Pana cand va voi rabda pe voi?!!
Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? (Matei 17,17)
”În miezul firescului nu stă doar mult invocata libertate, ci și mult ignorata responsabilitate”
"Progresul omenirii nu are absolut nicio legătură cu progresismul care îl sabotează, aşa cum ordinea nu are nicio legătură cu haosul. Sub soare, în lumea creată de Dumnezeu, este şi va fi mereu loc pentru toţi, oricât am fi de diferiţi. Esenţial şi problematic e să înţelegem sensul existenţei noastre în ea. Şi să nu mai confundăm programatic libertatea alegerilor făcute în sfera intimă cu „libertatea” impunerii lor ca normă în sfera publică. În miezul firescului nu stă doar mult invocata libertate, ci, inseparabilă de ea, şi mult ignorata responsabilitate. Nu e chiar un secret că punerea lor în conflict are efecte devastatoare atât în plan personal, cât şi comunitar. Oricât ne-am seda ideologic, nu ne putem sustrage realităţii implacabile şi „legii morale” care ne avertizează de câte ori o încălcăm. Deloc întâmplător", a mai scris Bănescu pe Facebook.
Reacții din lumea ortodoxă
Iulian Capsali: GRECIA CREȘTINĂ SE SURPĂ
Grecia devine prima țară ortodoxă care legalizează căsătoriile între persoane de același sex. Asta înseamnă să ai doar partide globaliste în Parlament! Și aici este pericolul de a nu înscrie în Constituție firescul familiei! De aceea vă conjur să sprijiniți inițiativa din care fac parte, de modificare a Constituției prin Referendum! Sintagma "soți" va fi înlocuită cu "bărbat și femeie" precum în Codul Civil (care însă poate fi schimbat într-un Parlament de cozi de topor). Imediat ce vor fi puse la dispoziție tabelele pentru semnături, sper să găsim lideri locali care să preia inițiativa în teritoriu. Doamne, ajută-ne! - sursa
Mănăstirea Paltin petru Vodă
Acum, când Grecia ortodoxă a legalizat căsătoriile între cuplurile gay, precum și adopția copiilor de către familiile homosexuale, să ne amintim mustrarea și atenționarea Părintelui Justin. O mustrare ce poate semăna cu o profeție…
PR. JUSTIN PÂRVU: LEGALIZAREA PĂCATELOR ATRAGE URGIA LUI DUMNEZEU!!
Dragul meu, este vorba despre viața noastră care a decăzut așa de puternic. Și înainte nu erau așa păcate, de toate nuanțele, nici măcar în dicționar nu exista terminologia aceasta mizeră care e acuma, de homo, lesbianism, nu se știa de unde vin toate lucrurile acestea. Criza morală, criza spirituală care s-a abătut asupra noastră nu este altceva decât aspra judecată şi mâniere a lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Pentru legea lui Dumnezeu nu știm să protestăm, dar pentru mărirea salariilor da. Când mărșăluiesc homosexualii, când ni se pun cipuri, când ni se omoară copiii prin vaccinuri, nu protestează nimeni, sau foarte putini. Trebuie să apărăm societatea şi familia de handicapul acesta modern care s-a infiltrat şi la noi în ţară, prin acceptarea incestului şi a prostituţiei şi a altor mari fărădelegi. Ei încearcă să desfiinţeze valorile naţiei din temelii, şi o face acţionând prin ambele planuri: unul moral, spiritual dar şi cel biologic, virusând familia şi voinţa omului. Să ne amintim de martirii şi străbunii noştri! Și să nu îngăduim străinilor să ne răpească moştenirea aceasta primită prin harul lui Dumnezeu şi plămădită prin sângele şi sudoarea martirilor noştri. Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu.
