Raul se da pe gratis. Binele niciodata. pentru bine trebuie sa faci o jertfa

„Cu toţii cunoaştem faptul că, în lumea aceasta în care ne-am născut şi în care trăim, există două forţe, cea a binelui şi cea a răului. Binele este văzut şi descoperit în multe forme şi moduri, dar originea lui este una singură: Dumnezeu. Răul este şi el cunoscut sub multe forme şi moduri, iar originea lui este însuşi Satana sau Diavolul. Între cele două forţe, ale binelui şi ale răului, a existat cândva o bătălie decisivă, care a culminat cu alungarea răului din cer. Această luptă a fost dusă de Sfântul Arhanghel Mihail şi îngerii cei buni care au luptat cu îngerii cei răi şi i-au alungat. Şi pentru că acea bătălie a fost decisivă, odată cu crearea omului şi a lumii acesteia văzute s-a mai iscat un teren de luptă. Noul teren de luptă va fi, de data aceasta, inima omului. Pentru că inima omului a fost creată liberă, ea având să încline în ce direcţie va voi; atât forţele binelui, cât şi forţele răului vor dori să învingă.

Problema este că după ce una dintre forţele răului sau ale binelui vor birui în inima omului, omul însuşi, cu trup şi cu suflet, va merge în direcţia câştigătorului. În acest sens părintele Arsenie picta la biserica de la Drăgănescu o pictură expresivă în care sufletul unui om iesea din trup şi în acel moment l-au întâmpinat diavolii, iar el a vrut să-i alunge ca pe nişte muşte şi să le spună <Plecaţi de aici! Ce vreţi de la mine?!>, iar demonii i-au spus: <Păi cum, nu ştii ce căutăm noi aici? N-o să mai plecăm niciodată pentru că tu eşti noi!> . S-a şocat bietul suflet, dar cu asta a rămas, pentru că răul, în întreaga lui viaţă, s-a amestecat cu binele şi s-a furişat în spatele binelui şi bietul suflet o viaţă întreagă a săvârşit răul gândindu-se că face cel mai mare bine.

Asta face diavolul, se arată sub diferite forme. Până la venirea lui Hristos era brutal, poseda oamenii şi aducea multe boli sau chiar tulburări de tot felul. După venirea lui Hristos i s-a luat puterea şi va găsi alte modalităti prin care să se vâre în creaţia lui Dumnezeu să tulbure, să stăpânească şi chiar să ucidă.

Acum ne rămâne nouă această posibilitate: să privim lucrurile şi să ochim răul, iar lucrul pe lângă care se ascunde un rău trebuie luat doar atât cât nu luăm împreună cu lucrul respectiv şi răul. E posibil să facem lucrul acesta? Cu siguranţă că da şi asta se întâmplă prin educaţie. Când educi un copil, îl înveţi să facă diferenţa între bine şi rău şi toate lucrurile despre care noi ştim că nu sunt bune dar, de fapt, sunt rele, i le spunem acestuia să se ferească de ele. În momentul în care copilul primeşte educaţia, sufletul lui se fortifică şi răul nu va mai putea să apară sub forma în care i s-a prezentat prin educaţie. Însă formele pe care le poate lua răul sunt infinite. Ce rămâne să facem într-o astfel de situaţie? Rămâne să avem sau să procurăm, dacă nu avem, un simţ spiritual al lucrurilor.

Ce înseamnă simţ spiritual al lucrurilor? Înseamnă că simţi energia, vibraţia oricarui lucru din jurul tău. Educaţia ta, cunoştinţele tale, voinţa ta, îţi spun ca lucrul acela pe care îl ai în faţă în acel moment este bun; dar el manifestă o duhoare, un miros foarte urât pe care îl simţi cu un simţ special pe care ţi-l dă Dumnezeu. Sufletul tău se îngrozeşte în preajma acelui lucru. Îl apucă o stare de frică şi atunci simţi că toată educaţia ta, toate cunoştinţele tale, pe care le-ai acumulat despre multe lucruri sau despre lucrul acela, nu sunt suficiente şi tu-ţi asculţi sufletul. Dacă sufletul meu îmi dă o stare de frică, atunci mă retrag, nu intru în acea situaţie, deşi este foarte convenabilă.

