Manastirea Namaiesti

Aflată la o altitudine de 800 metri, la numai cinci kilometri nord-vest de orașul Câmpulung-Muscel, Mânăstirea Nămăiești este un loc sfânt, un loc de pelerinaj pentru oameni, un loc încărcat de istorie și legende...

Aici există una din cele trei biserici rupestre din zona colinară a Muscelului (celelalte două fiind la Cetățuia și Corbii de Piatră). Se spune despre acest lăcaș că ar fi unul fără vârstă!

Legendele legate de Sfânta Mânăstire spun că aici ar fi fost o veche catacombă a creștinilor, în timpul ocupației Daciei de către romani. Un templu închinat zeului Zamolxis, primul zeu al dacilor, când creștinismul a găsit aici un teritoriu potrivit tiparelor sale spirituale.

O altă legendă face referire la Icoana Maicii Domnului, Făcătoare de Minuni, care este considerată una din cele mai vechi icoane ale creștinătății lumii. Despre icoană se spune că ar fi fost zugrăvită de însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, însoțit fiind de Sfântul Apostol Andrei. Legenda spune că Maica Domnului i-ar fi spus Sfântului Evanghelist Luca să facă 12 icoane după numărul celor 12 apostoli, spunându-i: când vor pleca apostolii în lume pentru propovăduirea creștinismului, fiecare apostol să ia o icoană și să o lase unde se va simți atras de un anume loc. Un istoric german ne spune că Sfântul Apostol Andrei, plecând din Dobrogea, a ajuns la Pasul Bran și coborând spre Dacia Superioară a făcut un popas la poalele unui munte, lângă un templu păgânesc. Ajuns aici, Sfântul Apostol Andrei s-a uitat pe fereastră, gândind că va găsi aici pe unul din slujitorii Zeului Zamolxis, cu care să stea de vorbă, de la care să înceapă propovăduirea creștinismului. Negăsind pe nimeni în grotă, s-a întors către însoțitorii săi de călătorie și le-a spus: „Nemo est!”. Adică, nu este nimeni. De unde provine, se pare, numele Nămăiești al mânăstirii.

Coborând apostolul în grotă prin intrarea de la partea superioară a acesteia, prin turlă, (aceasta fiind singura intrare, iar singura fereastră fiind cea de la Sfântul altar) a lăsat icoana pe locul unde aceasta se găsește acum.

Icoana a fost găsită de trei ciobani care pășteau oile prin partea locului și au rămas peste noapte chiar pe stânca de deasupra bisericii. Toți trei ciobanii au avut același vis: au auzit bătăi de clopot, cântări bisericești și un înger li s-a arătat, spunându-le: în sânul acestei stânci stă de multe veacuri o icoană zugrăvită după chipul adevărat al Maicii Domnului. I se spune icoana cu chipul adevărat pentru că Sfântul Apostol Luca a trăit atunci când a trăit și Maica Domnului, pictând icoana așa cum a văzut-o el. Trezindu-se, ciobanii și-au spus unul altuia visul și mirându-se, s-au înfricoșat! A doua noapte li s-a arătat în vis chiar Maica Domnului, care le-a spus să construiască aici un lăcaș de rugăciune iar numărul celor care vor locui aici șă fie întotdeauna 33, adică numărul anilor Mântuitorului. I-a dus spre locul unde se afla icoana, le-a arătat locul de intrare în grotă și le-a spus: În locul unde veți găsi icoana, veți face lăcaș de închinăciune pentru cinstea și slava intrării în biserică a Sfintei Fecioare Maria, Izvor de Viață și Tămăduire. Astăzi, Icoana Maicii Domnului, Îndrumătoarea de la Mânăstirea Nămăiești, este renumită pentru ajutorul dat femeilor care se roagă înaintea ei cu nădejdea de a putea avea copii, cât și pentru vindecarea unor afecțiuni grave. Icoana a fost înrămată în argint la 1798 și litografiată în 1871 de maiorul Papazoglu.

Așadar, despre întemeierea mânăstirii și a bisericii săpate în piatră nu s-au păstrat mărturii clare. Cea mai veche atestare documentară datează din vremea lui Mircea cel Bătrân care dăruia satul din vale schitului de maici de la Nămăiești. Mai târziu, pe la 1503, mânăstirea este amintită într-un hrisov al lui Radu cel Mare. Mircea Ciobanul și Mihnea Voievod au contribuit și ei la bunăstarea așezământului, dar cel care a înzestrat mânăstirea a fost Matei Basarab care, la 1653, a dat poruncă tuturor boierilor ce nu aveau urmași ca după moartea lor să lase averile satului și mânăstirii Nămăiești. În 1843, prin grija vornicului Pană Costescu, s-a zidit pronaosul din zid, biserica fiind menționată ca mânăstire de maici.

Interiorul bisericii săpate în piatră cuprinde naosul și altarul ce formează o scobitură în stâncă, de vreo șase-șapte metri. Din tavan, și acesta săpat în piatră, se ridică o turlă înaltă de șase metri. Pereții bisericii se păstrează nepictați. Sunt împodobiți cu o impresionantă colecție de icoane din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

Biserica, stăreția și o parte dintre chilii au avut de suferit din cauza bombelor căzute în timpul Primului Război Mondial. Icoana Maicii Domnului,  Făcătoare de Minuni a rămas neatinsă de foc. Și astăzi, pe pereții bisericii săpate în stâncă se mai pot vedea urmele unor picturi murale cu figuri de sfinți, șterse, dar și icoane și alte capodopere religioase, realizate de măicuțe.

Sub stăreția Maicii Lucia, mânăstirea a devenit un mic colț de rai! „Am avut aici mari artiste, maestre ale acului care, prin strădania și priceperea lor, au dus faima mânăstirii peste hotare.” (Maica Lucia)

Măicuțele care trăiesc astăzi aici țin vie flacăra credinței și a tradițiilor creștine și populare.

(sursa: relatările Maicii Lucia)