Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul
I
Înger în trup ai fost Sfinte Ilie
Căci fiu al lui Sovah, din Tesvi te-ai născut
Din seminţia lui Aaron, chiar din pruncie
De bărbaţi, în veşmânt alb înconjurat cu foc, ai fost văzut.
II
Temei tu te-ai făcut proorocilor,
Şi locuind în Galaad,
Născut ai fost din neamul preoţilor
Şi râvna către Dumnezeu, de sus ai luat.
III
Alesul Domnului în Israel
De la-nchinarea către Baal tu i-ai întors,
Ca un al doilea Înaintemergător
Şi al venirii întru slav-a lui Hristos.
IV
Pe împăratul Ahab tu ai mustrat
Căci idolilor s-a închinat.
Proorocii mincinoşi ce i-au slujit
De moarte năprasnică ei au murit.
V
Trei ani şi şase luni, Sfinte Ilie
Cu rugăciuni cerul tu ai închis.
Nici rouă şi nici ploaie nu e
Şi tot pământul de foamete a fost cuprins.
VI
În muntele Carmel ai arătat
Că Domnul rugăciunea ta a ascultat.
Şi jertfa ce tu ai gătit
De foc trimis din cer s-a mistuit.
VII
În ultimele zile ale lumii
Tu vei mustra pe antihrist cel blestemat.
Aşa cum pe proorocii Astartei ( Aşerei)
Cu prisosinţă tu i-ai ruşinat.
VIII
Sfinte proorocule Ilie,
De Domnul fost-ai ocrotit.
Atunci când foamete era în lume,
Cu pâine şi cu carne, pe tine corbii te-au hrănit.
IX
De la râul Cherit ai mers tu în Sarepta
Înspre Sidon, Domnul ţi-a arătat,
Că văduvă, având un fiu femeia,
Din prea puţinul ei, mâncare ea ţi-a dat.
X
Iar tu i-ai înmulţit la strâmtorare,
Făina şi-untdelemnul din cămară.
Şi n-ai putut să-l laşi pe fiul ei,
Ci ai suflat asupra lui ca să nu piară.
XI
În car de foc ai fost răpit la cer
Căci Domnul Dumnezeu cu har te-a-mpodobit,
În locul tău venit-a Elisei,
Prooroc ce mantia i-ai dăruit.
XII
Şi cu această mantie aleasă, ştim
Tu oarecând Iordanu-ai despicat
Căci tu arzând precum un serafim
De dragostea lui Dumnezeu, putere ai luat.
XIII
Sfinte Mare Proorocule Ilie,
Noi ţie astăzi ne-am rugat !
Să nu ne uiţi pe noi smeriţii,
Tu ce-n Horeb şi pe Tabor, cu Domnu-ai stat!
Pr. Bogdan-Valentin Apostol, Mănăstirea Bogdăneşti