Sfinţii Părinţi ne spun că diavolul se preface în orice formă vrea el, chiar şi în înger de lumină. Poate să ia chipul lui Hristos sau al Maicii Domnului sau al unui sfânt, însă omul, când îl vede, crede că este înger sau sfânt sau Hristos şi, ca să nu se înşele, apelează la simţul cel duhovnicesc: Ia să vedem, ce-mi transmite prezenţa lui? Îmi transmite o stare de pace, de bucurie sau îmi transmite o stare de nelinişte şi de frică şi de stres prezenţa lui? Iar Hristos, sfinţii şi îngerii nu transmit nimănui stres.

Acum nu mai avem aşa duhovnici mari, dar după revoluţie, cand mergeam pe la mănăstiri, în preajma marilor duhovnici vedeam cum se adună oamenii ca ciorchinele şi nimeni nu simţea vreo spaimă, frică sau stres. Părinţii zâmbeau tuturor, găseau un cuvânt bun pentru oricine şi fiecare pleca liniştit. Dar nu citeai pe chipul cuiva vreo frică, oricât de mari erau problemele pe care le aveau, pentru că părinţii respectivi unii ieşiseră din închisoare, alţii din pustie, şi fiecare a trecut anii comunismului cum a putut, dar a atras de la Dumnezeu un aşa mare har pe care acum îl răspândeau printre oameni. Părintele Cleopa vorbea unor oameni care veneau cu autocarele, sute de oameni, fiecare primea o bucurie şi se regăsea în cuvintele pe care le spunea.

Desigur că atunci când vine diavolul şi se prezintă sub o anumită formă, în preajma lui nu ai bucurie, ci cel mai mare stres, o mare frică şi îţi dai seama că, de fapt, e diavolul. Alţi Sfinţi Părinţi mai spun că arătările dumnezeieşti sunt însoţite de o stare de pace care urmează şi de o mireasmă care rămâne în urmă. Asta nu poate să facă diavolul, să aducă mirosul cel frumos. Mirosul cel frumos aparţine lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îl dă sfinţilor. Aşadar, când ne apropiem de Sfintele Moaşte, trebuie să fim atenţi cam cum miros şi vom vedea că degajă o mireasmă extraordinară care poate aparţine numai lui Dumnezeu. Aşadar, şi prin aceasta se poate vedea diferenţa între arătările diavolului şi arătările lui Dumnezeu, pentru că arătările lui Dumnezeu sunt însoţite de o mireasmă extraordinară, negrăită.

Aşadar, ce vedem în lumea în care trăim acum? În lumea de astăzi vedem cele două forţe, forţa binelui şi forţa răului, care doresc să cucerească un teren ce se numeşte inima omului. Terenul acesta nu poate fi cucerit fără luptă. E ceva nou sub soare? Nu este, pentru că dintotdeauna a fost asta. Însă acum se duce cu alte presiuni, de data aceasta la un nivel foarte ridicat şi care presează asupra psihicului omului. Omului nu i se oferă decât o singură scăpare, aceea de a intra din baltă direct în plasa pescarului. Şi acolo are un pic de spaţiu, dar nu mai este spaţiul pe care îl avea atunci când mergea în voie prin toată balta. Aşadar, presiunea se pune acum asupra psihicului omului pentru ca el să-şi lase libertatea lui cea mare în schimbul unor libertăţi foarte mici şi pe un perimetru foarte restrâns. Iar tuturor celor care au rămas pe teritoriul lor li se adresează ameninţări: Dacă nu veţi face aşa, veţi păţi aşa. Dacă nu o veţi face pe aceasta, o veţi păţi pe ailaltă! – lucruri care n-au de-a face cu realitatea, ci doar cu frica, o frică ce e indusă de diavolul şi slugile lui, iar noi nu ne dăm seama care sunt, de fapt, actorii ce joacă pe teritoriul inimii noastre. Pentru că se pare că şi unii şi alţii poartă aceleaşi tricouri. Însă atunci când te apropii de cei răi îmbrăcaţi în tricoul celor buni simţi o duhoare. Numai că pentru aceasta trebuie să te apropii puţin de ei şi să vezi cam cu ce se ocupă ei. Şi, ca să poţi să faci asta, trebuie să-ţi faci puţin curaj şi să vezi dacă sunt cu adevărat lucrurile aşa cum ţi se prezintă sau este doar propagandă care trece foarte repede, prinde în plasă pe câţiva şi merge mai departe să pescuiască, fiindcă aşa e propaganda.

