Federația Pro Vita despre pericolul meditatiei mindfulness

Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita atrage atenția asupra implicării copiilor în activități de tip mindfulness, organizate frecvent în ultimii ani, în școli, grădinițe și chiar biserici.

Împachetat în forme prietenoase, care scot în evidență „sănătatea mintală”, „nevoia de conectare și autocunoaștere” sau „starea de bine”, mindfulness-ul reprezintă, de fapt, o practică orientală, teoretizată de călugărul budist Thich Nhat Hanh[1], din opera căruia fac parte titluri precum „Esența învățăturilor lui Buddha” sau „Miracolul conștientizării – introducere în practica meditației”.

În ultimii ani, se remarcă o avalanșă de programe educaționale care au la bază tehnici mindfulness, practică întâlnită cu precădere în mediul corporatist. Adoptarea ei de către cadrele didactice, la recomandarea unor asociații care beneficiază de susținere guvernamentală[2], se justifică prin faptul că între obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale Agendei 2030, adoptată de România încă din 2015[3], se numără, la punctul 3 (intitulat „Sănătate și bunăstare”), „asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă.” De asemenea, pe site-ul ONU se recomandă, în vederea obținerii „stării de bine”, practicarea la scară largă și includerea tehnicilor de mindfulness în legislațiile tuturor statelor[4].

Motivul pentru care OMS recomandă deschis practicile yoga bazate pe mindfulness ar fi faptul că acestea „sporesc conștientizarea conexiunii minte-corp.”[5]Tot de pe site-ul OMS aflăm că „yoga este o modalitate accesibilă pentru mulți oameni, inclusiv pentru copii, prin care aceștia pot obține o stare bună de sănătate”. De asemenea, suntem informați că încă din 2021 Organizația Mondială a Sănătății a lansat aplicația mYoga, „o modalitate ușoară de inițiere în practicile yoga”.

Un exemplu de punere în practică a agendei globaliste îl reprezintă „Săptămâna Sănătății Emoționale”, eveniment național organizat de Profesori Fericiți pentru România, în parteneriat cu Asociația SuperTeach, dedicat „profesorilor și elevilor care doresc să aducă starea de bine în sala de clasă”[6].La ediția de anul trecut a evenimentului, desfășurat în perioada 23 - 27 mai 2022, una din zile a fost intitulată Ziua Mindfulness – „Suntem mindful!”

Potrivit organizatorilor, evenimentul și-a propus să familiarizeze atât cadrele didactice, cât și elevii cu termenii „mindfulness”, respectiv „mindful”, considerați ca fiind „definitorii pentru starea de bine”.

Inițiatorii evenimentului au acordat celor mai activi profesori și elevi premii din partea echipei Profesori Fericiți pentru România, iar cadrele didactice au primit certificate personalizate. Pe grupul de Facebook Săptămâna Sănătății Emoționale zeci de cadre didactice din întreaga țară, educatori, învătători și profesori, au postat fotografii și filme de la sesiunile de mindfulness, cele mai multe dintre acestea prezentând copii de grădiniță[7] meditând în poziții yoghine, pe un fundal sonor sugestiv.

Cea mai șocantă activitate a fost cea susținută de un cadru didactic de la Liceul Ortodox „Sf. Nicolae” din Zalău, care a inițiat o rugăciune de tip New Age chiar în paraclisul unității de învățământ, după cum arată capturile de ecran și înregistrările de la fața locului, care circulă pe rețelele de socializare. Copiii clasei a II-a au fost așezați în diverse poziții (turcește, întinși pe jos, cu mâinile în mudre yoghine), practicând, după spusele doamnei învățătoare, „rugăciune, meditație și controlul respirației”. Filmările arată copii spunând rugăciuni ortodoxe, în fața icoanelor, dar fără a sta în genunchi, ci într-un mod mult mai „relaxant”, adică în poziția lotusului și făcând exerciții de respirație.

Ne întrebăm cum este posibil ca dascălii unor unități școlare aflate sub tutela Bisericii să inițieze copiii în tehnici contrare învățăturii de credință a Bisericii Ortodoxe, tehnici care nu reprezintă altceva decât o ofensă adusă lui Dumnezeu?

Solicităm atât direcțiunii Liceului Ortodox Zalău, cât și Episcopiei Sălajului să ia măsuri pentru ca astfel de evenimente să nu se mai petreacă.

În goana după credite sau adeverințe, unele cadre didactice dovedesc lipsa unui elementar discernământ. Nu știm dacă organizatorii ședințelor de mindfulness obțin acordul scris al părinților, în urma unei informări corecte și complete pe marginea evenimentelor desfășurate în unitățile de învățământ, însă ținem să le atragem atenția asupra faptului că astfel de acțiuni implică practici obișnuite prozelitismului de tip yoghin, motiv pentru care se află la limita legii.

Astfel, Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede, la art. 18, că „Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie”, drept încălcat prin vicierea consimțământului („Consimțământul este viciat când este dat din eroare”– at. 1206 din Noul Cod Civil), precum și prevederile art. 29 (6) din Constituția României, potrivit căruia „Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine”.

