(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 460

Monahul Pavel Aghioritul din Muntele Athos avertizeaza despre vaccinarea in masa

Tags: vaccin; vaccinare;
 
Monahul Pavel Aghioritul, doctor în biologie moleculară retras în Sf. Munte Athos, avertizează: Vaccinarea în masă cu ARNm va favoriza apariția unor tulpini mai infecțioase pe care vaccinații le vor răspândi în lume cu Pașapoartele de vaccinare:
 
Vaccinarea în masă și certificatele de vaccinare
implică riscuri pentru sănătatea publică? (1)
 
Doctor în Biologie Moleculară, Monahul Pavel Aghioritul (foto), este deja cunoscut pentru pozițiile sale științifice deosebit de pertinente luate în criza medicală pe care o traversăm. Întâi de toate, avertizează că lipsa unui dialog științific real nu va putea conduce la rezultate cu adevărat benefice și eficace. Apoi, atrage atenția că administrarea în masă a terapiilor genice (vaccinurile pe bază de ARN mesager) va favoriza apariția unor tulpini mai infecțioase și va reduce procentul persoanelor cu imunitate naturală. În același timp, introducerea certificatelor de vaccinare, dincolo de problemele de natură etică și juridică pe care le ridică, va permite cu precădere circulația vaccinaților, care pot fi purtătorii unor mutații virale mai periculoase decât virusul sălbatic inițial.  
 
De câteva luni se administrează cetățenilor noile terapii genice (2), despre care se afirmă că pot induce o imunitate activă împotriva Coronavirusului SARS-CoV-2. În virtutea rezultatului lor funcțional preconizat (producerea de anticorpi și dezvoltarea unei imunități celulare), au primit denumirea de vaccinuri. În ce privește însă mecanismul lor de acțiune sau/și modul lor de producție (vaccinuri ARNm), se deosebesc mult de ceea ce în mod tradițional înțelegem prin noțiunea de vaccin. Mulți medici au analizat sau comentat pe tema noilor vaccinuri, mai ales pe Internet. Din păcate însă, de cele mai multe ori, aceste analize au fost unidimensionale, pentru că nu a existat un dialog și cu cealaltă parte.
 
Este definitorie, pentru „Evul Mediu” sanitar și tehnocrat în care am intrat, absența unor dialoguri și confruntări științifice fructuoase. În general, lipsește sinteza rezultată dintr-o abordare științifică cuprinzătoare a epidemiei mondiale, care să țină seama de toate specialitățile implicate. Mai mult, noi, grecii ortodocși, din pricina unor puternice curente contrare, am fost lipsiți de „mijloacele aeriene pompierești” în „incendiul” epidemic. Este vorba de contribuția Bisericii în această încercare, prin adunări liturgice și litaniile cu sfintele icoane și sfintele moaște care, așa cum ne-a dovedit-o trecutul (3), au putut eradica – nu doar limita – epidemii grave.
 
Este resimțită în spațiul public absența comentariilor specialiștilor în biologie moleculară din țara noastră, atât legat de valoarea de diagnostic a testelor moleculare de detectare a Coronavirusului, cât mai ales de noile vaccinuri genice, care se bazează pe cunoștințe de biologie moleculară. Cu câteva excepții demne de laudă, cum ar fi pozițiile lui Konstantinos Vougas (4), Konstantinos Poulas (5), Dimitrios Pontikas (6) și Marianna Evanghelou (7), cei mai mulți specialiști în biologie tac... asurzitor. 
 
Mă întreb: Chiar sunt de acord și îi odihnește vaccinarea în masă a cetățenilor, ca abordare strategică împotriva răspândirii Coronavirusului? Chiar consideră că administrarea de terapii genice într-o populație sănătoasă este corectă din punct de vedere științific și etic, în condițiile în care nu cunoaștem ce interacțiuni proteinice va dezvolta proteina Spike nou sintetizată, ce indicatoare activează sau suprimă, ce impact are asupra profilului expresiei genetice a celulelor transfectate, care este localizarea ei celulară și fără a fi folosit un sistem-model satisfăcător al bolii COVID-19, ca să putem răspunde la întrebările de mai sus și la alte întrebări-cheie referitoare la siguranța și eficiența vaccinurilor (8)? Și dacă unii afirmă că, fie și așa, terapiile genice vin cu forță în prim-plan, de ce nu s-a pus același accent pe dezvoltarea terapiilor genetice care codifică anticorpii împotriva altor virusuri (9)? (imunizarea pasivă, Vezi mai jos.)
 