Desigur că lucrurile trebuie bine văzute şi transmise tuturor simţurilor. Şi, când vor ajunge la simţul mirosului, acolo se vor opri, pentru că frica şi mirosul cel urât aparţin celui rău. N-o să miroasă bine diavolul niciodată. Aşadar, poţi să-l miroşi; să te apropii puţin de el şi doar să-ţi înlături frica. De aceea considerăm că în vremurile de astăzi diavolul s-a emancipat: încearcă să înşele pe toţi. Citim la Apocalipsă că fiara care se ridică din mare şi are 10 capete sileşte pe toţi, şi pe cei mari şi pe cei mici, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei robi şi pe cei slobozi, să se închine ei. Să se închine fiarei. Desigur că îi momeşte cu ceva. I-a atras de partea ei.

Însă nu aceia sunt, de fapt, duşmanii fiarei. Duşmanii fiarei sunt cei ce o miros, îi simt putoarea de la distanţă şi se îndepărtează de ea, lăsând-o să lovească în gol până când îşi va istovi puterile. Aceştia sunt adevăraţii ei duşmani. Ei se numesc creştini. Păcatele lor au fost spălate cu sângele Mielului şi niciodată nu va putea fiara ceva asupra lor. Fiara pare înfometată pentru că nu a căzut în plasa ei cine trebuie. Dar să reţinem că îi atrage în plasa ei şi îi sileşte să i se închine şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei robi şi pe cei slobozi, şi pe cei mari şi pe cei mici. Şi ne gândim oare: cei bogaţi nu au suficientă educaţie de cad în plasa fiarei?! Cu siguranţă că au. Dar educaţia nu mai e suficientă în vremurile de astăzi, pentru că vedem atât de mulţi oameni care spun:  De ce ne scapă? Nu ştim nici noi. Poate că ne scapă de libertate. Sau poate că ne scapă de viaţă. Dacă viaţa ne este un stres în condiţiile astea, poate că vaccinul ăsta adus de „ştiinţă” se pricepe să facă şi asta, să ne scape de un stres şi, eventual, de viaţă, care a devenit un stres.

Dar unde mai e lupta noastră? Şi cuvintele Domnului, care spun: Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Ce vom face oare? Vom ceda în faţa fiarei? Cu siguranţă că nu. Şi noi spunem: . Dar ştiinţa în slujba cui s-a pus? În slujba celui care o sponsorizează. Noi, oamenii obişnuiţi, nu avem nevoie de „ştiinţă”. Poate că ne place viaţa simplă. Cu cât mai puţină tehnologie, cu atât mai bine. Pentru că tehnologia este un mare stres. Auzeam oameni:  Dar cine ne ascultă? Că vin alţii şi spun: . Şi dacă răufăcătorii au imunitate şi s-au îmbrăcat în haina politicului, cine-i mai prinde? Şi iată cum lucrurile încep să se desfăşoare practic împotriva noastră. De aceea trebuie să realizăm că astăzi diavolul are nişte forme evoluate prin care se prezintă omenirii, face o soluţie cu ajutorul ştiinţei şi soluţia este aceeaşi, una singură – plasa pe care ţi-o oferă: <Dacă ai nesiguranţă în balta mare, treci în plasa mea şi acolo o să ai siguranţă, fără libertate dar în siguranţă.> Vom vedea cât adevăr este acolo şi câtă minciună.

