(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Evenimente, Apeluri, PromoțiiNr. vizualizari: 33

Scoala Andreiana, locul unde educatia se face in tinda bisericii

Tags: scoala familiei; scoala; educatia religioasa;
 
Un articol de: Ștefan Mărculeţ pentru Ziarul Lumina
 
Lângă Biserica „Buna Vestire” din Sibiu-Guşteriţa s-a redeschis, anul trecut, fosta şcoală confesională a ctitoriei Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei. Şcoala „Andreiana” se remarcă în rândul şcolilor private din Sibiu prin metodele pedagogice originale, condiţiile moderne pentru activităţi şi cadrele didactice dedicate vocaţiei lor, toate într-un spirit creştin ortodox autentic.

Cartierul sibian Guşteriţa este binecuvântat cu o moştenire şaguniană care, în ultimii ani, începe să redevină un important factor de educaţie şi de spiritualitate. Biserica „Buna Vestire”, ctitorie a Sfântului Andrei Şaguna, adună în jurul ei oameni cu har, dornici să continue programul educaţional şi spiritual lăsat de marele ierarh. Lângă ctitoria şaguniană din cartierul Guşteriţa se află clădirea unde românii de aici înfiinţau, la începutul secolului 20, o şcoală confesională menită, asemenea şcolilor întemeiate de marele ierarh în a doua parte a secolului al 19-lea, să educe copiii şi tinerii români ortodocşi. Închisă de comunişti, şcoala din Guşteriţa s-a redeschis în 2020, sub forma unei şcoli private, aflată sub coordonarea Asociaţiei Dia.Logos de la Biserica „Buna Vestire”, cu sprijinul celor două parohii arondate lăcaşului de cult.

Şcoala „Andreiana” continuă tradiţia şaguniană de a-i educa pe cei mici într-un mediu creştin, aşa cum cei mai mulţi dintre părinţii creştini îşi doresc. Pentru unii dintre ei, a-şi trimite copiii la o astfel de şcoală a fost de mult timp un vis frumos, împlinit acum. „Visul de a avea o şcoală privată creştină a început acum 15 ani. Când te căsătoreşti şi apar copiii, te întrebi cum îi educi şi îţi faci tot felul de planuri. Am căutat o şcoală bună pentru copiii noştri, dar nu am găsit, sau erau prea îndepărtate de locuinţa noastră. Acum există patru şcoli particulare în Sibiu, dar la acea vreme nu erau. Visam să facem noi o şcoală, dar imediat visul s-a spulberat pentru că este foarte greu să faci o şcoală, mai ales că nu este profitabil, nu te poţi susţine financiar. Visul a reînviat când am fost numit aici preot, după ce am lucrat la Departamentul de tineret al Arhiepiscopiei Sibiului, unde am încercat să facem activităţi diverse cu tinerii. Am întâlnit apoi nişte persoane care ştiu cum se autorizează o şcoală şi asta a fost decisiv. Una dintre ele este Carmen Chişiu, profesor universitar la Departamentul de pregătire a cadrelor didactice din cadrul Universităţii «Lucian Blaga» din Sibiu. Sub îndrumarea ei am făcut totul. După ce am văzut istoricul şcolii noastre şi am intabulat clădirea, am mers la Înaltprea­sfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu pentru binecuvântare. Entuziasmul şi încurajarea Înalt­preasfinţiei Sale ne-au dat putere şi am pornit mai întâi cu un centru educaţional, în anul 2018, cu program de grădiniţă, la parter, într-o clasă. În 2018 erau reabilitate parterul şi faţada, prin Asociaţia Dia.Logos, cu sponsorizări şi donaţii de la oameni. În 2019 am depus actele pentru autorizare, un proces foarte dificil, iar în vara lui 2020 am primit actul oficial care arată că suntem autorizaţi ca şcoală primară privată. În septembrie 2020 am pornit la drum, iar în cinci ani vom primi şi acreditarea”, ne-a spus preotul Marius Tofan de la Biserica „Buna Vestire” din Guşteriţa, fondator şi cadru didactic la Şcoala „Andreiana”.