În special legat de localizarea celulară, principiul de funcționare a vaccinurilor genice prevede că antigenul produs este sintetizat intracelular și secretat în spațiul extracelular pentru a fi recunoscut și prelucrat în continuare de celulele prezentatoare de antigen (10). Este însă valabil acest lucru pentru o proteină membranară, cum este proteina Spike, care din reticulul endoplasmatic este de așteptat să ajungă la membrana plasmatică a celulelor care o exprimă (11)? Nu cumva în felul acesta „marcăm” celulele sănătoase cu un antigen viral străin și astfel îndreptăm sistemul nostru imunitar împotriva lor? (Mai multe despre posibilele complicații autoimune 12). 
 
Să zicem însă că trecem cu vederea mult-discutatele efecte secundare ale vaccinurilor. Cât de adecvată și de eficace se așteaptă să fie o strategie de vaccinare împotriva unui virus care cunoaște mutații foarte rapide, în condițiile în care folosește doar un antigen pentru a informa sistemul imunitar, în comparație cu vaccinurile care se bazează pe tehnicile tradiționale și conțin mult mai multe ținte antigenice (ca, de exemplu, vaccinurile cu virusuri inactivate)? Deja au apărut tulpini mutante parțial rezistente la noile vaccinuri genice mono-antigenice (13)
 
Prin urmare, este o prostie periculoasă să vorbim despre atingerea imunității de turmă folosind astfel de vaccinuri. Nu atât pentru că nu creează imunitatea mediată de IgA în mucoasa respiratorie și, prin urmare, nu blochează transmiterea virusului (14). Ci, mai degrabă, pentru că, în măsura în care vaccinarea împotriva unui virus mutant este mai extinsă și capătă dimensiuni de masă, în aceeași măsură crește presiunea selecției naturale (mai degrabă artificiale) de a supraviețui și de a se impune tulpinile mutante rezistente la vaccinuri, epuizând astfel mult mai repede intervalul de timp de protecție a vaccinurilor în grupurile vulnerabile și de vârstnici, care cu adevărat au nevoie de protecție.
 
Cel mai rău însă este că se acumulează mutații rezistente la vaccin în gena proteinei Spike, în condițiile în care este posibil să apară modificări legate de ancorarea în receptorul celular ACE2 (15) sau, mai mult, identificarea de noi ținte celulare (gain of function mutations). În acest sens, vaccinarea de masă poate degenera într-un experiment mondial de mutageneză direcționat de virus, care să conducă la perpetuarea sau chiar agravarea crizei epidemice. În orice caz, intrăm într-un cerc vicios al nesfârșitelor vaccinări, din care câștigată nu va ieși omenirea, ci industria farmaceutică a vaccinurilor și reprezentanții ei științifici și politici. 
 
Pe de altă parte, rata mortalității deosebit de scăzută a bolii (în jur de 0,2% 16) și distribuția mortalității în funcție de vârstă și afecțiunile de care suferă fiecare persoană, conduc în mod clar la concluzia că vaccinarea împotriva Coronavirusului ar trebui să fie țintită/individualizată, așa cum de atâția ani se procedează cu vaccinarea antigripală (17). Aceasta înseamnă că vaccinarea ar trebui recomandată pe criteriul evaluării medicale individualizate a pericolului ca persoana respectivă să manifeste o formă gravă de viroză, ținând seama și de susceptibilitatea de a manifesta efecte secundare la vaccinuri. Din păcate însă, câtă vreme pentru vaccinurile antigripale este obligatorie prescripția medicală (18), pentru vaccinurile experimentale împotriva Coronavirusului nu se cere nici o referință medicală, lăsându-i pe cetățeni expuși la un act medical fără o îndrumare de specialitate responsabilă.
 