Şi iată că avem această situaţie între a ne păstra libertatea noastră de la Dumnezeu, dar pe care diavolul împreună cu slugile lui ne-o strâng puternic şi prin care ne spun: > Şi am auzit oameni care zâmbeau auzind acestea, creştini şi spuneau: Dacă nu trebuie să mă duc la teatru, nu mă mai duc la teatru, pot să trăiesc şi fără teatru. Dacă nu pot să mă mai duc la mall, nu ma mai duc la mall, pot să-mi fac cumpărăturile şi din altă parte, unde nu-mi cere vaccinul. Nu mai ies pe stradă în week-end, stau în casă. Îmi găsesc alte activităţi, îmi fac altfel programul, dar nu voi ceda pentru că aşa vrea diavolul şi eu să-mi fac programul după el. Îmi voi păstra libertatea mea, cu anumite limite impuse de cel rău, şi care se vor mări cu timpul, pentru că toate costă în viaţa asta, inclusiv dreptul de a fi liber. Şi poate şi de a respira liber. Şi poate că de lucrurile acestea de acum încolo ne vom da seama cât costă ele. Şi dacă îmi voi pune sănătatea şi viaţa în slujba unui experiment global pentru dreptul la muncă sau de a face hatârul unui şef care a luat şi el o decizie şi vrea să o impună tuturor, nu ni se pare cam mult?

Acum ceva vreme priveam o videoclip în care nişte politicieni din Turcia prezentau într-o şedinţă de partid nişte fotografii cu câţiva copilaşi care s-au născut acum, recent, din mame vaccinate. Un copilaş avea coadă, iar un alt copilaş avea o mână în plus. Şi se întrebau: oare ăsta e vaccin sau modificator genetic? Sunt lucruri care ne înfioară de-a dreptul. Ce se va întâmpla cu omenirea? Omenirea care se lasă să fie de voia ei purtată prin experiment diabolic. Unde mai pui că nu apără pe nimeni de Covid această soluţie oferită gratuit, dar tot pe banii noştri. Altfel cum se explică bolnavii care sunt alături de cei nevaccinaţi în spitale? Ce caută ei acolo dacă s-au imunizat? Toată vina se adaugă nevaccinaţilor. Dar vaccinaţii ce caută în spital? Să lase paturile libere pentru cei care sunt nevaccinaţi! Şi lucruri după lucruri încep să ni se ascundă, pentru că în curând se vor descoperi pe de-a-ntregul – deoarece aşa ne spune Hristos că orice lucru va fi descoperit: Şi nimic din toate cele ce sunt ascunse nu vor rămâne ascunse, ci vor ieşi la lumină. Noi trebuie doar să avem răbdare şi puţin mai mult curaj de a privi lucrurile mai cu atenţie, de a ne apropia de diavol să vedem cum miroase. Nu poţi să-l miroşi pe om de la distanţă mare, trebuie să te apropii puţin de el şi atunci vei sesiza ce duhoare iese din el şi prin asta vei afla cui slujeşte de fapt. Dacă slujeşte lui Dumnezeu, viaţa lui va fi o bună mireasmă; iar dacă slujeşte diavolului viaţa lui va fi un stres continuu. Dacă omul este agitat, stresat şi stresează si el la rândul lui pe toţi: <Vaccinaţi-vă! Vaccinaţi-vă!> Dar n-ai putea să vorbeşti ceva mai calm şi să mă convingi şi pe mine ce bine fac, în afară că-ţi fac hatârul de a îmbrăţişa deciziile tale, pe care nu le-ai verificat sau nu le-ai verificat suficient?

