MEMORIU ÎMPOTRIVA APROBĂRII LEGII PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FINANȚAREA ACTIVITĂȚII DE VACCINARE OBLIGATORIE A POPULAȚIEI ÎN ROMÂNIA
Președintelui României,
Președintelui Senatului României,
Președintelui Camerei Deputaților,
Prim-ministrului Guvernului României,
În calitate de cetățeni ai României, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, asociațiilor, instituțiilor de cult, medicale, juridice, și de învățământ, prin acest memoriu vă aducem la cunoștință faptul că ne opunem aprobării Legii privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România.
Această lege conține prevederi prin care se încalcă, în mod flagrant, nenumărate drepturi ale cetățenilor români, drepturi prevăzute de Codul Civil, Constituția României, Legea drepturilor pacientului, Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, tratate și convenții europene și internaționale, la care România a aderat.
Vom reda câteva din aceste drepturi care se încalcă prin aprobarea legii vaccinării, în forma propusă:
Vaccinarea este o intervenție medicală, conform art. 1 pct. d) din Legea nr. 46/2003, care spune:
,,Prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic, preventiv, terapeutic ori de reabilitare;”
Conform Legii Drepturilor Pacientului si Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, nici un act medical nu poate avea loc fără consimțământul pacientului:
Legea 46/2003 (Legea Drepturilor Pacientului) art.13: ,,Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”
Deci, vaccinarea fiind un act medical, cetățenii români au dreptul să o refuze.
,,(1) Nici o intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză.
„În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.”
,,Medicul trebuie să depună toate diligențele și să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau intervenția cu caracter medical respectă normele și obligațiile profesionale și regulile de conduită specifice cazului respectiv.”
Art. 22:
,,(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.”
,,(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”
3) Proiectul de lege privind vaccinarea aduce restrângerea unor drepturi și libertăți, așa cum au fost discutate anterior, deși art. 53 din Constituție arată clar condițiile particulare în care acest lucru poate fi făcut. Menționăm că proiectul de lege privind vaccinarea nu se adresează unor situaț ii de pericol iminent ci, dimpotrivă, după cum menționează art. 1 (1) ,,…pe durata vieții…”, deci se situează cu totul în afara cadrului constituțional stipulat de art. 53, care spune:
”(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Art. 32 al. 1 din Constituția României prevede:
,,Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.’’
Conform deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului din 2002, ,,ca tratament medical involuntar, vaccinarea obligatorie intră în coliziune cu dreptul la viața privată garantat de articolul 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”
„Dreptul la integritatea persoanei. Orice persoană are dreptul la respectarea integrității sale fizice și mentale. În domeniile medicinei și biologiei, trebuie respectate în special: (a) consimțământul liber și informat al persoanei în cauză, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege.”
Ori legea în vigoare nu prevede obligativitatea efectuării acestei intervenții medicale care este vaccinul, ci, dimpotrivă, prevede dreptul de a accepta sau refuza o intervenție medicală (art 13 din Legea 46/2003 si art. 67 NCC).
Actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanție suficientă și rezonabilă împotriva riscurilor sau reacțiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viața, sănătatea și integritatea fizică sau psihică. Prin obligativitatea vaccinării, acest drept fundamental garantat de Constituție (la viață, integritate fizică și psihică) este încălcat. Nu s-ar pune problema acestei încălcări dacă nu ar exista LIPSA TOTALĂ A UNEI GARANȚII SUFICIENTE ȘI REZONABILE ÎMPOTRIVA RISCURILOR.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.’’
Se încalcă principiul constituțional al dreptului persoanei de a dispune de ea însăși, deoarece actul vaccinării constituie o ingerință nelegală în viața intimă și privată a familiei, în măsura în care nu există un acord prealabil efectuării acestuia.
Prin această lege se încalcă dreptul libertății conștiinței. De asemeni, cetățenii au dreptul să refuze vaccinul din motive religioase sau de religie.
Creștini fiind, românii se consideră creație a lui Dumnezeu și ei pot refuza să li se introducă în corp substanțele conținute de vaccinuri.
Ne putem referi ca exemplu la celule din fetuși avortați. Creștinii știu că avortul înseamnă uciderea unei ființe umane, ori, sub nicio formă aceștia nu pot accepta introducerea în corp a acestor celule provenite din copii uciși.
Art. 49 al.1 din Constituție prevede: ,,Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în respectarea drepturilor lor.’’
Această lege încalcă dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la protecție al copiilor și tinerilor, așa cum sunt prevăzute în aceste articole din Constituție.
Statul român nu prezintă nici o garanție că, prin administrarea unui anumit tip de vaccin, unei persoane nu i se pune in pericol viața și sănătatea (integritatea fizică sau psihică).
Trebuie să ținem cont de două aspecte legate de vaccin:
,,(1) Exercitarea unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității
naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Se încalcă aceste prevederi, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru incidenta unor constrângeri. Obligativitatea efectuării vaccinurilor nu se impune decât pentru cazurile enumerate expres de Constituție, și anume: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav.
Acest act normativ contravine, de asemenea, și prevederilor art. 9, art. 17 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene referitoare la protecția sănătății umane și dreptul la respectarea statutului, identității religioase și confesionale a bisericilor, asociațiilor și comunităților creștine.
Inițiator,
Asociația Platforma Civică Împreună prin Preşedinte MIHAI GHEORGHIU
Citeste si: | |