Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
ACTUALITATEA religioasăNr. vizualizari: 40

Precizari privind impozitarea si transparenta veniturilor unitatilor de cult

Biroul de Presă al Patriarhiei Române
Tags: impozite;
 

Întrucât, în ultima perioadă, au apărut în mass-media diverse discuții cu privire la impozitarea Bisericii Ortodoxe Române, respectiv transparența veniturilor de la Stat și a veniturilor din fonduri proprii înregistrate de către unitățile de cult, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un material destinat tuturor celor interesați cu privire la aceste două subiecte.


I. Impozitarea Bisericii conform legislației în vigoare

Regimul fiscal aplicabil cultelor religioase

Din punct de vedere fiscal, cultele religioase din România sunt tratate ca organizații de drept privat și utilitate publică, fiind asimilate ca regim fiscal cu ONG-urile, fundațiile, asociațiile sau alte organizații nonprofit de utilitate publică (sindicate, partide politice, unități de învățământ particular etc). În acest context, fondurile care circulă în interiorul organizației sunt menite să consolideze organizația și să înlesnească buna ei funcționare, în beneficiul societății în mijlocul căreia aceasta activează. Astfel, Statul înțelege să faciliteze cetățenilor exercitarea libertății religioase, la fel cum, de exemplu, neimpozitând donațiile și contribuțiile membrilor partidelor politice, Statul înlesnește exercitarea drepturilor și opiniilor politice, sau, în cazul sindicatelor, exercitarea drepturilor sociale, ori în cazul învățământului particular, dreptul la educație.

Sprijinul Statului către cultele religioase este un principiu constituțional enunțat în art. 29 alin. (5) din Constituție: „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate”. În prezent, formele prin care Statul sprijină cultele religioase sunt reglementate în textul mai multor acte normative în vigoare, între care cele mai importante sunt: Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014), Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015), Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017), OG nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România, republicată (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 26 septembrie 2013).

Sprijinul Statului față de culte este direct sau indirect. Sprijinul direct se manifestă prin subvenții ale statului pentru acoperirea unora dintre cheltuielile cultelor. Sprijinul indirect se manifestă prin facilități fiscale, între care se numără și scutirea de impozit doar pentru anumite activități desfășurate de către unitățile de cult.

Rolul facilităților fiscale

Facilitățile fiscale sunt beneficii acordate anumitor persoane fizice sau juridice impozabile care au ca scop sprijinirea de către Stat a anumitor activități din societate.
În România, beneficiază de facilități fiscale entitățile prin intermediul cărora se exercită anumite drepturi fundamentale (drepturi politice, sindicale, educație, religie, asociere). De exemplu: școlile și grădinițele private sunt entități unde sumele plătite de părinți sunt scutite de impozitare pentru că, de fapt, ele constituie contribuții ale părin­ților pentru buna funcționare a școlii în care se exercită dreptul la educație; contri­buțiile membrilor de sindicat nu sunt impozitate, nici donațiile sindicatului către membrii săi; veniturile sindicatelor provenind din proprietăți nu sunt, de asemenea, impozitate. Cotizațiile membrilor de partid nu sunt impozitate. Mai mult, partidele politice parlamentare, deci cele care în urma scrutinului și-au demonstrat capacitatea de a integra cât mai multe persoane din punct de vedere politic, primesc subvenții pentru funcțio­nare de la stat, prin Autoritatea Electorală Permanentă (practica este comună la nivel european). Autoritatea Electorală Permanentă sprijină partidele politice oarecum similar cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte către cultele religioase. De asemenea, Ministerul Edu­cației alocă un sprijin per elev unităților de învățământ private acreditate.

În același sens nu se impozitează, într-o anumită valoare, anumite venituri: pensii, ajutoare sociale, cadourile oferite de angajatori anga­jaților.

La fel ca toate cele 18 culte religioase din România, Biserica Ortodoxă Română nu beneficiază de privilegii fiscale, ci de facilități fiscale, ca expresie a regimului democratic în care cetățenii sunt încurajați și sprijiniți să-și exercite drepturile și libertățile, între care libertatea religioasă este unul dintre drepturile fundamentale. Nici un stat democratic nu exercită o presiune fiscală inutilă pe organizațiile societății civile, tocmai pentru că acestea își împlinesc vocația și misiunea fără intermedierea statului. Prin hotărârea din 30 iunie 2011 în cauza Asociația Martorii lui Iehova c. Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că donațiile sunt sursa principală de finanțare a organi­zațiilor religioase și că fiscalizarea donațiilor credincioșilor este în măsură să amenințe perenitatea sau să afecteze serios organizarea internă, funcționarea și activitățile religioase ale asociației.

Biserica Ortodoxă Română, ca și celelalte culte religioase, plătește impozite către stat și beneficiază de anumite facilități fiscale, exact ca orice altă organizație a societății civile, inclusiv pentru efortul și capacitatea cultelor religioase de a integra social peste 99,8% din populația rezidentă a României.

Ce impozite plătește o unitate de cult?