Dar toată rânduiala este aici de a ne păstra cumpătul, de a ne aşeza pe făgaşul răbdării. Iar în ceea ce priveşte boala cu care iarăşi ne-au lovit, şi ne-au lovit crunt de data aceasta – cineva spunea în primăvară că or să ne lase în pace o perioadă şi or să ne lovească mai puternic de data aceasta şi iată că aşa s-a întâmplat – pentru boala aceasta trebuie să ne facem rost de medicamentele care ne vindecă, care vindecă şi pe alţii şi care nouă ni se ascund, pentru că este interzis a se introduce în farmacii spre a avea acces la ele. În alte ţări se poate, pentru că au altfel de politicieni; la noi nu se poate, pentru că avem politicienii pe care-i merităm. Şi iată cum va trebui să ne descurcăm; pe cont propriu, dacă se poate, dar trebuie să ne descurcăm şi să ieşim din situaţia aceasta. Bolnavi mai mult sau mai puţin, sănătoşi mai mult sau mai puţin, dar va trebui să ieşim dintr-o astfel de situaţie şi abia atunci se va vedea cine a ales şi ce a ales. Poţi să alegi partea cea bună, cum a ales Maria, sau poţi să alegi partea lui “lasă să-mi fie mie bine, mă pun prieten cu sistemul şi gata, sistemul o să aibă grijă de mine”. N-o să aibă grijă de tine sistemul, altădată se întâmpla asta, acum sistemul te vrea mort pentru că aşa îi e lui mai bine. Nu mai are loc în lumea aceasta de noi, spune că suntem prea mulţi. Şi pentru că e atât de pornit împotriva noastră, nici măcar nu mai face alegeri. Cine scapă, scapă şi cine piere, piere.

Aşadar, noi trebuie să avem grijă de noi, nu sistemul. Noi trebuie să avem răbdare, simţul şi puterea de a cerceta lucrurile. Pentru că nu e valabil în credinţa noastra dictonul „Crede şi nu cerceta”. Dimpotrivă, aflăm în Sfânta Scriptură: Cercetaţi să vedeţi lucrurile dacă sunt de la Dumnezeu sau nu. Pentru că, de cele mai multe ori, diavolul se află in spatele multor intenţii bune. De aceea se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Aşteptarea şi vigilenţa sunt cele mai sănătoase. Să fim vigilenţi la ce ni se oferă şi la ce riscuri sunt sau ce ni se oferă în schimb.

Aşadar, un serviciu nu poate fi o justificare pentru o eventuală pierdere a sănătăţii sau chiar a venirii morţii. Atâta vreme cât avem două mâini şi două picioare şi suntem sănătoşi vom putea lucra orice pentru a ne câştiga o pâine. Şi vom lua acest cuvânt al Domnului care spune: De vă vor izgoni pe voi dintr-o cetate, mergeţi în cealaltă. Şi adevărat vă spun vouă că nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel până când nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.

Aşadar, pace şi linişte în această împărăţie nu ştim cât vom mai avea, vom aştepta Împărăţia cealaltă, veşnică. Însă pentru aceea trebuie să ne pregătim. În aceasta pot sta şi cei buni şi cei răi, însă dincolo nu pot să meargă decât cei care au biruit, au dus lupta cea bună cu forţele răului şi au biruit. Avem exemple de luptă, de răbdare şi de biruinţă? Avem! Iată, sfinţii pe care i-am prăznuit în această perioadă, sunt sfinţi mari. În data de 2 [octombrie] i-am prăznuit pe Sf. Mc. Ciprian şi pe Sfânta Iustina, care a avut răbdare cu el şi n-a fugit de el – „Ce să fac cu vrăjitorul ăsta? Să-l învăţ să-şi facă semnul crucii? Dar mi-e frică de el” – ci sfânta s-a însemnat ea cu semnul crucii şi s-a dus către el şi l-a pus pe calea cea bună. Aşa a rânduit Dumnezeu că în ziua de 2 octombrie au primit amândoi martiriul. Dar iată că lucrurile acestea s-au desfăşurat şi la alţi sfinţi. Dacă citim acatistul Sfintei Parascheva, aflăm că şi ea i-a chemat pe sfinţi şi pe îngeri în ajutor la ispite. Şi sfinţii se ajută unii pe alţii să devină şi ei sfinţi. Şi nu că ar fi geloşi sfinţii unii pe alţii – Ce să-l ajut şi pe ăsta să fie şi el sfânt…? – ci pentru faptul că este o poruncă a lui Dumnezeu să fim cu toţii sfinţi: Fiţi sfinţi precum Eu Însumi sunt sfânt. Aşadar, dacă sfinţii se ajută unii pe alţii, ne ajută şi pe noi să trecem peste pământeştile ispite, care acum au altă culoare.