Vaccinarea țintită este de asemenea indicată, pentru că asigură existența unui procent ridicat de oameni sănătoși nevaccinați. Pe de o parte, acești oameni fac ca variantele virusului să rămână sensibile la vaccinuri, iar pe de altă parte, imunitatea lor naturală va constitui un zid de protecție împotriva virusului, întrucât este mult mai diversificată și prezintă mai multe niveluri decât imunitatea vaccinului. Tocmai persoanele nevaccinate, cu imunitate naturală, vor oferi protecția virală necesară persoanelor vaccinate, vulnerabile la tulpinile mutante cu rezistență la vaccinuri. 
 
Însă autoproclamații „apărători” ai sănătății publice doresc să diminueze prețiosul procent al oamenilor sănătoși nevaccinați, manipulându-i prin frica decesului de Coronavirus, la care se adaugă frica excluderii sociale, pe care o vor impune certificatele de vaccinare. Din orice punct de vedere (juridic, moral, social, psihologic etc.), certificatele de vaccinare sunt de-a dreptul inadmisibile. 
 
Firește, Uniunea Europeană, în efortul ei de a păstra niște aparențe științifice, pregătește pașapoartele verzi, care, ca alternativă la vaccinare, oferă testul negativ de detectare a Coronavirusului sau adeverința de recuperare după boală (19). Dar și aceste condiții însă împing la vaccinare, care este gratuită și, astfel, convenabilă, indiferent dacă este sau nu recomandată medical, deoarece testul îl împovărează economic pe cetățean și va trebui repetat frecvent, în funcție de activitatea profesională, socială și nevoia de a călători a fiecăruia.
 
Așa cum atât timp s-a impus cetățenilor sănătoși folosirea măștii și testul înainte de călătorie, la fel ar trebui să poarte mască și să facă test și cei vaccinați, pentru că și ei sunt potențiali purtători asimptomatici, dar și transmițători ai virusului (20). În cazul în care nu se supun acestor obligativități, atunci statul, potrivit propriei narațiuni, este responsabil de răspândirea epidemiei prin intermediul celor vaccinați.
 
Posibilitatea de a călători și a socializa acordată vaccinaților, fără nici o examinare medicală, implică pericolul răspândirii și supra-transmiterii tulpinilor virusului cu mutații mai infecțioase (21), care se înmulțesc mai repede în sistemul respirator superior sau cu mutații rezistente la vaccinuri. Așa cum s-a menționat mai sus, este posibil ca aceste mutații să se asocieze cu o transmisibilitate sau morbiditate crescută a virusului. În consecință, nu numai că sunt inutile, dar nici nu ar trebui să existe aceste certificate de vaccinare, tocmai pentru a se pune capăt mai repede ciclului epidemic și pentru a nu mai apărea și alte focare. 
 
O omisiune extrem de gravă a politicii de sănătate este faptul că vaccinații nu sunt supuși unor teste de anticorpi la câteva săptămâni după rapel (22). Titrurile de anticorpi reprezintă cel mai facil indicator (cel mai corect este însă imunoreactivitatea celulelor T), pentru a măsura eficacitatea vaccinurilor. Eficacitatea-protecția pe care o oferă vaccinurile împotriva Coronavirusului presupune un sistem imunitar prosper, de care mulți vârstnici sau persoane vulnerabile imunosupresate (bolnavi cu boli autoimune, cu transplanturi, canceroși cu chimioterapii, cu hemodialize etc.) nu dispun. Un vaccin fără confirmarea de laborator a imunității pe care o induce creează o falsă impresie de siguranță (ca și în cazul purtării măștii), punând astfel în pericol viața celui vaccinat, cât și sănătatea publică prin răspândirea virusului la care contribuie, deoarece poate circula nestingherit, pur și simplu pe baza unei adeverințe de vaccinare, fără însă a-i fi verificată imunitatea reală.
 