La ora actuală, păcatul a luat locul virtuţii. Noi nu trebuie să cultivăm păcatul şi să-l scoatem în evidenţă pentru că asta înseamnă subminarea neamului. Datoria noastră este să modelăm, să dăm o formă nouă structurii noastre creştine opuse vieţii acesteia a desfrâului şi a destrăbălării. Însă, la ora actuală, problema cea mai mare este desfrâul acesta, pentru care ne va pedepsi Dumnezeu: „Fac ce vreau, spun ce vreau, gândesc ce vreau!”. Nu mai e nicio normă de viață, niciun principiu. Măi, din felul în care merge omenirea la ora actuală, nu prea văd o întoarcere… Și asta este o metodă de revenire a omului care renaște. Conducătorii de azi vorbesc de criza financiară. Ei vor o refacere financiară. Nu se gândesc la o refacere a lumii în Hristos. Păi, acum considerăm că e pace? Nu vedeți cum sapă gropile astea imorale? După aceea vine persecuția. Cum să mai rămâi creștin când în școală e atâta dezmăț, greutăți și lupte puternice? Nu vedeți acum, la școală, întreabă tu într-un sat, câți vor icoana și câți nu o vor? Nu mai ai oameni care să susțină tema icoanei în clasă. Degeaba îi spui la biserică: „Așa și așa”, că el acasă tot ca la școală face. Focul acesta este pedeapsa lui Dumnezeu care vine și aduce această pârjolire a noastră, ca în Sodoma și Gomora. Cu cât păcatul este mai mare, mai groaznic, mai înspăimântător, cu atât pedeapsa lui Dumnezeu este mai crudă și mai înfricoșată. Lumea acum este în pragul unui mare cataclism, de război. Acesta este un război tehnic, electronic care depăşeşte limita tuturor războaielor de dinainte. Prin acest război se urmăreşte animalizarea noastră, aduce omul la starea în care să nu mai poată gândi, să nu mai poată simţi şi trăi nimic, decât ceea ce i se comandă, devenind un rob al tehnicii. Şi dacă vorbim de criza economică, să vorbim şi de criza spirituală prin care trece omenirea acum. (Selecții din „Ne vorbește Părintele Justin”)
Preot Ioan Istrati
1. Votul este nelegitim, atâta timp cât peste 70% din greci nu sunt de acord cu legea. Politicienii vicleni lucrează împotriva poporului și ar trebui dați afară.
2. Încă o dovadă că statul e o instituție antihristică, în ciuda aparențelor pioase sau a declarațiilor ortodoxe.
3. Grecia cu imensul ei tezaur spiritual ortodox intră în zodia Sodomei și riscă soarta celor 5 cetăți.
4. Biserica asediată de legiunile demonilor trebuie să cheme pe păcătoși la întoarcere la Dumnezeu și la moralitate, nu să tolereze mizeria.
5. Zidul de foc și de pucioasă se apropie și de noi. Să înmulțim rugăciunea.
Această tendință de relativizare a fost și prima ispită demonică și tentația primului om când a pus la îndoială Cuvântul Creatorului său. "Oare chiar veți muri dacă mănâncați din pomul cunoștinței binelui și răului? Nu, nu veți muri, ci veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul...", a șoptit Evei, ispititorul (Geneză, cap.3). Această cutezanță a semeției, nu doar demonice, ci și omenești răpește discernământul, introduce eroarea în judecată, subiectivismul și operează o versatilizare a categoriilor filosofice, dar și a gândirii teologice care fără recursul la dogme, înțelese ca adevăruri revelate, părăsește arealul ispirațional al sensurilor care se tălmăcesc prin suita valorilor cardinale: binele, adevărul și frumosul în Duhul Sfânt. În maniera aceasta fluidă, relativistă, se destructurează tot ce s-a dorit inițial de către Creatorul văzutelor și nevăzutelor prin actul creaționist, anume de a statornici: datul creatural, ontologic, biologic și teologic numit chiar de Dumnezeu - "bun foarte". Toate aceste făpturi și făptuiri sunt chemate a se rândui spre sensurile "bune foarte" primordiale... pierdute prin desacralizare și înstrăinare de Dumnezeu.