Biserica Ortodoxă Română plătește impozit pentru clădirile și terenurile care au utilizare economică (nu și pentru lăcașurile de cult și clădirile anexe1, precum și terenurile aferente acestora), pentru salariile angajaților (personal clerical și neclerical), precum și pentru orice venit obținut dintr-o activitate cu caracter economic, dacă fondurile rezultate din acea activitate nu sunt direcționate către opere social-filantropice, religioase, educaționale și culturale. De asemenea, pe lângă impozitul pe venit, Biserica Ortodoxă Română plătește taxe şi impozite, inclusiv TVA, asemenea societăților comerciale, pentru activitățile economice, altele decât cele pentru care este scutită prin legea fiscală.

De exemplu, conform Declarației 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate - document depus la ANAF, în fiecare lună -, Patriarhia Română a plătit, în februarie 2021, 2.320.499 de lei reprezentând impozit pe venit salarii, impozit pe venituri drepturi de autor, CAS, CASS, CAM aferente salarizării personalului clerical și neclerical (inclusiv cel din străinătate) din cadrul Adminis­trației Patriarhale.

Toate contractele comerciale/economice încheiate de Biserică cu terți sunt supuse impozitării, dacă surplusul de bani nu este direcționat către repararea și întreținerea lăcașurilor de cult sau către opere de natura celor menționate. Pentru activităţile economice având caracter permanent (turism, servicii funerare etc.) puținele unităţi de cult care desfășoară astfel de activități au înființat societăți comerciale supuse tuturor rigorilor legale specifice acestora.

Ce venituri ale Bisericii Ortodoxe Române sunt scutite de impozitare?

Veniturile cultelor religioase din România care sunt scutite de impozitare sunt reglementate expres și limitativ de către Codul fiscal, în cuprinsul art. 15 alin. 1 lit. a): „Pentru cultele religioase, veniturile obținute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, veniturile obţinute din chirii, veniturile obţinute din cedarea/înstrăinarea activelor corporale, alte venituri obţinute din activităţi economice sau de natura celor prevăzute la alin. (2), veniturile din despăgubiri, în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată”. Pe lângă enumerarea veniturilor care nu sunt supuse impozitării, textul de lege prezentat stabilește și criteriul în funcție de care aceste venituri pot sau nu fi impozitate, anume ca fondurile provenite din aceste surse să fie reinvestite în întreținerea lăcașurilor de cult, respectiv în susținerea operelor social-filantropice, a celor religioase, educaționale și/sau culturale. În acest context, Biserica Ortodoxă Română este instituția cu cea mai mare și permanentă activitate filantropică din Romania.


II. Transparența veniturilor de la Stat și a veniturilor din fonduri proprii înregistrate de către unitățile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române

Care sunt veniturile unei unități de cult?

Potrivit art. 45 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, credincioșii ortodocși afiliați unei parohii au atât drepturi, cât și îndatoriri, una dintre sarcinile care le revin fiind aceea „de a întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei”, inclusiv prin contribuții financiare și materiale. Acest sprijin acordat Bisericii are rolul de a asigura funcționarea parohiei. În caz contrar, aceasta va fi desființată (devenind filie), iar credincioșii vor fi afiliați altei parohii (art. 46 alin. 1 din Statut).

Veniturile unei unități de cult sunt constituite din:

  •  venituri din activități de cult (contribuția anuală a credincioșilor, contribuții ocazionale pentru diverse servicii religioase, venituri din distribuirea lumânărilor, a tipăriturilor și a obiectelor de cult, taxa pentru concesionarea locurilor de veci din cimitir);
  • venituri din donații (ale altor unități de cult sau ale credincioșilor);
  •  venituri din subvenții primite de la bugetul de stat;
  •  venituri din sponsorizări;
  •  venituri din unele ajutoare acordate din fondurile bisericești (Fondul Central Misionar, Fondul Filantropia, Fondul „Păstorul cel Bun” ș.a.);
  •  venituri din alte activități (valorificarea unor bunuri sau a resturilor de lumânări, activități agricole sau arende, chirii sau redevențe, taxe de vizitare ș.a.);
  •  venituri financiare (dobânzi bancare ș.a.);
  •  venituri încasate pentru alte unități din cadrul cultului (pentru unitățile producătoare, în cazul distribuirii de lumânări, tipărituri bisericești și obiecte de cult, precum și încasările pentru Fondul Central Misionar, pentru Fondul Filantropia, pentru alte eparhii și sinistrați).

Prezentarea acestor categorii de venituri nu presupune faptul că fiecare parohie realizează, în mod obligatoriu, aceste venituri. De fapt, în mod real, majoritatea covârșitoare a unită­ților de cult realizează venituri numai din sub­vențiile de la bugetul de stat, din activi­tățile de cult și din donațiile credincioșilor. La nivelul țărilor Uniunii Europene este recunoscut că activitatea de punere la dispoziție a unor bunuri specifice destinate cultului între membrii aceluiași cult nu este o activitate comercială, ci este un mijloc de întreținere a activității religioase.

Care sunt cheltuielile unei unități de cult?