Şcoala închisă de comunişti

Şcoala „Andreiana” funcţionează în clădirea unde a existat, aşa cum am menţionat deja, şcoala confesională a bisericii din Guşteriţa. Vreme de 50 de ani, această şcoală a pregătit generaţii de români ortodocşi înainte de a fi închisă de regimul de tristă amintire. „Cercetând arhivele bisericii noastre am găsit documentele care atestă faptul că Sfântul Andrei Şaguna a donat banii pentru ridicarea bisericii noastre cu doar câteva luni înainte de moartea sa. La acea vreme Guşteriţa era un sat săsesc numit Hammersdorf, unde comunitatea de saşi avea şcoală confesională. Românii din Hammersdorf şi-au dorit o şcoală a lor unde copiii să înveţe în româneşte şi au început ridicarea ei, după modelul şcolilor întemeiate de Sfântul Andrei Şaguna, care voia o şcoală confesională lângă fiecare biserică ortodoxă. În 1909, românii de aici s-au apucat să construiască şi se păstrează documentele în care au decis cine este arhitectul, şeful de şantier etc. A funcţionat ca şcoală confesională până la comunişti, care au închis-o. A funcţionat apoi ca filială a Bibliotecii «ASTRA», iar în ultima vreme a fost închiriată. Etajul a fost închiriat ca locuinţă, a stat aici un om din vechiul sat, iar apoi a fost lăsată în paragină. Preotul dinainte a vrut să facă o capelă mortuară la parter şi deja erau începute lucrările. Oamenii se aşteptau ca noi să continuăm să o transformăm în capelă mortuară, dar nu puteam face aşa ceva”, povesteşte părintele Marius Tofan.

Aflată într-un stadiu avansat de degradare, cu scânduri bătute în locurile unde au fost geamurile, afectată de igrasie, clădirea vechii şcoli din Guşteriţa a fost reabilitată cu mari eforturi din partea comunităţii implicate. Din fericire, s-a constatat că structura de rezistenţă nu era afectată, astfel încât lucrările s-au limitat la amenajarea spaţiilor, drenaj şi înfrumuseţare. Sunt amenajate patru săli mari pentru cursuri, două la parter, două la etaj, urmând ca lucrările de reabilitare să continue la subsol, unde vor fi amenajate cancelaria, oficiul şi secretariatul. De asemenea, la mansardă vor începe lucrările de amenajare a unei săli de curs, astfel încât să existe cinci spaţii de lucru cu cei mici. Lucrările acestea sunt costisitoare, iar acum se caută sponsorizări pentru acest nou proiect de extindere a şcolii.

O altfel de şcoală

Încă dinaintea deschiderii şcolii, s-a dorit ca procesul educaţional să fie aici diferit de cel din şcolile de stat. „Am plecat de la neajunsurile învăţământului de stat şi am ţinut ca acestea să nu se mai regăsească în şcoala noastră: numărul mare de copii dintr-o clasă, învăţatul bazat pe memorare şi reţinere de informaţii şi nu pe dezvoltare personală, lipsa unei educaţii holistice. Există preconcepţia că, dacă şcoala este în apropierea bisericii, şi am întâlnit asta la unii părinţi, există şi pericolul mare de îndoctrinare, sau de aşa-numitul «talibanism». Însă, prea multă educaţie religioasă cantitativ nu le trebuie copilaşilor. Ei mă văd pe mine aici, la biserică, vin vinerea la Sfânta Liturghie, acolo le ţin o cateheză scurtă, cântă, facem un cor cu ei, mai mult de atât nu le trebuie. Ora de religie o ţin eu, dar parte din ea o fac participând, o oră, la Liturghia de vineri. În post am făcut şi la clasă, dar mă axez foarte mult pe nonformal, pe activităţi nonformale, nu stau să le dictez, ci mă interesează problemele lor, «de ce-urile» lor, îi ajut să se ajute singuri. Apoi, este foarte important să avem învăţarea despre şi în natură, avem livada, avem mult spaţiu verde, Dealul Guşteriţei e la 5 minute, urcăm adesea cu ei, facem drumeţii. Alt specific este modul de evaluare. În clasele primare, noi nu vrem ca ei să ştie de calificative. Avem o platformă online unde părinţii au cont şi fiecare primeşte feedback în fiecare săptămână şi asta este foarte important. Apoi, dispoziţia în bănci este diferită, ei stau în cerc, stau jos dacă e nevoie, folosim filmuleţe, materiale auxiliare moderne, proiectăm imagini”, spune părintele Marius Tofan.

Pe lângă acestea, un alt punct important al educaţiei din Şcoala „Andreiana” este predarea intensivă a unei limbi străine. Pe lângă ora din programa-cadru de învăţământ, există un opţional într-o limbă străină şi mai există o oră pe săptămână de curs pentru limba străină respectivă. Părinţii aleg la început de an ce limbă vor studia copiii lor, iar în anul şcolar încheiat s-a ales limba engleză.

O zi la Şcoala „Andreiana”

Elevii Şcolii „Andreiana” pot opta pentru programul scurt, care începe la ora 8:30 şi se termină la ora 13:00, sau pentru programul prelun­git, care continuă până la ora 17:00 cu activităţi ­extracurriculare stabilite în prealabil cu părinţii. Instructori colaboratori ai şcolii îi învaţă pe copii să cânte la pian, vioară, flaut, să deseneze, să picteze etc. Şcoala are şi un spaţiu de joacă în curtea generoasă, pentru ca cei mici să se bucure de timpul liber dintre cursuri şi activităţi.