Însă mult mai vinovat este refuzul statului de a introduce terapiile cu anticorpi monoclonali (23)care până în prezent constituie cel mai mare succes în combaterea COVID-19. Aceste terapii îl înarmează pe bolnav cu „gloanțe” gata pregătite (anticorpi) împotriva Coronavirusului, fără a fi nevoie să le producă sistemul lui imunitar, așa cum este necesar în cazul vaccinării (24). Imunizarea pasivă a anticorpilor monoclonali ar fi trebuit să fie vârful de lance al strategiei luptei contra coronavirusului în epidemie, de vreme ce victimele virusului sunt în principal persoanele vulnerabile și în vârstă, cu un sistem imunitar slăbit. Faptul că statul refuză sau, în cel mai bun caz, omite să introducă aceste terapii, în ciuda apelurilor repetate ale Profesorului de Farmacologie Dimitris Kuvelas (25) încă din noiembrie anul trecut, ne costă în fiecare zi vieți omenești.
 
Cauza (sau mai degrabă pretextul) pe care s-a întemeiat toată această (anti)normalitate a interdicțiilor, restricțiilor și obligativităților (măști, teste) este mult-invocatul pericol al supraîncărcării sistemului de sănătate publică. Întrucât, prin vaccinarea țintită și mai ales prin anticorpii monoclonali s-ar reduce spitalizările și internările la Terapie Intensivă și s-ar putea atinge scopul decongestionării sistemului de sănătate, de unde această insistență pe vaccinarea în masă și certificatele de vaccinare? De ce este atât de vizat modul natural de viață și „asediat” trupul omenesc prin intervenții artificiale, care, așa cum s-a demonstrat, nu au oprit (măștile, testele) și nici nu se așteaptă să oprească (vaccinurile) transmiterea virusului, până când imunitatea naturală de turmă nu îi va „îmblânzi” răspândirea?  
 
Clienții preferați sau mai degrabă supușii perfecți ai farmacocrației medicale în plină expansiune nu sunt oamenii sănătoși, ci bolnavii cronici, adică cei care trebuie să facă tratamente ca să poată supraviețui. Dependența vieții sociale firești (serviciu, învățământ, recreere, călătorii, chiar și mersul la biserică) de un vaccin este primul pas al dependenței totale a vieții omenești de medicamente, la care se aspiră. Astfel, medicamentele devin lanțurile nevăzute ale închisorii mondiale pe care o construiește totalitarismul tehnocrat, din care nimeni nu va putea evada fără a plăti un preț. 
 
Detențiile ucigașe din spitale, prigonirea Bisericii, noile „Spinalonge” * (26), împachetarea în saci de plastic a morților încadrați la COVID și multe altele care ofensează și degradează persoana umană reprezintă doar începutul celor pe care le rezervă umanității preconizata „upgradare” electronică a omului (27) și „evanghelia” Marii Resetări (28).
 
Partea pozitivă a acestei încercări este că treptat va fi deconstruit din inimile oamenilor idolul exageratei încrederi în știință și tehnologie, care a fabricat cu prea multă aroganță cultura secolului trecut. Acolo, în locul tainic al inimii, va avea loc o resetare discretă, foarte personală, a inimii. O reconsiderare extrem de conștientă a faptului că știința lipsită de virtute este în fapt malefică (29).  O renaștere, care să nu dorească întoarcerea la „normalitatea” apostaziei, a lăcomiei, a idolatrizării trupului, la „normalitatea” egoismului, a ostentației și duplicității, la „normalitatea” ce a născut realitatea pe care o trăim astăzi și pregătește viitorul de rău augur care se apropie. O „pocăință spre mântuire” (II Corinteni 7:10) care să conștientizeze că, fără dreapta credință și dreapta făptuire, iadul începe din această viață. 
 
Și de această dată însă, istoria va demonstra că rezultatul final nu va fi determinat de mințile bolnave ale unora, ci de inimile oamenilor care „ard” de dorul lui Hristos, care, cu credință strigă către Dumnezeul nostru iubitor de oameni și atotputernic: „Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino să ne mântuiești pe noi” (Ps. 79:3). 
 
Monahul Pavel Aghioritul, 
Doctor în Biologie Moleculară și Biomedicină, 
Sfântul Munte Athos
 
Linkurile și referințele sunt disponibile la sursă: Activenews
23-05-2021
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu


CARTI/produse despre:
Vaccin, Vaccinare,