Sfantul Cuvios Irodion si vatra isihasta de la Lainici

În primăvara aceasta cu limpezimi de cer am poposit în ținutul de poveste al Gorjului, acolo unde vatra de cultură autentic oltenească este întregită de paleta monastică a unor locuri în care pacea și rugăciunea dăinuie de veacuri. Dincolo de fascinantele peisaje pictate parcă de o parte și de alta a Defileului Jiului, am ajuns în locul în care frumusețea sufletului devine altar. Străjuind de secole hotarul dintre Oltenia și Ardeal, Mănăstirea Lainici, lăcașul de închinare al sihaștrilor de altădată, este astăzi vatră monahală de obște și în același timp popas de rugăciune pentru pelerinii din întreaga țară.

Suav miros de smirnă și tămâie înveșmântează interiorul celor două biserici ale mănăstirii, iar racla cu sfintele moaște ale Cuviosului Irodion și Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascul­tătoarea” mângâie și vindecă sufle­tește și trupește pe tot creștinul îngenuncheat în popas de rugăciune.

Parcurgând cu trenul Defileul Jiului, aveam impresia unei călătorii dantelate între noapte și zi, iar fiecare intrare și ieșire dintr-un tunel erau parcă o succesiune de lumi. Incredibil! Ajungând însă pe la jumătatea drumului, la vremea când verdele crud al pădurii se prăvălea peste învolburatele ape ale Jiului, am simțit nevoia să gust din marea aceea de liniște și pace a sufletului, în sfântul lăcaș al Mănăstirii Lainici. M-am oprit dincolo de șosea, chiar în fața mănăstirii, într-un loc în care panorama din fața ochilor era unică, și am lăsat să picure lumină peste privirea însetată de frumusețea liniștitoare a locului.

Înaintea popasului de rugăciune se cuvine însă a parcurge o filă de tradiție și istorie a acestui meleag. Ctitoria de la Lainici este legată de numele Sfântului Nicodim, despre care se spune că după ce a ctitorit mănăstirile de la Vodița și Tismana, ar fi construit și aici un schit din lemn. A doua variantă care atestă ctitorirea Mănăstirii Lainici este legată de schimnicul Atanasie, care ar fi donat o moșie pe care s-a zidit o biserică, iar o a treia variantă este aceea conform căreia mai mulți boieri gorjeni ar fi ctitorit un lăcaș de închinare chiar pe locul actualei mănăstiri.

Din vremurile acelea străvechi și până în anul 1970, sfântul lăcaș de la Lainici a cunoscut nenumărate tulburări, urmând ca după 1975 să se reia slujbele de noapte și toată rânduiala monastică, astfel încât viețuirea monahală să prindă contur. Adevărata rostuire duhovnicească se conturează începând cu anul 1990. Fiind de față la acel eveniment deosebit, am trăit bucuria de a participa la slujba de sfințire a locului noii biserici, alături de vrednicul de pomenire arhiereu Nestor Vornicescu, mitropolitul de la acea vreme al Olteniei.

Cuviosul Irodion devine duhovnicul duhovnicului său

După ce izvoare ale istoriei de veacuri au pus bună rânduială în sălașul ancestral de la Jiu, nu putem păși mai departe în timp fără a desluși taina monahală a locului. Orice om însetat de viețuirea isihastă recunoaște faptul că Mănăstirea Lainici este un rod al vetrei sihaștrilor care au sfințit aceste locuri binecuvântate. Tânărul monah de atunci Irodion Ionescu a adunat în preajma-i mulțime de iubitori de isihie, alături de care a pus temeiul unei alese trăiri în Hristos.