Şcoala „Andreiana” oferă şi alte facilităţi unor categorii de elevi, de exemplu celor care plătesc doar jumătate din taxa lunară. Apoi, există elevi cu nevoi speciale care sunt primiţi şi integraţi aici. „Mulţi oameni au înţeles greşit sau nu au înţeles de ce am făcut o şcoală privată, unde trebuie să plăteşti o taxă lunară. Sunt părinţi pentru care am decis să plătească jumătate din taxă. Am făcut adesea strângere de fonduri pentru a susţine şcoala şi le explic oamenilor că vrem să formăm o generaţie verticală, care să iubească valorile româneşti şi creştine, ţara aceasta şi Biserica noastră, să nu crească doar cu gândul să plece în străinătate, ne dorim să facem aici ceva pentru copiii noştri. Ne dorim o generaţie de medici buni, de politicieni buni etc., şi pentru aceasta avem nevoie de normalitate. Cine este binevoitor înţelege demersul nostru şi de ce este nevoie de taxă. Parohia noastră şi membrii parohiei fac donaţii şi ne bucurăm că oamenii ne înţeleg şi ne susţin”, precizează pr. Marius Tofan.

„Forma ideală de şcoală”

Prima generaţie de elevi ai Şcolii „Andreiana” au privilegiul de a fi educaţi de o învăţătoare cu multă experienţă în activitatea didactică. Mirela Elena Surugiu este şi directoarea Şcolii „Andreiana” şi aduce instituţiei o deschidere spre noile metode pedagogice şi spre educaţia într-un mediu creştin. „Mi se pare forma ideală de şcoală pentru că nu poţi să faci educaţie şi să fii în afara lui Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, educaţia fără Dumnezeu nu este posibilă. Este un vis pe care îl am de mulţi ani şi cumva simt că trăiesc o minune pe care Dumnezeu a făcut-o cu mine aducându-mă alături de echipa Şcolii «Andreiana». Am mulţi ani de predat în spate, sunt în al 36-lea an de învăţământ, dar mă simt tot un copil, chiar dacă pe faţa mea se vede că au trecut anii şi se văd urmele grijilor aduse de şcoală. Am lucrat mulţi ani în Zlatna, judeţul Alba, în şcoli de stat şi de şapte ani sunt în Sibiu, unde am lucrat tot la şcoli de stat, iar din toamna trecută am ajuns aici”, afirmă Mirela Elena Surugiu. Libertatea de a-ţi exprima sentimentul religios şi de a lega educaţia de simţământ şi de credinţă este cel mai mare câştig în Şcoala „Andreiana”, continuă învăţătoarea.

„Eu văd lucrul cu copiii la fel, indiferent că este şcoală de stat sau şcoală privată. Copiii au aceleaşi nevoi, aceeaşi dorinţă de a învăţa şi de a fi cuprinşi de dragostea dascălului şi asta am încercat să împlinesc şi în şcolile de stat, doar că acolo nu ai libertatea să schimbi ceva. Pentru că se făcea religie în şcoală, am încercat să fac rugăciune cu copiii în şcoală, în unele generaţii a mers lucrul acesta, a fost bine, dar cu alte generaţii nu a mers, părinţii au protestat, s-au simţit lezaţi că spun copiii rugăciuni la şcoală. Aici nu se întâmplă aşa ceva, nu mai sunt îngrădită şi am libertatea să mă exprim aşa cum simt. Părinţii copiilor sunt oameni care au această dorinţă şi dragoste de Dumnezeu şi atunci ei vin deschişi, sunt oameni deschişi, cu care poţi comunica deschis şi îţi aduc în special sprijinul moral şi încrederea că rolul tău este foarte clar, nu vin să intervină să te înveţe cum să îţi faci meseria”, adaugă Mirela Elena Surugiu.

Aflată în apropierea sfârşitului de an şcolar, prima generaţie de elevi ai Şcolii „Andreiana” se pregăteşte de vacanţă. Anul şcolar viitor va aduce o nouă generaţie de elevi, pentru care deja s-a găsit învăţător, iar an de an şcoala va creşte. Mulţi dintre elevi vor proveni dintre preşcolarii care sunt acum la programul de grădiniţă de aici, o grupă mixtă, în care activităţile se desfăşoară după aceleaşi principii pedagogice şi creştine, cu sprijinul a două educatoare şi un ajutor de educatoare. Cei mici învaţă să se respecte unii pe alţii, să aibă răbdare unii cu alţii, să respecte munca celor din apropierea lor, să colaboreze când au sarcini diferite.

21-07-2021
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu