Dieta si stilul de viata influențeaza semnificativ trupul si mintea

Avem cu toţii o preferință înnăscută pentru alimente gustoase, dulci, sărate, grase şi moi, dar, deşi sunt foarte calorice, acestea sunt sărace în nutrienți. Acest dezechilibru stresează organismul, prin inducerea stresului oxidativ implicat în generarea multor boli și în procesele de îmbătrânire. Numeroase studii din ultimii 70 de ani au evidențiat legătura dintre radicalii liberi de oxigen și azot și vătămarea celulelor și țesuturilor odată cu trecerea anilor.

Există un echilibru între producerea acestor substanțe nocive și sistemul antioxidant al corpului, dar când se generează în exces radicali liberi, echilibrul este destabilizat și celulele au de suferit. Deși procentul de radicali liberi care scapă mecanismelor antioxidante ale corpului este de doar 1%, totuși stresul oxidativ este corelat cu toate bolile cronice. De ce? Din pricina stilului de viață, care epuizează organismul și aduce mai mulți compuși nocivi decât poate acesta epura.

Ştiințific, mintea este corelată cu multe dintre funcțiile cerebrale și neuroendocrine: memoria, capacitatea de înțelegere, emoțiile, atenția, concentrarea, gândirea. Alegerile alimentare pe care le facem zilnic pot avea un impact enorm nu doar asupra greutății, a riscului de boli cardiovasculare, cancer și diabet, ci și asupra dispoziției, a acuității mintale și chiar a dezvoltării demenței.

Cauzele afecțiunilor neurologice pot fi multe și complexe. Unele au la bază deficite nutriționale, altele excese, altele interacțiuni dintre genetică și metabolism sau factorii de mediu. Majoritatea bolilor ascund dereglări și dezechilibre în mai multe zone ale corpului și sunt un mix de factori fizici și psihologici. De pildă, atacul de cord este întâlnit mai frecvent la persoanele cu un grad mai înalt de ostilitate, schizofrenia și autismul au fost asociate cu mai mulți factori, inclusiv cu unele sensibilități alimentare.

Stresul oxidativ a fost corelat direct cu bolile neurodegenerative. Toate componentele sistemului nervos sunt afectate de radicalii liberi, dar creierul este extrem de sensibil, pentru că el este format în mare parte din lipide polinesaturate foarte vulnerabile. Pe lângă rolul structural, acizii grași esențiali omega-3 (din pește, ulei și semințe de in, ulei de rapiță, nuci, broccoli) și omega-6 (din uleiul de floarea-soarelui, șofran, porumb, soia, arahide, luminița-serii) sunt implicați și în sinteza și funcțiile neurotransmițătorilor și ale moleculelor sistemului imunitar.

Nutrienții pot influența în mai multe moduri sănătatea creierului și, deci, sănătatea mintală. Pot sus­ț­ine sau interfera cu dezvoltarea normală a creierului și a măduvei spinării; pot fi precursori ai neuro­trans­­mițătorilor (serotonina, acetilcolina, dopamina, norepinefrina, epinefrina, glutamatul - molecule prin care neuronii comunică între ei și cu organele interne); aminoacizi ca triptofanul, tirozina și glicina, minerale (ca zincul, fierul, cuprul, seleniul, magneziul), vitaminele B sunt exemple de nutrienți necesari sintezei acestor neurotransmițători.

Glucoza constituie sursa de energie pentru creier. Influențează transcrierea genetică (copierea informației din ADN în vederea producerii de proteine și alte substanțe neuronale); contribuie la dispoziție și starea de bine; influențează neuronii care generează gânduri, emoții, stres.

Fibrele din alimentele integrale susțin microbiota intestinală care influențează starea psihică, prin intermediul sistemului nervos enteric.

Consumul crescut de zahăr produce fluctuații ale glicemiei, care amplifică proasta dispoziție și comportamentele aberante. Atât glicemia crescută, cât și cea scăzută sunt corelate cu mai multe condiții psihiatrice, precum anxietatea, depresia și schizofrenia. Creșterea rapidă a glicemiei declanșează eliberarea rapidă a unei cantități mari de insulină; aceasta determină scăderea bruscă a glicemiei, pe care organismul va încerca să o compenseze cu creșterea nivelului de adrenalină și cortizol - cei doi hormoni de stres care declanșează schimbări de natură emoțională și comportamente dezordonate, nestatornice. În plus, mâncatul dulciurilor pe fond de stres declanșează în creier sistemul de recompensă: aminoacidul triptofan este transportat la creier și utilizat pentru sinteza de serotonină, care generează o stare de bine, de relaxare. Astfel, creierul e „păcălit” cam tot așa cum se întâmplă cu alcoolul. Deși nu dulciurile în sine l-au satisfăcut, el le va căuta din nou, atunci când va experimenta o stare stresantă, supărătoare.

Ziarul Lumina - Elena Blănaru