Și aici, asemenea tuturor mănăstirilor isihaste, existau viețuitori cu o trăire duhovnicească înaltă, cu nevoințe aspre și o putere a rugăciunii dincolo de fire. Deprinzând rugăciunea lui Iisus de la stareţul său Calinic şi de la bătrânii cu viețuire ascetică, tânărul monah Irodion a urcat duhovniceşte, treaptă cu treaptă, în post aspru și neîncetată rugăciune. Cu cât se nevoia mai mult, cu atât Dumnezeu îl înţelepţea şi îl lumina, însă şi nelipsitele ispite erau pe măsură. În fața acestora avea un singur leac: tăcea și se ruga. Din dorința de a nu-L mâhni pe Dumnezeu nici măcar cu gândul, căpătase deprinderea de a rosti neîncetat rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieş­te-mă pe mine, păcătosul”.

În timp, urcând treaptă cu treaptă calea duhovniciei, starețul Irodion devenise un adevărat model pentru călugări și pentru mireni. În scurt timp, monahi de pretutindeni au început să vină la Lainici spre a deprinde rugăciunea isihastă, dar și pentru privegherile de toată noaptea, despre care toată lumea aflase că sunt deosebite.

Dincolo de trăirea întru sfințenie a rugăciunii isihaste, Cuviosul Irodion de la Lainici devenise el însuși un sfânt în viață. Așa se explică faptul că Sfântul Calinic, cel care îl formase duhovnicește pe când era stareț la Mănăstirea Cernica și care îi fusese și duhovnic, îi ceruse acum să-i devină el însuși duhovnic. Fericit lucru: Avva devine ucenic, iar ucenicul avvă! Este ceva unic!

Racla tămăduitoare a „Luceafărului de la Lainici”

Așa cum era de așteptat, Cuviosul Irodion de la Lainici ajunge în scurt timp la măsura duhovnicească a Sfântului Calinic, tămăduind toate suferințele sufletești și trupești ale celor care îi cereau ajutor, domolind patimile și alungând demonii. Acesta este și motivul pentru care sfintele sale moaște au fost îndelung căutate și găsite după stăruință și rugăciune.

De două ori au fost căutate sfintele moaște ale Cuviosului Irodion. Abia a treia oară, după stăruitoare rugăciuni arhierești, Bunul Dumnezeu a îngăduit aflarea osemintelor frumos mirositoare ale sfântului. Mare a fost bucuria celor de față, împăr­tășită apoi tuturor credincioșilor veniți să se închine la racla cu moaștele Sfântului Irodion, așezate cu evlavie în biserica Mănăstirii Lainici. O rugăciune la racla Cuviosului numit de Sfântul Calinic „Luceafărul de la Lainici” este ca o candelă din care se revarsă lumină peste sufletele împovărate.

Numai cine a gustat din mireasma liniștitoare a sfințeniei Cuviosului Irodion poate simți puterea tămăduitoare a sfântului. Am îngenuncheat lângă sfintele moaște și mi-am lipit tâmplele de racla cea aducătoare de liniște și pace a sufletului. Este o senzație unică!

Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea”

Alături de racla tămăduitoare a Sfântului Irodion, în biserica Mănăstirii Lainici se află multe alte fragmente cu moaște ale unor sfinți, dar un odor de preț, care a alinat multe suferințe și întristare, este Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea”, o copie a icoanei cu același nume de la Mănăstirea Dohiariu din Muntele Athos. Începând din secolul al 17-lea și până astăzi, icoana a făcut și face multe minuni. Maica Domnului este întotdeauna ascultătoare, dar pentru a primi ajutorul trebuie să îngenunchem în rugăciune și lacrimi fierbinți. Lacrimile care se varsă înaintea acestei sfinte icoane se vor transforma în bucurii fără margini şi minunate întâmplări.

În secolul al 19-lea s-au mai făcut două copii ale acestei icoane, dintre care una a ajuns în Rusia, iar alta în Bulgaria. La sfârşitul secolului al 20-lea şi începutul secolului al 21-lea s-au mai făcut cinci copii ale Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea”: trei în Grecia, una în Georgia și cea de aici, de la Lainici, în România, în 2006.

Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, protectorul familiei creştine, este prăznuit în fiecare an în data de 3 mai.

Un articol de Mariana Borloveanu pentru Ziarul Lumina