Sfantul Ioan Iacob, rugaciuni si pricesne inchinate Maicii Domnului

 

„Dorul de Maica Domnului, dor de a fi şi de a deveni rudă a Maicii Domnului este unul dintre dorurile pe care le-a avut Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ… Intrând în obştea de la Mănăstirea Neamţ, nu şi-a găsit odihnă, deşi era acolo o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care străjuiește mănăstirea până astăzi. A vrut să fie mai aproape de Maica Domnului şi s-a dus la Ierusalim, ca să-şi împlinească dorul. Acolo s-a aşezat – aşa cum citim în acatistul sfântului – în peștera Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Acolo s-a nevoit, şi-a sfințit viaţa, şi a devenit rudenie cu Maica Domnului. Chemarea Sfântului Ioan Iacob la Domnul şi pomenirea lui în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului nu au fost rânduite la întâmplare. Dumnezeu i-a împlinit dorul mai cu adevărat! Acum, el sălășluiește, împreună cu sfinţii, în Împărăţia lui Dumnezeu, unde Maica Domnului împărățește.” - Arhim.  Paisie Teodorescu, cuvânt rostit miercuri, 4 august 2021, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.

 

Dragostea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul pentru Maica Domnului este vădită și de rugăciunile, poeziile și pricesnele pe care Sfântul i le-a închinat Născătoarei de Dumnezeu. Redăm mai jos câteva dintre ele:

Sabia durerii

La inima îndurerată
O sabie te-a fost pătruns
Văzând pe Fiul tău „Curată”
Pe Cruce, de ostaşi împuns!

Înfricoşata Răstignire
Răbdând dumnezeescul Miel,
Prin zdruncinarea ta de Maică
Te-ai răstignit atunci cu El!

Durerea maicilor din lume
Ca un noian s-a revărsat
În inima-ţi neprihănită
Văzându-I chipul Lui schimbat!

Odinioară prunc în iesle
La Betheleem Îl înfăşai
Iar azi Îl vezi întins pe Cruce
Cu trupul gol şi fără grai!

Pe Cel ce seamănă „Cuvântul”
Având al mântuirii rod
Îl vezi acum hulit de gura
Neruşinatului norod!

Pe Cel ce vindeca leproşii
Îl vezi acum de rane plin
Iar cei ajutoraţi de Dânsul
Acum îi fac mai mare chin!

Şi Cel ce învia pe Lazăr
De patru zile îngropat
Se vede astăzi mort pe Cruce
De cei vicleni înconjurat!

Cugetare la durerea Maicii Domnului

Cu mintea mea, Prea Sfântă Maică
Te văd spre drumul spre „Calvar”
Şi conştiinţa mea săracă
Mă chinuieşte cu amar.

Ţi-aud (în taină) tânguirea
Şi se-nfioară duhul meu,
Ştiind că pentru mine rabdă
Prea milostivul Dumnezeu.

Privindu-L înălţat pe Cruce
De adunarea „Celor Răi”,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!

De nu vedea mai înainte
Stăpânul împietrirea mea
Ar fi avut o mângâiere
Şi n-ar fi însetat aşa!

Lumina soarelui ascunsă
N-ar fi ieşit aşa târziu
De nu vedea cum rabdă Domnul
Şi pentru mine, care scriu!

Şi poate stâncile de piatră
Atuncea nu s-ar fi zdrobit,
De nu ştiau că Domnul moare
Şi pentru mine, cel greşit.

Iar sabia proorocită
N-ar fi pătruns aşa cumplit,
În sufletul tău, Prea Curată,
Văzând pe Fiul răstignit!

Cutremurându-se pământul
Pe cei din morţi i-a deşteptat
Iar eu cu somnul trândăvirii
Rămân mereu încătuşat.

Catapeteasma de la Templu
S-a rupt în două, până jos,
Iar eu nu caut a mă frânge
La inimă, pentru Hristos.

Ajută-mi, Prea Curată Maică,
Să mă trezesc din somnul greu
Să am în inimă „pecetea”
Cu „semnul cuielor” mereu!

Plângerea Maicii Domnului

Învie, Fiul meu prea dulce
Şi mângâie pe Maica Ta
Că iată Lazăr iar te cheamă
Să mergi în locuinţa sa.

Vezi lacrimile cele calde
Şi Te ridică din mormânt
– Arată Doamne împlinirea
Cuvântului Tău celui Sfânt!

Fiind Tu Soarele Dreptăţii
Zdrobeşte ale nopţii porţi
Căci neamul omenesc aşteaptă
Să fie ridicat din morţi!

Precum la ceruri eşti cu Tatăl
Să fii cu mine pe pământ
În Rai fiind Tu cu tâlharul
Şi cu strămoşii în Mormânt!

Îmbărbătează-Ţi Ucenicii
Înfricoşaţi de Farisei
Şi mergi apoi în Galileia
Primind pe Simon iar cu ei!

