Parcul Național Domogled-Valea Cernei mă uimește, de fiecare dată când am prilejul să-l vizitez. Am fost de mai multe ori acolo, însoțind un grup de prieteni, iubitori ai muntelui. De fiecare dată am descoperit locuri noi, de o frumusețe nebănuită. Și oameni buni, primitori!
Unul dintre traseele montane care m-au încântat, prin diversitatea și numărul mare al obiectivelor turistice întâlnite, a fost traseul nr.1, cu ramificații marcate cu triunghiuri roșu și albastru, cu pornire din Băile Herculane (Hotel Roman). Un traseu în lungime de aproximativ 7,2 Kilometri, întins pe o diferență de nivel de 470 metri, care necesită un timp de parcurs de aproximativ cinci ore și jumătate. Voi vorbi în câteva cuvinte despre cele câteva obiective vizitate pe acest traseu, pornind de la Hotelul Roman până la Casa de foc și Poiana cu Peri. Aș vrea să amintesc, însă, toate obiectivele traseului, pentru a trezi interesul iubitorilor de drumeții.
O ploaie măruntă aducând a burniță a încercat, din răsputeri, să ne taie elanul! Nu a mers însă, pentru că eram echipați (aproape!) corespunzător, inclusiv cu pelerine de ploaie. Așa că ne-am luat inima-n dinți și ne-am așternut la drum, urmărind marcajele traseului.
Ne-am oprit la Grota Haiducilor. O grotă relativ mică, având în jur de 140 de metri pătrați, cu trei deschideri, două iluminate natural și una complet obscură. Pereții grotei sunt acoperiți cu semnături, cea mai veche fiind de la 1841. Peștera a fost locuită încă din Paleolitic, atestarea fiind făcută în urma săpăturilor arheologice care au scos la lumină vestigii datând încă din Paleoliticul mijlociu. A fost locuită și în perioadele ulterioare, cu intensitate diferită, fiind asociată în ultima perioadă cu temuții lotri bănățeni.
Urmăm poteca, prin pădure, printr-o urcare ușoară. După aproximativ treizeci de minute, ajungem la un obiectiv important al traseului: Foișorul Ciorici, situat la o altitudine de 390 m., pe vârful cu același nume.
Nemaipomenită priveliște aici! În zare, creste semețe își ascundeau vârfurile în nori. Voiau, parcă, să ne ademenească amăgindu-ne că până la ele nu are fi decât o aruncătură de băț! Dar o aruncătură de băț peste un hău de prăpastie, coborât abrupt până în vale! În Valea Cernei. Iar peste stațiunea Băile Herculane, în depărtare, se zăreau crestele Munților Mehedinți. Foișorul a fost ridicat în anul 2017, pentru a comemora împlinirea a 150 de ani de la venirea împărătesei Sisi (Elisabeta) în aceste locuri și pentru a le oferi turiștilor posibilitatea de a se odihni aici, admirând în liniște panorama.
Ne-am continuat drumul, coborând pe marcaj galben timp de zece minute, până la Grota cu aburi. Ne-am încălzit aici, la propriu, în aburii ieșiți de prin crăpăturile de la intrarea în peșteră. Revenim apoi, urcând la Foișorul Ciorici pentru a ne continua traseul.
Următorul popas făcut a fost la Foișorul Roșu (Foișorul Elisabeta), aflat la o altitudine de 500 m. Ritmul de urcare a fost ceva mai susținut, de această dată, timp de aproximativ 20 de minute. Dar a meritat efortul! De aici am putut admira munții Mehedinți, în toată splendoarea lor, precum și stațiunea Băile Herculane.
Continuând traseul, am ajuns la refugiul montan Casa de foc, visul din copilărie al lui Cătălin Șutoi care, împreună cu Manuel Moșneguțu și bunicul lor, Laurean Șutoi (în vârstă de 80 de ani), alături de alți voluntari, au început în anul 2019 refacerea unei construcții existente aici din anul 1918. Este o căsuță simplă, curată, care te invită, în tăcere, să-i treci pragul. Este în același timp, primul loc de adăpost/refugiu din parcul Național Domogled-Valea Cernei.
Drumul de întoarcere mi s-a părut mai greu, datorită potecilor abrupte alese ca și scurtături, în afara traseului marcat. Însă, totul este bine când se termină cu bine! A fost minunat!
30-11-2024
Citeste si: | De acelasi autor: |