În Hristos se afirmă toate, pentru că toate (regnuri, specii, genuri) au fost create prin Hristos și poartă în esența lor ontologică cuvintele Cuvântului și rațiunile sacre, divine. Vocația credinței este tocmai această orientare transfiguratoare spre Sacru, spre "în-Dumnezeire" a acestora. Nu de a-L face pe Dumnezeu ca noi, micșorându-L pe Cel nemărginit la măsura noastră, omenească, ci de a ne face pe noi ca Dumnezeu, prin asemănare și dezmărginire până la măsură dumnezeiască. Cum mai pot fi deslușite sensurile în lipsa unor raporturi bine definite între subiectiv și obiectiv, între clar și obscur, între absolut și relativ, între transcendent și imanent, între creat și necreat, între natural și supranatural, între virtute și viciu, între sacru și profan, între imuabil și efemer, între moral și imoral, între rânduială și neorânduială... În Hristologie, conceptul Unirii ipostatice a firilor în persoana divin-umană a Mântuitorului, cu comunicarea însușirilor celor două naturi, dumnezeiască și omenească, rămâne modelul arhetipal al înțelegerii tuturor acestor raporturi între cele enumerate mai sus. În această lume care și-a pierdut reperele, s-a mutat depravarea cea dinafară, prin greșita folosire a lucrurilor în depravarea cea dinăuntru, în greșita folosire a ideilor, dar noi vrem să organizăm înțelesuri, să operăm esențializări și să elucidăm terminologii și concepte, prin anarhism epistemologic, prin răstălmăciri semețe și nihilism. Criticăm tot, negăm orice, judecăm pe oricine, tragem vanitos concluzia: nimic nu e bun, în afară de mintea noastră, care rămâne singura noastră certitudine. Cum se iluzionează unii crezând că sunt în "în Duh și în Adevăr" cu Hristos, nu tălmăcind, ci răstălmăcind aproape totul. Dumnezeu nu s-a lepădat de Biserica Sa, de preoții Săi, de Dogmă, de Morală și de Cult ori de toată lucrarea Sf. Taine, de icoane sau de moaștele sfinților Săi, dar omul îndrăznește să se lepede de acestea, să le conteste și să-L prezinte pe Dumnezeu ca pe Unul care și-a abandonat lucrurile și lucrările pe care le-a lăsat Bisericii și omului spre mântuire. "Tatăl Meu până acum lucrează și Eu lucrez" (Ioan 5, 17). Acest perpetuum și dinamism trinitar se întâmplă pururea în Biserică și în viața omului credincios. Comunicare, comuniune și conlucrare, toate poartă chipul Crucii, verticala este relația cu Dumnezeu și orizontala este relația cu semenii, nu doar individual, ci comunitar.
Când Hristos a intrat în Biserică cu biciul tocmai acest lucru l-a înfăptuit: separarea Sacrului de profan, așișderea când S-a disociat de gândirea fariseică. Nu S-a lepădat de "Templul Tatălui Său, care casă de rugăciune se va chema", pe care "porțile iadului nu o vor birui", pentru că este "stâlpul și temelia Adevărului". (1 Timotei 3, 15) Și fiind "un Dumnezeu al rânduielii, nu a neorânduielilor" (1 Corintieni 14, 33), a inspirat pe sfinții Săi să pună rânduială prin Lege, porunci, dogme și ritual liturgic și demarcaj între virtute și viciu, între permis și nepermis. Ordinea morală presupune, așadar, delimitare între bine și rău și nu amestec. Judecata lui Hristos presupune despărțirea "oilor de capre" și așezarea sufletelor în cele două realități distincte: Rai sau Iad, împreună cu El în lumina necreată sau separați de El, în "întunericul cel mai dinafară..." (Matei 25, 30) Omului îi rămâne liberul arbitru de " a se pune în rânduială" prin rânduieli, ori ba, de a fi înăuntru sau în afară, de a-și "con-sacra" viața, gândirea, existența sau de a le profana, cum și zice Domnul: "Cine e nedrept, să nedreptățească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfințească încă." (Apocalipsa 22, 11)
Avertisment pentru România:
Se pregătește Guvernul României să adopte ”căsătoriile” și ”familia” gay în luna iunie?
Recent, Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse a promovat un proiect de lege prin care intenționează să „reglementeze diversitatea formelor de familie” în România. Ministerul Familiei, condus de Natalia Intotero, membră a Partidului Social Democrat, a înaintat Guvernului României un proiect de lege prin care intenționează modificarea „conceptului de familie” (familia tradițională, familia monoparentală, familii adoptive etc.), drepturile și responsabilitățile pe care le au părinții.
