Orice creÈ™tin ortodox trebuie să cunoască temeinic È™i să înÈ›eleagă deplin învățătura de credință a Bisericii, silindu‑se din răsputeri să ducă o viață îmbunătăţită.
Instrumentul principal al cunoaÈ™terii lui Dumnezeu este inima omului, inima în suferință, inima în căutare, care tânjeÈ™te după Dumnezeu È™i după a Lui iubire. Dacă această inimă nu este înecată de patimi josnice, cum sunt invidia, răutatea, desfrânarea, mândria, în ea se găseÈ™te sălaÈ™ul viu, în stare să‑L simtă pe Dumnezeu, să cuprindă în sine dragostea Lui È™i să pună început bun mântuirii sufletului.
Spre a dobândi credință, trebuie să o cerem de la Domnul, dar nu în mod raÈ›ional, cu inimă nu rece, ci fierbinte, cu lacrimi, aÈ™a cum uneori copiii cer un lucru sau altul părinÈ›ilor. Dacă dorinÈ›a noastră este sinceră, iar rugămintea – stăruitoare, Domnul ni le va împlini.
De asemenea, o condiÈ›ie necesară integrării omului în Biserică este cunoaÈ™terea elementelor esenÈ›iale ale învățăturii de credință. Cine este Dumnezeu? Ce aÈ™teaptă El de la noi? Ce ne făgăduieÈ™te? Cine este Iisus Hristos? De ce a venit la noi? Ce învățătură ne‑a lăsat? Ce este Biserica? De ce avem nevoie de ea? Cum învățăm să ducem o viață creÈ™tină?
La toate aceste întrebări ne dau răspuns Sfânta Scriptură È™i Sfânta TradiÈ›ie – cei doi stâlpi pe care se sprijină Sfânta Sobornicească È™i Apostolească Biserică.
Pr. Alexandru Torik