Declaraţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului cu privire la incinerare

"În cursul reuniunii sale din 6 martie 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului a abordat problema incinerării morților, care este tratată de un nou proiect de lege. Astfel, Sfântul Sinod informează despre poziția Bisericii:

1. Problema incinerării morților nu are un caracter dogmatic pentru Biserică. Învierea morților, pe care o așteptăm, poate avea loc şi din cenuşă, deoarece „nimic nu este imposibil la Dumnezeu". Mulți sunt cei care au ajuns hrană pentru animalele sălbatice, pe uscat și pe mare, dar asta nu înseamnă că nu se vor ridica la a doua venire a lui Hristos.

2. Problema se referă la Tradiția Bisericii: trupurile care au primit Sfintele Taine ale Bisericii (Botezul, Mirungerea, Sfânta Împărtășanie etc.) sunt locuința Duhului Sfânt și trebuie să fie respectate. Trupurile oamenilor care au trăit toată viața lor în spirit creştin, continuă, chiar și după separarea lor de suflet, să fie sălaş Duhului Sfânt, Care lucrează minuni, izvorăşte miruri frumos mirositoare, rămâne neputrezit și face minuni. Acesta este motivul pentru care descompunerea violentă a trupului este evitată. În semn de respect faţă de trup, conform recomandării Apostolului Pavel, Biserica săvârşeşte slujba înmormântării acestuia. Descrierea îngropării lui Hristos, Lazăr, Iacov, Iosif etc. face referire la aceeași Tradiție. Biserica a stabilit sărbători ale descoperirii moaştelor de sfinţi, aşează moaștele martirilor în Masa Altarului odată cu târnosirea bisericilor, consideră că moaștele sfinților sunt "nestemate sfinte" și "transmit Harul lui Dumnezeu", adică acestea sunt mijloacele prin care Harul lui Dumnezeu este transmis credincioșilor. Imnografia Bisericii, de multe ori, se referă la înmormantarea corpului şi la descompunerea acestuia în elementele din care a fost alcătuit, referindu-se din nou la tradiția înmormântarii și nu la incinerarea corpului.

3. Credinţa Bisericii este aceea că fiecare om este o personalitate deosebită, distinctă înaintea lui Dumnezeu. Această caracteristică este, de asemenea, observată în caracteristicile omului, în ADN-ul său. ADN-ul fiecărui om este, de asemenea, menținut în rămăşiţele pământeşti ale acestuia, în oseminte, în timp ce, în contrast cu aceasta, cenușa rezultată din ardere este una şi aceeaşi pentru toţi. Respectând unicitatea fiecărui muritor, Biserica nu acceptă incinerarea morților.

4. Oricine vizitează mormintele celor dragi recunoaşte că se simte uşurat într-un astfel de moment. El simte că cei dragi ai lui, decedaţi, nu au dispărut. Trupurile lor sunt încă aici. Acesta este, de asemenea, un alt motiv pentru care Biserica susţine înhumarea celor adormiţi.

5. Plângerile legate de lipsa de spațiu din cimitire sau de problemele de sănătate, pot fi obiectate prin faptul că Biserica Ortodoxă recunoaște și acceptă exhumarea rămășițelor și pastrarea lor și asezarea în același mormânt, după mai mulţi ani de la deces, la o adâncime diferită etc.

6. Toți cei care nu fac parte din Biserica Ortodoxă și care, prin urmare, sunt străini de Tradiția noastră, pot adopta incinerarea, pentru ei înșiși și pentru cei ai lor. Biserica nu poate acorda aceasta posibilitate membrilor săi. Cu toate acestea, ea recomandă ca toată lumea să rămână fidela Tradiţiei. În caz contrar, pentru aceştia nu poate fi oficiată Slujba Inmormântarii, deoarece ar fi contrară crezului și tradiției respectivei persoane".