Dacă aţi văzut mesajele media din ultimul timp, strigau în disperare: „Vaccinaţi-vă!”. Dar de ce? Este cumva eficient? Este cumva vreun spital care nu are vaccinaţi într-însul? E cumva vreo listă de vaccinaţi în care să nu existe decedaţi dintre cei care s-au vaccinat mai devreme sau mai târziu? Cu siguranţă nu. „Faceţi-o, pentru că asta e singura soluţie!” Dar cine a spus asta? Noi ştim că există medicamente. De ce nu le vedem în farmacii să le cumpărăm? Se importă vaccinuri. De ce nu sunt bani pentru medicamente? Bani pe care tot noi îi dăm. Ar fi cu siguranţă mai avantajos pentru stat să importe nişte medicamente pe care noi să le plătim. N-or să ni le dea niciodată pe gratis, să fim cu toţii siguri de asta. Răul se dă pe gratis, binele niciodată. Pentru bine trebuie să faci o jertfă. Pentru rău nu trebuie să faci o jertfă, pentru că ţi se impune pe gratis.

Şi iată, toate aceste aspecte trebuie analizate. De ce o singură soluţie? De ce nu pot fi mai multe? De ce ştiinţa e neputincioasă şi ne găseşte doar o singură soluţie? Asta vrea ea, ştiinţa? E ea cumva Dumnezeu? Cu siguranţă nu e Dumnezeu, dar s-a pus în slujba unui dumnezeu care este diavolul. Aşadar, să privim toate aceste aspecte şi să nu le privim cu frică, ci să le privim degajat şi să găsim soluţia cea mai bună pentru noi. Faptul că avem o boală, faptul că există medicamente pe care alte ţări le folosesc cu rezultate foarte bune, dăm puţin din [coate] şi ni le procurăm şi noi şi mergem mai departe. Depășim valul ăsta şi o să vină altul, probabil mult mai greu decât acesta, pentru că aşa ni s-a spus, că ce ni s-a întâmplat pâna acum a fost doar încălzirea. De acum urmează adevărata luptă. Ne vom pregăti pentru toate, dar vom cere şi ajutor de la Dumnezeu, pentru că nu se poate să ne lase în astfel de situaţii grele. Nu ne lasă şi nu ne va lăsa. Dar ne supraveghează atent. Aţi văzut ce declaraţii făcea guvernul care acum a căzut şi a făcut istorie în urmă cu ceva vreme? „Monitorizăm atent toate bisericile în care se vorbeşte împotriva vaccinării. Supraveghem tot.” Păi dacă diavolul spune asta, că supraveghează totul, oare Dumnezeu va spune că El nu ştie, El nu se amestecă, nu se bagă? Cu siguranţă că El le ştie pe toate şi ne va supraveghea îndeaproape în această luptă şi celor care vor birui le va da o cunună frumoasă care se numeşte cununa vieţii.

Poate că lupta de acum a început, când se va încheia nu ştim, însă nicio luptă nu este continuă. Toate luptele au momente de pauză, şi noi am avut moment de pauză toată vara, însă oamenii s-au ocupat de vacanţe şi de multe alte lucruri, fără să-şi ia medicamente – pentru că venea toamna şi ni s-a promis că o să fim loviţi din nou. Nu era un secret pentru nimeni. Dar poate că după această încercare vom fi mai vigilenţi. Să fim mai atenţi cu noi, cu viaţa noastră şi cu toate cele ale noastre. Şi cu siguranţă că vom depăşi toate aceste obstacole pe care vrăjmaşul ni le va pune în cale şi, cu cât vom depăşi mai multe, cu atât bucuria noastră va fi mai mare şi nimeni nu o va lua de la noi. Amin”.