Lumina cunoştinţei Tale
Arat-o astăzi din belşug
Făcându-i să brăzdeze lumea
Cu „evanghelicescul plug”.

Sfinţeşte Doamne firea toată
Prin învierea Ta din morţi
Şi ne deschide pe vecie
A Raiului, slăvite porţi. - Din săptămâna Sfintelor, Patimi, Aprilie 1959

STIHURI (Litaniile de la Mormântul Maicii Domnului)

ce se cântă la Litania de la Mormântul Maicii Domnului, la Priveghere după melodia de la Întâmpinarea Domnului (Pesna 9) „Nu pricep curată …” (zis legănuşul).

 

STIH 1 AL APOSTOLULUI PETRU Pogorârea Cerului Întru tine s-a lucrat, Iară astăzi din mormânt Întru slavă te-ai mutat. APOSTOLUL PAVEL Gavriil din Nazaret Zămislirea ţi-a vestit Azi se face vestitor Fericitului sfârşit. SOBORUL SF. APOSTOLI Duhul tău s-a bucurat Că vei merge la Hristos Iară noi nemângâiaţi Şi sărmani rămânem jos. SF. DIONISIE AREOPAGITUL Împăratul cerului Cu Cereştile Puteri Se pogoară minunat Petrecându-te la ceriu. SF. IERARH IEROTEI Azi văzduhul este plin De mirezme şi cântări Firea toată s-a uimit La a Maicii Înălţări. SOBORUL SF. APOSTOLI Îngerii la Bethleem Naşterea slavoslovesc, Iară azi cântând cu noi Heruvimii se unesc.

SF. APOSTOL IACOB Frumuseţea ta de-acum Cine va putea vedea Căci de-acum, Stăpâna mea Cerul tu vei desfăta. SF. IOAN EVANGHELISTUL După vorba lui Hristos Te-am avut ca maică jos Dar acum cui ne laşi Între jidovii pizmaşi. SF. APOSTOL TIMOTEI De la Tronul cel ceresc Dă-ne maică ajutor Să vedem împrăştiat Al păgânătăţii nor. SOBORUL SF. MIRONOSIŢE Mort văzându-l pe Hristos Mângâiere te aveam, Dar acuma tu murind Ce vom face, Mariam. ADUNAREA CREDINCIOŞILOR Solitoare, Maică, fii La ai tăi nevrednici fii Care cântă azi plângând La cinstitul tău mormânt. SF. APOSTOL TOMA Astăzi sunt încredinţat Că din morţi ai înviat Şi la ceruri te-ai suit, Lângă fiul tău iubit!

LA UŞA MILOSTIVIRII

 

(Cântare de rugăciune către Maica Domnului, glasul 5) Prea Sfântă Maică şi Fecioară Nădejdea sufletului meu Tu eşti a mea mijlocitoare La milostivul Dumnezeu! De n-ar avea la ceruri lumea Rudenie de pe pământ Atunci ar fi pustie viaţa Asemenea unui mormânt! De nu erai tu primăvară A veacului înţelenit Ar fi rămas de-a pururi iarnă Şi soarele n-ar fi zâmbit. De n-ai fi revărsat tu zorii Peste pământul adormit Atuncea umbra cea de moarte Ar fi rămas fără sfârşit. Iar astăzi, Prea Curată Maică, Când toţi ne-am abătut la rău, De nu te vei ruga fierbinte Ne părăseşte Fiul Tău! Trimite-i semn de pocăinţă Norodului nedumerit Şi adă iarăşi la credinţă Pe sufletul cel rătăcit! Dezleagă, Prea Curată Maică, Cătuşele celor robiţi Şi dăruieşte-le răbdare Creştinilor năpăstuiţi!

 

BUCURIA MAICII DOMNULUI DE SFÂNTA ÎNVIERE

Bucură-te Preacurată Care ieri te-ai tânguit Iată Fiul tău cu slavă Din mormânt a răsărit! Toată firea prăznuieşte Învierea lui Hristos, Toate se îmbracă astăzi Cu veşmânt prea luminos! Îngerii şi pământenii Cântă azi acelaşi grai Iar Adam şi cu tâlharul Azi se veselesc în Rai. Nu mai este astăzi pază În Edenul cel ceresc, Uşa stă mereu deschisă Pentru neamul creştinesc. Nu se mai socoate Crucea Ca organ chinuitor; Ea rămâne „Steagul Slavei” – Semnul cel biruitor – ! Băutura cea amară De Hristos s-a îndulcit Şi „împărăţia morţii” Pe vecie s-a zdrobit! Tu fiind mai înainte: „Maica Sfintelor dureri” Astăzi eşti: „a Slavei Maică” Şi „a Sfintei Învieri”!

Prohodul Maicii Domnului alcătuit de Sf. Ioan Iacob pdf - link

 

Sursa: Blog dedicat Sfântului Ioan Iacob Hozevitul