Elementele euharistice

Elementele euharistice folosite în ritul bizantin sunt pâinea, vinul și apa. Pâinea trebuie să fie făcută din făină de grâu curat, frământată cu apă curată, dospită, sărată potrivit și coaptă, iar la utilizarea euharistică trebuie să fie proaspătă. Vinul trebuie să fie din struguri, de culoare roșie, albă sau orice altă culoare naturală, fără a i se adăuga alte mirodenii sau amestecuri. Apa folosită atât la fabricarea pâinii, cât și în adaosul în potir trebuie să fie curată și în starea ei naturală.

În ceea ce privește natura lor, elementele euharistice pot fi împărțite în elemente complexe, adică acelea care au nevoie de o prelucrare aparte din partea omului, acestea fiind pâinea și vinul, și elementul natural al apei, care este folosit așa cum este luat din natură sau după o minimă pregătire, anume după ce este încălzit.

Indicațiile din Liturghier, precum și normele canoanelor arată că nu se admite nicio deviere de la utilizarea acestor elemente euharistice. De asemenea, aceste indicații explică cu de-amănuntul cum anume trebuie să procedeze preotul liturghisitor dacă descoperă în anumite momente ale Sfintei Liturghii că unul sau mai multe dintre elementele euharistice lipsesc sau nu sunt după natura lor așa cum ar trebui să fie.

Proscomidia

Pregătirea elementelor euharistice se realizează în cadrul proscomidiei, care este bine dezvoltată în ritul bizantin, având o formulă de binecuvântare, ritual dezvoltat și apolis. De asemenea, există un loc bine determinat unde are loc această pregătire, anume la proscomidiar. Teologia rugăciunilor rostite în cadrul proscomidiei se concentrează asupra caracterului de jertfă al Euharistiei, precum și pe cel răscumpărător și anamnetic. O mare parte din aceste rugăciuni sunt citate biblice sau sunt inspirate din citate biblice. La scoaterea Sfântului Agneț se rostesc cuvintele din Isaia 53, 7-8, care exprimă caracterul auto-sacrificial al vieții Mântuitorului. De asemenea, rugăciunea de la tăiere a Sfântului Agneț relevă jertfa Mântuitorului și caracterul ei universal. Este folosit cu precădere motivul biblic – atât vetero-, cât și neotestamentar – al Mielului lui Dumnezeu. Turnarea vinului în Sfântul Potir și adăugarea de puțină apă se realizează folosindu-se textul biblic de la Ioan 19, 83, unde se descrie faptul istoric al împungerii coastei Mântuitorului de către soldatul roman. Turnarea de vin și apă în Sfântul Potir este justificată cu actul istoric petrecut pe Crucea de pe Golgota.

Scoaterea miridelor este o dezvoltare cu totul aparte a proscomidiei în ritul bizantin. Mirida pentru Maica Domnului și pentru cele nouă cete este scoasă pentru „cinstirea și pomenirea” acestora, precum și pentru mijlocirea lor pentru ca jertfa pregătită să fie primită „întru jertfelnicul cel mai presus de ceruri”. Așezarea pe Sfântul Disc a miridei pentru Maica Domnului se realizează cu rostirea versetului din Psalmul 44, 11, care relevă dimensiunea eshatologică a mariologiei ortodoxe.

Părticelele pentru arhiereu, autorități și ctitori, precum și pentru cei vii, cei morți și preotul liturghisitor se face spre „pomenirea” acestora. Rugăciunile la scoaterea părticelelor pentru cei vii și cei morți sunt deosebit de elaborate și au un caracter larg, relevând aspectul universal al mântuirii aduse prin jertfa euharistică.

Tămâierea, așezarea Steluței și a acoperămintelor se realizează cu ajutorul unor citate biblice (din Matei 2, 9 pentru Steluță, Psalmul 92, respectiv Avacum 3, 3 pentru acoperăminte). Se relevă, pe de o parte, caracterul cosmic al jertfei euharistice, precum și cel eshatologic. Astfel, Sfântul Disc devine simbolul tronului de manifestare al slavei lui Dumnezeu. O altă dimensiune importantă a proscomidiei este binecuvântarea darurilor de către preotul liturghisitor și rugăciunea pentru ele pentru ca timpul până la prefacerea euharistică să treacă în pace.

Adăugarea de apă caldă în Sfântul Potir, după prefacerea Sfintelor Daruri, cu formula în sine „Căldura Duhului Sfânt. Amin”, nu ne spune multe despre semnificația acestui act. Prin urmare, este nevoie de lămuriri simbolice și teologice suplimentare spre a înțelege această parte a Sfintei Liturghii care are legătură directă cu modul în care sunt folosite elementele euharistice. În schimb, rugăciunile rostite cu ocazia amestecării Sfintelor Daruri în Sfântul Potir și al așezării miridelor și a părticelelor pentru cei vii și pentru cei morți au o puternică dimensiune teologică și sacramentală. Tema dominantă pentru așezarea părților din Sfântul Agneț rămase după împărtășire, precum și pentru așezarea miridelor în Potir este aceea a Învierii. Spălarea păcatelor și participarea la viața de sfințenie în Hristos a celor vii și adormiți pomeniți este tema centrală a rugăciunii cu care sunt așezate părticele. De asemenea, caracterul universal și eshatologic al Euharistiei exprimat la Proscomidie este dublat acum când toate se adună în Sfântul Potir.

Există o serie de canoane care prevăd păstrarea unei discipline stricte cu privire la elementele materiale folosite în Biserica Ortodoxă la Sfânta Euharistie. Înțelese în contextul lor istoric, aceste canoane ne explică: cum s-a reglementat aducerea de daruri la Sfântul Altar, astfel încât doar elementele euharistice autentice sau materia din care se produc acestea să fie primite (can. 3 Apostolic); cum elementele euharistice s-au distins de alte materii aduse la Sfântul Altar, precum laptele și mierea folosite pentru pârga neofiților (can. 37 Cartagina și 57 Trulan); cum azima a fost respinsă ca element iudaizant (can. 70 Apostolic) sau cum prevederile legate de adăugarea apei calde au primit valoare canonică (can. 13 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul).

Chiar dacă puține la număr și marginale ca importanță, au existat erezii care s-au reflectat și prin folosirea altor elemente euharistice decât cele cunoscute. De exemplu, ereticii gnostici, care se fereau să folosească vin sau orice băutură alcoolică în viața de toate zilele, refuzau să folosească vin la Euharistie, și-l înlocuiau cu apa. Existenți inclusiv în vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, aceștia au primit numele de hidroparastați. De asemenea, din Martiriul lui Perpetua și Felicitas, știm că unii creștini, probabil tot de origine gnostică foloseau brânza și laptele ca elemente euharistice.

Fragment din lucrarea „Elementele materiale utilizate în Taina Euharistiei. Simbolism, semnificaţie istorico-liturgică, studiu comparativ cu Bisericile Vechi-Orientale”, scrisă de arhim. dr. Ioachim Tomoiagă, Editura Andreiana, 2021.