Pazirea de cartile care aduc invataturi mincinoase

„Cel ce citeÅŸte cărÅ£ile dascălilor mincinoÅŸi intră negreÅŸit în părtăşie cu duhul viclean ÅŸi întunecat al minciunii”. (Sf. Ignatie Briancianinov) [1]

Iarăşi îÅ£i aduc, fiu credincios al Bisericii de Răsărit, cuvânt de sfat nemincinos ÅŸi bun. Acest cuvânt nu e al meu: este cuvântul SfinÅ£ilor PărinÅ£i. De la ei vin toate sfaturile mele. PăzeÅŸte-Å£i mintea ÅŸi inima de învăţătura mincinoasă. Nu vorbi despre creÅŸtinism cu oameni molipsiÅ£i de învăţături mincinoase; nu citi cărÅ£i despre creÅŸtinism scrise de dascăli mincinoÅŸi. Adevărul se află în tovărăşia Duhului Sfânt: El este Duhul Adevărului. Minciuna o însoÅ£eÅŸte ÅŸi o ajută duhul diavolului, care este minciună ÅŸi părintele minciunii. Cel ce citeÅŸte cărÅ£ile dascălilor mincinoÅŸi intră negreÅŸit în părtăşie cu duhul viclean ÅŸi întunecat al minciunii. Lucrul acesta să nu Å£i se pară ciudat ÅŸi de necrezut: aÅŸa spun răspicat luminătorii Bisericii, SfinÅ£ii PărinÅ£i.

Dacă în mintea ÅŸi sufletul tău nu este scris nimic, Adevărul ÅŸi Duhul să scrie în ele poruncile lui Dumnezeu ÅŸi învăţătura Lui duhovnicească. De Å£i-ai îngăduit a-Å£i mâzgăli de tot tablele sufletului cu felurite cugete ÅŸi întipăriri neduhovniceÅŸti, fără a lua aminte cu înÅ£elepciune ÅŸi fereală: „Cine e scriitorul, ce scrie el?”, curăţă cele scrise de scriitori străini, curăţă prin pocăinţă ÅŸi lepădarea a tot ce este împotrivitor de Dumnezeu. Să scrie pe tablele tale doar degetul lui Dumnezeu. PregăteÅŸte pentru acest scriitor minte ÅŸi inimă curată, vieÅ£uind cu evlavie ÅŸi întreagă înÅ£elepciune: atunci, rugându-te tu ÅŸi citind sfintele cărÅ£i, pe nebăgate de seamă ÅŸi în chip tainic se va scrie pe tablele sufletului tău legea Duhului.

Nu-Å£i este îngăduit să citeÅŸti alte cărÅ£i despre religie decât cele scrise de către SfinÅ£ii PărinÅ£i ai Bisericii SoborniceÅŸti a Răsăritului. Acest lucru îl cere Biserica de Răsărit de la fiii săi. Iar dacă gândeÅŸti altfel ÅŸi socoÅ£i porunca Bisericii mai puÅ£in întemeiată decât socotinÅ£a ta ÅŸi a celorlalÅ£i de un cuget cu tine, atunci nu mai eÅŸti fiu al Bisericii, ci judecător al ei. Mă numeÅŸti mărginit, neluminat îndeajuns, rigorist? Lasă-mă în mărginirea ÅŸi în celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a rămâne cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Răsărit decât ca, având toate părutele calităţi, să mă fac mai deÅŸtept decât ea ÅŸi, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare ÅŸi a mă despărÅ£i de ea. AdevăraÅ£ilor fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere glasul meu. AceÅŸtia ÅŸtiu că cel care voieÅŸte a primi înÅ£elepciunea cerească trebuie să lepede înÅ£elepciunea sa pământească, oricât de mare ar fi ea, să o lase deoparte, să o taie, s-o recunoască drept nebunie, aÅŸa cum este ea de fapt (I Corinteni 3:19).

«ÎnÅ£elepciunea pământească este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu: ea, legii lui Dumnezeu nu se supune ÅŸi nici nu poate» (Romani 8:7). Dintru început aceasta este firea ei; aÅŸa va ÅŸi rămâne până ce va lua sfârÅŸit, «când pământul ÅŸi lucrurile de pe dânsul, iar dimpreună cu ele ÅŸi înÅ£elepciunea pământească, vor arde» (II Petru 3:10).

