Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Viaţa duhovnicească. MilosteniaNr. vizualizari: 4034

Spre Hristos, pe urmele părintelui duhovnicesc

Pr. Ioan C. Tesu
Tags: duhovnic; Duhul Sfânt; pocăinţă; Biserică şi stat;
Spre Hristos, pe urmele părintelui duhovnicesc
Un bun părinte duhovnicesc este un lucru rar. Descoperirea lui se face prin lucrarea Duhului Sfînt.
 
Sfântul Simeon Noul Teolog consideră pocăinţa „arta păstoririi frumoase a sufletului”, de care depinde mântuirea sufletului. De aceea, un duhovnic iscusit, un părinte spiritual care să poată conduce sufletul nostru spre zările senine ale veşniciei fericite, este un lucru rar şi doar de puţini dobândit. Aflarea lui, rod al virtuţii şi rugăciunii, este considerată de Sf. Simeon o adevărată harismă, un dar şi o binecuvântare pentru viaţa creştinului. Cel care ni-l descoperă este Duhul Sfânt, ca urmare a căutării noastre, a invocării noastre prin rugăciune stăruitoare şi prin viaţă fără de prihană, iar primirea lui echivalează cu primirea lui Hristos şi acceptarea lucrării Duhului Sfânt în viaţa personală.
 
Mijloace de găsire a părintelui duhovnic: rugăciunea stăruitoare, viaţa duhovnicească, pocăinţa sinceră, smerenia adevărată.
 
Principalul mijloc este rugăciunea stăruitoare către Milostivul Dumnezeu, de a ne dărui un astfel de povăţuitor.
            „Să căutăm deci mai bine cu osteneală astfel de părinţi, care sunt ucenici ai lui Hristos, şi cu chinul inimii şi lacrimi multe să-L rugăm zile întregi ca să dea jos vălul de pe ochii inimilor noastre ca să-l recunoască, în cazul în care se va găsi unul ca acesta în această generaţie rea şi vicleană, pentru ca, găsindu-l, să primim prin el iertarea păcatelor noastre, supunându-ne poruncilor şi rânduielilor lui din tot sufletul, aşa cum şi acela ascultând cuvintele lui Hristos, s-a făcut părtaş al harului şi darurilor Lui şi a primit de la El puterea de a dezlega şi lega păcatele aprins fiind de Duhul Sfânt…”.
 
Stăruinţa în rugăciune şi încrederea în ajutorul dumnezeiesc sunt absolut necesare în căutarea noastră: „Frate, cheamă cu stăruinţă pe Dumnezeu, ca să-ţi arate un om care te poate păstori în chip frumos, pe care trebuie să îl asculţi ca pe însuşi Dumnezeu, şi să săvârşeşti fără şovăială cele spuse ţie de către el, chiar dacă ţi se par potrivnice şi vătămătoare. Şi dacă inima ta e încredinţată de har şi ai o încredere prisositoare în cel pe care îl ai părinte duhovnicesc, fă ceea ce-ţi spune şi te vei mântui; căci e mai bine să te numeşti ucenic al unui unui ucenic şi să nu vieţuieşti de sine, strângându-ţi roadele nefolositoare ale voii proprii. Iar dacă Duhul Sfânt te va trimite la un altul, să nu şovăi nicidecum…”.
 
Să avem modele în vieţile Sfinţilor Părinţi. Să citim Scriptura.
 
În căutarea noastră, trebuie să avem drept modele exemplele oferite de Sfânta Scriptură şi vieţile Sfinţilor Părinţi şi, cu acestea în faţa sufletului nostru, să ne rugăm cu lacrimi să avem parte în viaţa noastră duhovnicească de o astfel de prezenţă harismatică: „Roagă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi lacrimi să-ţi trimită o călăuză nepătimaşă şi sfântă; cercetează însă şi tu însuţi dumnezeieştile Scripturi, mai ales scrielile practice ale Sfinţilor Părinţi, ca să compari cu acestea cele îmvăţate de învăţătorul tău, ca să le poţi vedea şi învîţa ca într-o oglindî, să le ţii în gîndirea ta, dar pe cele false şi străine să le deosebeşti şi respingi, ca să nu rătăceşti; căci află că mulţi înşelători şi învăţători mincinoşi s-au făcut în zilele noastre.”
 
Pentru a-şi putea găsi un astfel de duhovnic, creştinul trebuie să cultive în viaţa sa aceleaşi virtuţi pe care le caută la părintele său duhovnic. Compatibilitatea de viaţă duhovnicească cu părintele duhovnic este un criteriu esenţial pentru mântuire.
 
O altă condiţie fundamentală pentru aflarea unui bun duhovnic este pocăinţa sinceră şi smerenia adevărată. Smerenia este considerată de Sf. Simeon o adevărată „călăuză”: „Ea ne învaţă să nu umblăm pe calea pe care nu o cunoaştem fără călăuză; ea ne porunceşte ca atunci când vrem să ne pocăim, să nu ne apropiem de Dumnezeu fără un mijlocitor şi călăuzitor.”
 
Dumnezeu e Împreună-lucrător cu omul cel ce caută.
 
Omul nu ar vea puterea să-şi afle un astfel de părinte duhovnicesc dacă nu l-ar călăuzi Dumnezeu. Dumnezeu este, astfel, Împreună-lucrător şi ajutor al omului: „ … dacă vrei să-ţi agoniseşti un bărbat duhovnicesc şi sfânt şi un învăţător adevărat, nu socoti că ai puterea să-l recunoşti după ştiinţa ta, fiindcă acest lucru e cu neputinţă, dacă nu te lupţi înainte cu toate celelalte, cu fapte bune, cu milostenie, cu post, cu rugăciune şi cu cerere necontenită, ca Dumnezeu să-ţi fie Împreună-lucrător şi Ajutor spre aceasta. Şi dacă te-ai învrednicit să-l găseşti cu ajutorul şi harul lui Dumnezeu, atunci arată-i cea mai mare purtare de grijă şi râvnă, multă smerenie, multă evlavie, cinste covârşitoare, credinţă curată şi neşovăielnică”.
 
Pr. Pof. Dr. Ioan Teşu – Frumuseţea şi sublimitatea preoţiei creştine; Ed. Doxologia, Iaşi 2010. (intertitlurile şi sublinierile aparţin redacţiei)
13-06-2013
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu