Postul Adormirii Maicii Domnului, timp al curatirii sufletului de patimi

De la 1 august creÅŸtinii ortodocÅŸi au păşit pentru două săptămâni într-o frumoasă ÅŸi binecuvântată perioadă din cursul anului bisericesc, Postul Adormirii Maicii Domnului, un timp sfânt al pregătirii duhovniceÅŸti de curăţire a sufletului prin pocăinţă, prin abÅ£inerea de la alimente de origine animală, prin rugăciuni mai intense, în special adresate Maicii Domnului (Acatistul ÅŸi Paraclisele Maicii Domnului), dar ÅŸi prin practicarea virtuÅ£ilor, cu precădere a milosteniei.

Postul Adormirii Maicii Domnului este un bun prilej de întărire în credinţă ÅŸi în fapte bune. Acesta a fost stabilit de Biserică pentru a ne reaminti de virtuÅ£ile ÅŸi darurile Sfintei Fecioare Maria ÅŸi de postul cu care ea însăşi s-a pregătit înainte de trecerea sa din această viaţă. Totodată, Postul Sfintei Marii, cum mai este denumit în popor, îi pregăteÅŸte pe credincioÅŸi pentru cele trei mari sărbători din luna august: Schimbarea la Faţă (6 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august) ÅŸi Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (29 august).

Originea acestui post a fost fixată în secolul al 5-lea, la Ierusalim, după care practica de a posti în cinstea Maicii Domnului s-a generalizat în tot Imperiul Bizantin. De fapt, era un lucru firesc acela de a se generaliza în Biserică o perioadă dedicată Maicii Domnului, în care creÅŸtinii să postească ÅŸi să se roage mai intens, deoarece în acest fel este exprimată concret evla­via Bisericii faţă de Fecioara Maria, cea din care S-a întrupat Fiul Cel veÅŸnic al lui Dumnezeu ÅŸi S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. AÅŸadar, postind în cinstea Maicii Domnului o venerăm pe ea ÅŸi îi aducem slavă Fiului ei, Iisus Hristos Mântuitorul lumii.

Maica Domnului este persoana cea mai însemnată dintre toÅ£i sfinÅ£ii, pentru că a acceptat ca Fiul lui Dumnezeu să ia trup din ea ÅŸi să Se nască din ea. AÅŸadar, zămislirea ÅŸi naÅŸterea Fiului este un act care pune în valoare voinÅ£a Fecioarei Maria de a se face ascultătoare voinÅ£ei divine. De aceea, răspunsul ei oferit Arhanghelului Gavriil, „Fie mie după cuvântul tău!”, este socotit consimţământul întregii firi omeneÅŸti exprimat prin consimţământul personal al Maicii Domnului.

La început, Postul Adormirii Maicii Domnului nu se Å£inea peste tot la fel, însă, data ÅŸi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia în secolul al 12-lea când, Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghi a hotărât în cadrul unui sinod local Å£inut în anul 1166 la Constantinopol ca postul să înceapă la 1 august ÅŸi să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august). Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care se Å£ine după rânduielile Postului Mare. Tipicul cel mare È™i învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare recomandă ca lunea, miercurea ÅŸi vinerea să ajunăm până la ceasul al 9-lea (ora 15:00), când se poate consuma mâncare uscată. MarÈ›ea È™i joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta È™i duminica se dezleagă la untdelemn È™i vin.

Postul este strâns legat de rugăciune ÅŸi de pocăinţă. Prin practicarea rugăciunii ne încredinţăm, de fapt, viaÅ£a lui Dumnezeu, iar truda zilei ÅŸi hrana însăşi sunt sfinÅ£ite. Prin pocăinţă ne întoarcem de la starea „împotriva firii” la cea „după fire” sau conformă cu firea, ne lepădăm de păcat ÅŸi perseverăm în virtute. În acest sens, profesorul Georgios I. Mantzaridis sublinia faptul că pocăinÅ£a „nu este în ultimă analiză un fapt moral, ci existenÅ£ial. Nu aparÅ£ine nivelului psihologiei sau al comportamentului social, ci nivelului vieÅ£ii duhovniceÅŸti. Precum păcatul nu constă, simplu, în încălcarea poruncilor morale, ci în îndepărtarea de Izvorul vieÅ£ii, de Dumnezeu, tot aÅŸa ÅŸi pocăinÅ£a nu constă simplu în îndreptarea morală, ci în întoarcerea la Dumnezeu ÅŸi în sălăşluirea în lăuntrul vieÅ£ii celei îndumnezeite. PocăinÅ£a rupe mintea de păcat ÅŸi o lipeÅŸte de pomenirea lui Dumnezeu; o duce la unirea cea după har ÅŸi împreună-petrecerea cu Dumnezeu, ce se săvârÅŸeÅŸte tainic în inima omului, pe «tronul harului» (expresie aparÅ£inând Sfântului Grigorie Palama, n.a.), ÅŸi îl unifică pe om” (G.I. Mantzaridis, Morala creÅŸtină, p. 101).

Fiind mort din punct de vedere duhovnicesc, omul nu mai are putinÅ£a de a privi în interiorul său, de aceea se poate afirma că vederea păcatului este un mare dar al lui Dumnezeu făcut omului. De fiecare dată când rostim rugăciunea „Doamne ÅŸi Stăpânul vieÅ£ii mele” a Sfântului Efrem Sirul Îl rugăm pe Dumnezeu: „DăruieÅŸte-mi să-mi văd greÅŸelile mele”. Rostul postului este, aÅŸadar, spre folosul sufletului ÅŸi al trupului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ne înfrânăm de la mâncare ÅŸi postim, aceasta nu-i fără un temei ÅŸi nu aÅŸa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, ne încredinţăm celor ale sufletului”.

La finalul celor două săptămâni de post, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, întreaga Românie, care este numită ÅŸi „Grădina Maicii Domnului”, va îmbrăca haine luminoase ÅŸi aceasta atât pentru mulÅ£imea lăcaÅŸurilor de cult care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului, cât ÅŸi pentru mulÅ£imea românilor (aproximativ 2,2 milioane) care îÅŸi serbează onomastica pe 15 august.

Ziarul Lumina