I
Astfel ne scrie Petru Damaschinul
În paginile din Filocalie,
Vederile duhovniceşti, iubite,
Sunt treptele spre mântuire.
II
Prima e să-ţi cunoşti necazurile
Că viaţă ta e în ispită,
Ce-o pătimeşte firea omenească,
Mereu când de păcat e păgubită.
III
A doua e să-ţi vezi păcatele
Şi prisosinţă harului lui Dumnezeu,
Cum El e cel ce te mângâie
În suferinţă, când ţi-e greu.
IV
Urmează cunoştinţa lucrurilor înfricoşate,
Atât de dinainte, cât şi de după moarte,
Când plângerea şi tânguirea pe suflet însoţesc
Atunci nici îngerii, nici oamenii nu ne mai miluiesc.
V
Apoi, cum Dumnezeu a petrecut în lume
Şi-a propovăduit cuvântu-nţelepciunii.
Cuvintele şi faptele Sfinţilor Ucenici,
A Mucenicilor şi-a Sfinţilor Părinţi.
VI
A cincea este cunoştinţa firii,
A prefacerii lucrurilor şi-a făptuirii,
Aceasta de proorocul s-a zis sfat.
Deşertăciune vor fi toate ce după moarte au plecat.
VII
A şasea-i contemplarea celor ce sunt,
Cum Dumnezeu a făcut toate, bune pe Pământ.
Şi ce nu înţelege omul cu durere,
Să mulţumească în tăcere.
VIII
Iar cea de-a şaptea ne duce cu mintea
La lumea nevăzută.
Ce cu osârdie, neîncetat,
De Dumnezeu ascultă.
IX
A opta-i cunoştinţa despre Dumnezeu,
Ce doar prin rugăciune e lucrată,
E darul ce în veacul viitor,
Doar unui bun creştin s-arată.
pr.Apostol Bogdan-Valentin
Com. Bogdăneşti, jud. Suceava