Art. 7 (5) din Codul de Etică pentru învățământul preuniversitar prevede că: „În vederea asigurării unui învățământ de calitate, în relațiile cu elevii, persoanele responsabile cu instruirea și educația, în mod particular cadrele didactice, au obligația de a cunoaște, respecta și aplica un set de norme de conduită. Acestea au în vedere: Interzicerea implicării elevilor în activități de partizanat politic și de prozelitism religios, organizate special în acest sens de către persoanele responsabile cu instruirea și educarea elevilor, în cadrul învățământului preuniversitar sau în afara acestora”

Art. 12 (e) al aceluiași Cod de Etică spune: „în realizarea colaborării și a parteneriatelor cu instituțiile/reprezentanții comunității locale, organizațiile non-guvernamentale și agenții economici nu se vor angaja în activități care să conducă la prozelitism religios și partizanat politic...”

Potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar (ROFUIP), „în unitățile de învățământ este interzisă, printre altele, organizarea și desfășurarea activităților de prozelitism religios.” (Art. 4)

De asemenea, „activitățile derulate în parteneriat nu pot avea conotații de prozelitism religios.” (Art. 263). Nu în ultimul rând, unitatea de învățământ se obligă să interzică prozelitismul religios. (anexa 2 a Regulamentului)

La întrebarea daca mindfulness-ul poate fi o practică de meditație și de autocunoaștere inofensivă pentru creștini, renumitul părinte Zaharia Zaharou de la Mănăstirea Essex din Anglia, unul dintre cei mai profunzi trăitori și mărturisitori contemporani ai credinței ortodoxe, a precizat, în cadrul unei conferințe susținute recent în România[9], faptul că ortodoxia nu este compatibilă cu aceste practici de tip ezoteric.Duhovnicul de la Essex a explicat că ezoterismul este o parte a spiritualității New Age, ceea ce duce la o înțelegere globalistă a credinței, fiind un amestec de credințe, ascuns uneori sub cupola pseudoștiinței. În câteva cuvinte, părintele Zaharia arată incompatibilitatea ortodoxiei cu aceste practici, aparent stiințifice, dar cu substrat religios:

Redăm, în încheiere, câteva mărturii dureroase[10] ale unor persoane care au practicat meditația mindfulness, persoane care au suferit numeroase prejudicii atât în plan fizic, cât și în plan  mental:

„Claire, o tânără de 37 de ani, a fost trimisă într-un resort de meditație pentru trei zile, împreună cu colegii săi. „Inițial, mi s-a părut relaxant, dar spre finalul cursului am început să mă panichez.” Meditația i-a readus în conștiință amintiri din copilăria traumatică ce au generat o serie de atacuri de panică. „Am avut o cădere și am petrecut trei luni într-un spital de psihiatrie. A fost un episod depresiv cu elemente psihotice și episoade disociative”, mărturisește Claire. La aproape cinci ani de la incident, Claire în continuare se internează periodic în spital și este dependentă de alcool."

„Am început să am gânduri de genul: «Lasă-mă să preiau controlul», combinate cu multă confuzie și teroare. Am avut o viziune despre moarte și am avut gânduri de suicid”, povestește un tânăr de 23 de ani care este „internat” într-un sanctuar de recuperare după meditație, condus de dr. Willoughby Britton. Michael, un alt tânăr de 25 de ani, era deja instructor de yoga când a ajuns la sanctuar. Experiența lui a fost că în timpul cursului de meditație corpul său a încetat să mai digere mâncarea. Nu a putut să găsească niciun motiv medical pentru ce i se întâmpla și credea că a rămas „stricat” pentru totdeauna.”

Pe forumurile de pe internet se găsesc cu ușurință mărturiile multor persoane care caută sfaturi și remedii după ce meditația le-a provocat atacuri de panică sau după ce au început să audă voci[11].

Psihologii Miguel Farias și Catherine Wikholm subliniază, în cartea lor, „The Buddha Pill”, avertizează asupra lipsei de interes științific pentru efectele adverse ale meditației și a faptului că nu există studii controlate. „Terapia mindfulness poate avea efecte negative chiar și dacă o practici doar 20 de minute pe zi. Este greu de spus cât de obișnuite sunt aceste experiențe, pentru că cercetătorii nu le-au măsurat,” spun psihologii.

Sugerăm părinților să studieze îndeaproape conținutul tuturor cursurilor și programelor oferite copiilor lor, cu atât mai mult cu cât de anul acesta în programa școlară se regăsește un nou opțional intitulat Armonie corporală și socială[12],care transmite elevilor de clasa a V-a noțiuni străine de ethosul și tradițiile spațiului nostru cultural, precum tehnicile de mindfulness.

Experiențele mai sus amintite vorbesc despre eșecul acestor tehnici și despre consecințele greu de cuantificat asupra sănătății fizice și psihice ale celor care le-au abordat.