Psihodrama - Anne Ancelin Schutzenberger (CARTE)
Prezentare Psihodrama:
CUPRINS
Introducere: Psihodrama în științele umane
Partea întâi
Istoria psihodramei
CAPITOLUL I. De la teatrul spontan la teatrul terapeutic
CAPITOLUL II. Introducere în psihodramă și în conceptul de spontaneitate creatoare
Definiții
Ce este psihodrama?
Grupul
Spontaneitatea
Condițiile unei ședințe reușite, care acționează în profunzime
Partea a doua
Tehnica psihodramei
CAPITOLUL III. Câteva aspecte tehnice
Generalități
Instrumente
Cine interpretează?
Forme de producție sau de acțiune dramatică
Organizarea ședințelor
CAPITOLUL IV. Punerea în mișcare și apariția protagonistului
Considerații generale
Diversele forme de punere în mișcare
Modalități de punere în mișcare
Agenții punerii în mișcare
CAPITOLUL V. Acțiunea
Pregătirea protagoniștilor pentru acțiune
Jocul dramatic, producția
CAPITOLUL VI. Participarea auditoriului, ecourile grupului, revenirea la grup
Scopurile revenirii la grup
Ecouri personale
Discutarea sesiunii
Partea a treia
Observarea unui grup și exemple de psihodramă
CAPITOLUL VII. Probleme și implicații ale observației în grupuri
De ce să observăm?
Dificultățile observației
Obiectivitatea în observare este posibilă în științele umane?
A fi implicat fără a te implica
Ce grupuri observăm în psihologia socială și în terapia de grup?
Observarea grupurilor de formare sau grupurilor de sensibilizare
Exemple de observare
CAPITOLUL VIII. Câteva exemple de psihodramă
CAPITOLUL IX. 130 de tehnici clasice de psihodramă
Glosar de concepte și câteva tehnici psihodramatice dezvoltate de Moreno și de psihodramatiști americani și francezi
Concluzie
Postfață la prezenta ediție
Câteva referințe istorice referitoare la psihodramă
IAGP – Asociația Internațională de Psihoterapie de Grup
Istoricul începuturilor psihodramei în Franța și în Europa de Vest
Lista „directorilor de psihodramă“ de la Institutul Moreno (1968)
Dificultăţile şi tensiunile care apar între diferite persoane semnalează adeseori prezenţa unor conflicte neformulate. Printre metodele care fac posibilă abordarea acestor probleme, psihodrama ocupă un loc privilegiat, fiind în primul rând un instrument terapeutic prin care individul se eliberează de inhibiţii sau traume, urmărindu-se readucerea lor la suprafaţă, prin jocuri de rol, într-o acţiune improvizată, un fel de commedia dell’arte, aplicată unei situaţii trăite.
Punând în dinamică ansamblul fenomenelor psihice, psihodrama este fie o terapie – prin deblocarea şi eliberarea unor sentimente refulate sau inhibate, fie o pedagogie a relaţiilor interpersonale – prin antrenarea spontaneităţii, a formării unei percepţii corecte asupra celorlalţi şi a relaţiei cu aceştia, fie o accedere la propria persoană, la sinele nostru profund.
Anne Ancelin Schützenberger a colaborat timp de peste 20 de ani cu Jacob L. Moreno, fondatorul psihodramei, fiind considerată o adevărată pionieră a acestei metode de terapie în Europa, cu o contribuție covârșitoare la dezvoltarea și popularizarea ei.
„După părerea mea, psihodrama este magică. Sper că și vouă vi seva părea la fel.“
Anne Ancelin Schützenberger
Anne Ancelin Schützenberger a creat două mari școli: Școala Franceză de Psihodramă și metode de grup și Școala de Psihogenealogie Clinică Anne Ancelin Schützenberger. Publicațiile sale au la bază lucrul practic cu pacienții. Din 1970, începe să se formeze în metodele complementare de tratare a cancerului și de asistență psihologică a bolnavilor și a familiilor acestora. În 1985, publică Mă vindec: ghid în ajutorul bolnavilor de cancer și se ocupă de pacienți oncologici în fază terminală, dintre care unii încă mai trăiesc.
În calitate de profesor emerit, Anne Ancelin Schützenberger a coordonat mai bine de patruzeci de ani laboratorul de cercetare în psihologie socială al Universității din Nice. În plus, a susținut conferințe și a activat ca formatoare de specialiști pe toate continentele. Începând din anii ’70, a fost consultant al Națiunilor Unite.
Anne Ancelin Schützenberger a colaborat timp de peste 20 de ani cu Jacob L. Moreno, fondatorul psihodramei, fiind considerată o adevărată pionieră a acestei metode de terapie în Europa, cu o contribuție covârșitoare la dezvoltarea și popularizarea ei.
Este autoarea cărților: Psihogenealogia și rănile din familie, Copiii bolnavi de părinți, Cum să treci peste doliu, Mă vindec: ghid în ajutorul bolnavilor de cancer, Limbajul secret al corpului și Bucuria de a trăi.
| Citeste si: | |
Adaugati un comentariu:
