altitudine de 800m, la numai cinci kilometri nord-vest de orașul Câmpulung-Muscel, Mânăstirea Nămăiești este un loc sfânt, un loc de pelerinaj pentru oameni, un loc încărcat de istorie și legende...

     Aici există una din cele trei biserici rupestre din zona colinară a Muscelului (celelalte două fiind la Cetățuia și Corbii de Piatră). Se spune despre acest locaș că ar fi unul fără vârstă! Tradiția orală păstrează o variantă legând începuturile bisericii rupestre argeșene de venirea pe aceste locuri a încreștinătorului românilor, Sfântul Apostol Andrei. Unii istorici afirmă că, la origine, biserica ar fi fost un templu închinat zeului Zamolxis, primul zeu al dacilor. Alți istorici afirmă că aici ar fi fost o catacombă creștină din perioada stăpânirii romane când creștinismul a găsit aici un teritoriu potrivit tiparelor sale spirituale. Se spune că Sfântul Andrei, ajuns aici, uitându-se pe fereastră și gândind că va găsi aici pe unul din slujitorii Zeului Zamolxis cu care să stea de vorbă, de la care să înceapă propovăduirea creștinismului și negăsind pe nimeni în grotă, s-a întors către însoțitorii săi de călătorie și le-a spus: „Nemo ist!”. Adică, nu este nimeni... De unde mânăstirea poartă numele de Nămăiești. Coborând apostolul în grotă prin intrarea de la partea superioară, prin turlă (aceasta fiind singura intrare, iar singura fereastră fiind cea de la Sfântul altar), lasă icoana pe locul unde aceasta se găsește acum.

 

     Am vizitat această mânăstire de curând și am fost surprins ca în discuțiile purtate cu Maica Lucia, Stareța mânăstirii, să aflu că aici își doarme somnul de veci o eroină născută pe meleaguri sibiene ale cărei merite pe câmpul de luptă, în cele două Războaie Mondiale i-au fost recunoscute de Armata Română și recompensate, ca atare, cu titluri militare. Despre eroină și despre faptele sale de vitejie pe câmpul de luptă ne-a vorbit, în  versurile sale, Maica Lucia:

 

     Omagiu adus Maicii Mina Hociotă, călugărița eroină, la 45 de ani de la plecarea ei la Domnul.

 

Pe fluviul nesfârșit al vremii

A navigat, cândva, o fată.

De valurile furioase,

Ea nu s-a lăsat înecată.

Născută în Săliștea-Sibiu

Avu pe Neculai ca tată

Și Ana a fost mama ei

Iar ea, Marina Botezată

Avea doar zece anișori

Și-o admira întregul sat

Cum ducea caii de căpăstru 

Și vitele la adăpat.

La 14 ani, orfana,

Îndemnul inimii și l-a urmat

Și la Văratecul de Neamț,

În mânăstire a intrat.

Cu binecuvântarea mamei,

Marina alege să trăiască

Lângă măicuța Melania,

Mătușa ei duhovnicească.

Școala de soră medicală

Cu multă râvnă a urmat.

Și la Oituz și Mărășești,

Prin eroism s-a afirmat

Răniții din linia întâi

I-a îngrijit cu mult elan

Și rănile le oblojea

Cu suflet vesel și uman

A sfidat moartea prin curaj

Și-atunci când ea a fost rănită

Iar pentru altruismul ei,

La Mărășești a fost cinstită!   

A primit Steaua României

În gradul înalt de cavaler

Și a purtat cu demnitate

Gradul de ofițer.

Și Crucea comemorativă

La pieptul ei a strălucit

Și numele-i, cu mult respect,

Va fi de-a pururi pomenit!

După război, iar la Văratec

A revenit cu forțe noi

Fiind, acum, și ea pe lista

Nemuritorilor eroi.

În anul 1923, la Nămăiești s-a transferat

De pregătirea-i medicală

Sătenii toți s-au bucurat.

În anii 1934-35, este numită coordonatoare

În Clujul interbelic,

La Școala de asistente medicale.

În cel de-Al Doilea război Mondial

În lupta pentru eliberare,

Măicuța a răspuns „Prezent”

La datoria de onoare.

În anul 1968, la 50 de ani de la Primul război

Primește „Virtutea Ostășească” clasa I

La Mausoleul Mărășești,

Alăturea de alți eroi. Eroii, nu mor niciodată!

Scria Mitropolitul Plămădeală.

Ei trec din viață, în istorie

Și amintirea lor rămâne ideală!

Ei rămân ctitorii pentru țară

Din generații, în generații amintiți

Cântați în doine și-n balade,

Și-n rugăciune pomeniți.

Printre acești eroi de seamă,

Ce-au dovedit patriotism

Se numără și Maica Mina

Ce-a făcut cinste-n monahism.

Rămâne un exemplu grăitor

Pentru biserică și țară,

De modul în care a slujit

Și Patria, și viața monahală.

Avem un cult pentru eroi,

Care de-a pururi vor rămâne

Cinstiți de Patrie cu flori,

Și-n mânăstiri, cu rugăciune.

Astăzi, sunt 45 de ani

De când măicuța eroină

Slujește oastea lui Hristos,

Alături de armata cea divină.

Azi, mânăstire i-a´nchinat

Cântări specific monahale

Armata română ia-nălțat drapelul

Și i-a adus onoruri militare.

Aceasta e viața măicuței

Ce va rămâne-n amintire

Un simbol pentru Sălișteni

Și pentru această mânăstire.

Vă mulțumim, dragi oaspeți

Care-ați venit din depărtări,

Prezența dumneavoastră, azi, înseamnă

Cinstea ce-o acordați eroilor nemuritori!

Dumnezeu să o ierte!