Sfânta Biserică îngăduie citirea cărÅ£ilor eretice numai acelor mădulare ale sale care au mintea ÅŸi simÅ£irile inimii vindecate ÅŸi luminate de Sfântul Duh, care pot deosebi întotdeauna între adevăratul bine ÅŸi răul ce se preface a fi bine ÅŸi se ascunde sub chipul adevărului. Marii bineplăcuÅ£i ai lui Dumnezeu, care au cunoscut neputinÅ£a cea de obÅŸte a tuturor oamenilor, s-au înfricoÅŸat de otrava eresului ÅŸi a minciunii. Ca atare, ei au fugit cu toată râvna de împreună-vorbirile cu oamenii molipsiÅ£i de învăţăturile cele mincinoase ÅŸi de citirea cărÅ£ilor eretice. Având înaintea ochilor căderea preaînvăţatului Origen, a lui Arie cel iscusit în certuri, a lui Nestorie cel bun de gură ÅŸi a altor bogaÅ£i în înÅ£elepciunea acestei lumi, ce au pierit din pricina nădăjduirii în sine ÅŸi a părerii de sine, ei (bineplăcuÅ£ii) au căutat mântuirea ÅŸi au aflat-o în fuga de învăţăturile mincinoase, în ascultarea faţă de Biserică până în amănuntele cele mai subÅ£iri. Păstorii ÅŸi dascălii cei purtători de Duh ÅŸi sfinÅ£i ai Bisericii nu citeau scrierile ereticilor celor hulitori de Dumnezeu decât siliÅ£i de nevoia de neînlăturat a întregii obÅŸti creÅŸtine. Prin cuvântul lor plin de putere, cuvânt duhovnicesc, ei au înfierat rătăcirile, au vestit tuturor fiilor Bisericii primejdia ascunsă în scrierile eretice sub numele frumoase ale sfinÅ£eniei ÅŸi evlaviei.

Eu ÅŸi cu tine însă trebuie să ne păzim neapărat de citirea cărÅ£ilor alcătuite de dascăli mincinoÅŸi. OriÅŸicine a scris despre Hristos, despre credinÅ£a ÅŸi duhovnicia creÅŸtină fără să fie mădular al Bisericii de Răsărit, singura sfântă, poartă numele de dascăl mincinos. Spune-mi, cum este cu putinţă să-Å£i îngădui a citi oriÅŸice carte, când fiecare carte pe care o citeÅŸti te poartă încotro voieÅŸte, te înduplecă să crezi în tot lucrul pentru care îi face trebuinţă încuviinÅ£area ta, să te lepezi de tot ce are ea nevoie să lepezi?

ExperienÅ£a arată cât de pierzătoare sunt urmările citirii fără dreaptă-socotinţă. Printre fiii Bisericii de Răsărit câte idei despre creÅŸtinism nu putem întâlni din cele mai tulburi, mai greÅŸite, mai potrivnice învăţăturii Bisericii, mai defăimătoare ale acestei sfinte învăţături, idei însuÅŸite prin citirea cărÅ£ilor eretice!

Nu te mâhni, prietene, pentru preîntâmpinările mele, care sunt insuflate de faptul că îÅ£i doresc binele cel adevărat. Tatăl, mama, dascălul bun nu se înfricoÅŸează, oare, pentru pruncul nevinovat ÅŸi fără experienţă, atunci când el vrea să intre într-o cameră unde printre lucrurile bune de mâncat se află otravă multă? Moartea sufletului e mai de plâns decât moartea trupească: trupul mort are să învieze ÅŸi adeseori moartea trupului se face pricină de viaţă sufletului; dimpotrivă, sufletul omorât de rău este jertfă a morÅ£ii veÅŸnice, iar el poate fi omorât de orice gând care cuprinde vreun fel de hulă împotriva lui Dumnezeu, pe care cei neÅŸtiutori nu-l bagă nicidecum de seamă. «Va fi o vreme», a prorocit Apostolul Pavel, «când învăţătura cea sănătoasă nu o vor primi, ci după poftele lor îÅŸi vor alege loruÅŸi învăţători să le răsfeÅ£e auzul, ÅŸi de la adevăr îÅŸi vor întoarce auzul, iar către basme se vor pleca» (II Timotei 4:3-4).

Nu te lăsa înÅŸelat de titlurile răsunătoare ale cărÅ£ilor care făgăduiesc să-i înveÅ£e desăvârÅŸirea creÅŸtină pe cei ce încă au nevoie de hrana pruncilor; nu te lăsa înÅŸelat nici de podoaba cea din afară a cărÅ£ii, de vioiciunea, puterea, frumuseÅ£ea stilului, nici de faptul că autorul ar fi, pasămite, sfânt, care ÅŸi-a dovedit sfinÅ£enia prin numeroase minuni. Învăţătura mincinoasă nu se dă înapoi de la nicio născocire, de la nicio înÅŸelăciune ca să dea basmelor sale înfăţiÅŸarea adevărului ÅŸi astfel să otrăvească mai lesne sufletul cu ele. Învăţătura mincinoasă este deja, în sine, înÅŸelare. Ea amăgeÅŸte, înainte de cititor, pe scriitor (II Timotei 3:13). Semnul după care recunoaÅŸtem că o carte e cu adevărat folositoare de suflet este că a fost scrisă de un sfânt scriitor, mădular al Bisericii de Răsărit, încuviinÅ£at ÅŸi recunoscut de Sfânta Biserică. Amin.

[1] Frag. din ExperienÈ›e ascetice, Ed. Sophia, BucureÈ™ti, 2008, pp. 93-95.

Sursa: Revista Atitudini