Veniturile unei unități de cult sunt utilizate, în primul rând, pentru asigurarea desfășurării permanente a activității de cult. De altfel, atât comunitatea parohială, cât și instituția Bisericii impun clericilor ca aceștia să răspundă cu prompti­tudine tuturor solicitărilor de asigurare a asistenței religioase venite din partea credin­cioșilor (spovedirea și împărtășirea credincioșilor aflați în faze terminale, oficierea slujbelor de sfințire și binecuvântare, consiliere spirituală în momente importante ale vieții etc.). Pentru a se putea dedica întru totul misiunii lor preo­țești, clericilor le este de principiu interzis să desfășoare activități economice din care ar putea să se întreţină, pentru a nu neglija slujirea permanentă a credincioşilor, în mijlocul cărora sunt obligați să locuiască.

În contextul actual, cu mari dificultăți, unitățile de cult desfășoară şi activități social-filantropice, misionar-pastorale (publicarea buletinului parohial, distribuirea unor tipărituri duhovnicești, susținerea corului parohiei ș.a.), cultural-educațio­nale (organizarea de concerte, conferințe, mese rotunde, seri de film etc.) și edilitar-gospo­dărești (realizarea de construcții, reparații și restaurări ale imobilelor parohiei ș.a.).

Cheltuielile unei unități de cult ar putea fi grupate în următoarele categorii:

  •  cheltuieli cu remunerația din fonduri proprii a personalului clerical și neclerical angajat;
  •  cheltuieli cu reținerile salariale (impozit, fond de sănătate, ajutor de șomaj, asigurări sociale);
  •  cheltuieli cu utilitățile (energia electrică, încălzirea, apa, salubritatea);
  •  cheltuieli cu scop social-filantropic (ajutoare pentru credincioșii din parohie, din alte unități de cult sau din centre sociale, pentru Fondul Central Misionar, pentru Fondul ­Filantropia ș.a.);
  •  cheltuieli cu reparațiile curente și capitale (la biserică, la casa parohială, restaurarea picturii ș.a.);
  •  cheltuieli cu materiile consumabile (pentru exercitarea cultului - cărbune, tămâie, lumânări, carburanți, birotică, produse de curățenie ș.a.);
  •  cheltuieli cu obiectele de inventar (veș­minte, obiecte de uz liturgic, cărți pentru bibliotecă ș.a.);
  •  cheltuieli cu polițele de asigurare;
  •  cheltuieli cu diverse impozite și taxe;
  •  cheltuieli cu rate și chirii;
  •  cheltuieli poștale și taxe de comunicații;
  •  cheltuieli de protocol;
  •  cheltuieli cu deplasările;
  •  cheltuieli cu alte servicii executate de terți etc.

Unitățile de cult nu pot realiza toate categoriile de venituri prezentate. În schimb, în ceea ce privește cheltuielile, majoritatea au frecvență lunară.

Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale

Conform reglementărilor Legii nr. 30/2019 pentru aprobarea OUG nr. 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, începând cu 1 aprilie 2019, sponsorizările efectuate de către plătitorii de impozit pe profit și de impozit pe veniturile microîntreprinderilor către entități nonprofit sau unități de cult pot fi scăzute de acestea din impozitele datorate doar dacă beneficiarii sumelor sunt înscriși în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Procedura privind organizarea Registrului entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, precum și formularele specifice înregistrării au fost aprobate prin Ordinul ANAF nr. 819/2019. Astfel, Registrul amintit este organizat de către ANAF, iar accesul către acesta se poate face prin intermediul site-ului oficial al instituției, www.anaf.ro.

În acord cu reglementările de mai sus, întocmai celorlalte organizații nonprofit (ONG-uri, fundații, asociații, sindicate etc.), unitățile de cult pot beneficia de sponsorizări doar dacă sunt înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Întrucât acest Registru este public, veniturile din sponsorizări înregistrate de către unitățile de cult au un caracter public, acestea putând fi consultate în Registrul amintit mai sus, așa cum se poate proceda și în cazul tuturor celorlalte organizații nonprofit.

Informații publice privind veniturile și cheltuielile unităților de cult

Toate veniturile și cheltuielile unei unități de cult sunt prezentate periodic organismelor bisericești proprii alcătuite din clerici și mireni (după caz Adunarea parohială, Adunarea eparhială, Adunarea Națională Bisericească). Evi­dența contabilă a unităților de cult se face cu respectarea legislației în vigoare, iar în cazul eparhiilor, situația lor financiară se depune anual la Ministerul Finanțelor Publice și este disponibilă pe site-ul acestei instituții.

 

Notă:

     1 Conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal: „Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea unui cult recunoscut de lege sau a unei asociaţii religioase, cum ar fi: clopotniţa, cancelaria parohială, agheas­matarul, capela mortuară, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troiţa, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, aşezământul cu caracter social-caritabil, arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter administrativ-bisericesc, reşedinţa chiriarhului, precum şi altele asemenea; prin aşezământ cu caracter social-caritabil se înţelege serviciul social organizat în conformitate cu prevederile ­Nomenclatorului serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015” [HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Titlul IX - Impozite și taxe locale, pctul. 23 alin. (2)].

Sursa: Ziarul Lumina

05-04-2021
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu


CARTI/produse despre:
Impozite,