Jean-Claude Larchet a vorbit despre importanța preotului duhovnic în procesul de vindecare a dependențelor, într-un interviu publicat în numărul 17 al revistei „Cuvinte către tineri” a Mănăstirii Putna.

La întrebarea „Cât de importantă este relația cu o persoană în procesul de vindecare a unei dependențe?”, teologul a răspuns: „Confruntați cu dependența unei persoane, părinții, apropiații și prietenii sunt, din păcate, aproape întotdeauna neputincioși. Totuși, ei pot să ajute, indirect, căci dependența este mereu un mijloc de a evada dintr-o realitate greu de suportat, sau un mijloc de a găsi o satisfacție mai mare decât cea pe care o poate oferi lumea reală”.

J. C. Larchet a explicat că atenția și dragostea pe care le putem oferi unei persoane dependente o ajută să găsească mai multă satisfacție în lumea reală. Prietenii adevărați îi pot determina pe „amatorii de prietenii false și de like-uri superficiale pe Facebook să experimenteze frumusețea și bucuria unei prietenii adevărate”.

Rolul duhovnicului

Teologul a subliniat importanța părintelui duhovnicesc în procesul de vindecare a adicțiilor.

„Nu mă refer la preotul căruia ne spovedim din când în când, rapid, fără să avem cu el o relație profundă, ci la un părinte duhovnic înțelegător, iubitor și rugător, pe care putem să ne bazăm oricând și care urmărește permanent starea fiului său duhovnicesc, dându-i mereu sfaturi potrivite pentru a se elibera de dependență”, a evidențiat J. C. Larchet.

Reușita procesului de vindecare este dată de conlucrarea dintre fiul duhovnicesc și părintele său duhovnic, presupunând voință și efort.

„Aceasta nu poate fi doar lucrarea părintelui spiritual (cu toate că uneori există minuni datorate părinților duhovnici înzestrați cu harisme), ci este nevoie de muncă, voință și efort din partea celui care este dependent. Cu alte cuvinte, aceasta trebuie să se realizeze printr-o colaborare strânsă între părțile care sunt implicate”.

„Părintele duhovnic, mai ales dacă este angajat în viața ascetică tradițională, are experiență în eliberarea de o dependență, și chiar în raport cu o multitudine de dependențe. Căci noi toți, ca membri ai unei umanități căzute, suntem dependenți de o multitudine de patimi, care sunt puternic înrădăcinate în noi înșine și la care este greu să renunțăm”, a adăugat teologul.

Viața ascetică

Jean-Claude Larchet a evidențiat rolul vieții ascetice ca efort permanent și metodic de eliberarea de patimi.

„De altfel, cuvântul libertate este folosit adesea ca sinonim al lui apatia (nepătimire), pe care îl regăsim în textele patristice pentru a desemna starea atinsă de cel care a devenit stăpân pe patimile sale”.

J.C. Larchet a mai fost întrebat despre sfaturile pe care le oferă Sfinții Părinți în vindecarea dependențelor.

„Scrierile ascetice ale Sfinților Părinți oferă metoda de urmat pentru a te elibera de această formă fundamentală de dependență, reprezentată de patimi, și această metodă este, de fapt, utilizabilă pentru toate celelalte forme de dependență, inclusiv cele care nu existau în perioada în care Părinții și-au scris tratatele, căci ea este întemeiată prin ținerea în frâu a gândurilor care se află la baza modului în care ne comportăm”.

În același interviu, Jean-Claude Larchet a mai abordat teme precum pocăința, cultura, bolile sufletești, identitatea creștină și păstrarea curăției sufletului.

Interviul realizat de Arhimandritul Dosoftei Dijmărescu poate fi citit integral aici.

Născut pe 25 septembrie 1949 într-o familie franceză romano-catolică, Jean-Claude Larchet s-a convertit la Ortodoxie în 1971, fiind profund marcat de scrierile Părinților Răsăriteni. Doctor în Filosofie (1987) și Teologie (1994) al Universității din Strasbourg, Larchet a realizat o carieră remarcabilă în studiul teologiei ortodoxe, publicând numeroase lucrări despre sănătate, suferință și vindecare din perspectivă creștin-ortodoxă. Profesor universitar timp de peste 35 de ani la Strasbourg, a susținut conferințe în numeroase țări.