„Scopul Legii privind familia din România este să ofere un cadru legal cuprinzător și echitabil pentru reglementarea relațiilor familiale și protejarea drepturilor și intereselor membrilor unei familii”, susține Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, în susținerea necesității legii. În proiectul de lege, ministerul face referire la „recunoașterea diversității formelor de familie” și enumeră explicit „familia tradițională” și „familia monoparentală”. În acest stadiu nu există nicio referire clară la recunoașterea cuplurilor formate din persoane de același sex, pentru care România a fost condamnată la CEDO, însă contextul în care apare acest proiect de lege ridică semne de întrebare, fiind un răspuns la scrisoarea Ministrului român de Externe, Luminița Odobescu, prin care cere Guvernului, Parlamentului și ministerelor să ia măsuri pentru aplicarea deciziei CEDO.
„Statul român are obligația ca, cel târziu până la data de 25.03.2024, să prezinte CM (Comitetului Miniștrilor, n.red.) informații privind măsurile adoptate sau avute în vedere pentru a răspunde încălcărilor Convenției constatate de Curte”. Pe 22 august 2023, Guvernul României a contestat fără succes decizia CEDO din 23 mai 2003 – în cazul Buhuceanu și alții c. României (nr. 20081/19) – prin care România era condamnată pentru neasigurarea unui cadru legal de recunoaștere și protecție a dreptului la respectarea vieții private și de familie a cuplurilor de același sex. Decizia a rămas definitivă, CEDO obligând România să adopte o legislație pentru „familiile” de același sex. Îngrijorate de ingerința gravă a forurilor europene în Constituția și dreptul intern al României, patru culte religioase din România – Cultul Penticostal, Cultul Baptist, Cultul Adventist și Cultul Creștin după Evanghelie – au solicitat Prim-Ministrului Marcel Ciolacu, Președintelui Senatului, Nicolae Ciucă, Președintelui Camerei Deputaților, Alfred Simonis și Ministrului Afacerilor Externe, Luminița Odobescu, să intervină pentru a proteja legea fundamentală a țării, cât și valorile și tradițiile românilor, valorile iudeo-creștine care au stat la baza lumii civilizate, inclusiv a Europei și Uniunii Europene.
Este România obligată să transpună decizia CEDO în legislația națională? Teoretic, da. În 1994, România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel angajându-se să respecte drepturile garantate de aceasta și a recunoscut jurisdicția Curții Europene a Drepturilor Omului. În practică, CEDO nu are la dispoziție instrumente și măsuri punitive împotriva României pentru a o forța să adopte o decizie. În schimb, țările membre ale Convenției, în special Uniunea Europeană, pot exercita presiuni diplomatice și economice împotriva României ca urmare a refuzului adoptării unei decizii CEDO.
Ce mai prevede proiectul de lege. Printre principalele reglementări ale acestei legi, „fără a se limita la acestea”, sunt următoarele:
1. Definirea familiei: Precizarea conceptului de familie, recunoașterea diversității formelor de familie (familia tradițională, familia monoparentale, familii adoptive etc.).
2. Drepturile și responsabilitățile părinților: Stabilirea drepturilor și obligațiilor părinților față de copii, inclusiv dreptul la custodie, vizitare, susținere financiară și responsabilitatea pentru educația și bunăstarea copiilor.
3. Protecția copiilor: Asigurarea unui cadru legal pentru protejarea copiilor împotriva neglijenței, abuzului și exploatării, inclusive măsuri de intervenție în situații de abuz sau neglijare.
4. Reglementarea căsătoriei și a divorțului: Stabilirea condițiilor și procedurilor pentru încheierea căsătoriei, precum și regulile și procedurile pentru divorț, custodie și împărțirea bunurilor.
5. Adopția și protecția persoanelor vulnerabile: Precizarea legislației în vigoare pentru procesul de adopție, asigurarea protecției și sprijinului pentru copiii fără părinți sau pentru persoanele vulnerabile, cum ar fi vârstnicii.
6. Protecția victimelor violenței domestice: Stabilirea măsurilor și resurselor/instituțiilor responsabile pentru prevenirea și protejarea victimelor violenței domestic, inclusive ordine de protecție și acces la servicii de consiliere și sprijin. Sursa Activenews, parteneriat Tribuna.US.
a consemnat Cristina Roman
| Citeste si: | |
Adaugati un comentariu:
Casatoria, Gay, LGBT, Pacat, Familia,
