Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 26

Patimi ale lumii contemporane: dependența de internet

Pr. Ioan C. Tesu
Tags: adictii; internet; patimi; dependeta; Tesu Pr. Ioan C.;
 

Lumea contemporană oferă un peisaj moral frământat, în care patimilor tradiţionale, precum: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginţi, trândăvia, tristeţea, mânia, slava deşartă şi mândria, exacerbate de păcate la modă, cum ar fi alcoolismul, tabagismul, consumul de droguri, oamenii de ştiinţă adaugă patimi şi dependenţe de ultimă oră, dar cu o răspândire şi efecte dintre cele mai grave. Se vorbeşte, astfel, despre cyber-adicţii, cyber-dependenţe sau adicţiile cyberasistate de tehnologie, de internet, tablete, telefoane, bloguri, jocurile video sau de reţelele de socializare, dar şi de muncă, sport, cumpărături, sex, etc.

Constatând larga incidenţă a dependenţei de tehnologie şi, în mod particular, de internet, China, încă din anul 2010, consideră această tulburare comportamentală o adevărată epidemie, un pericol naţional, înfiinţând deja peste 400 de clinici de dezintoxicare, în care sunt trataţi sute de mii de tineri.

Dintre tulburările clinice specifice dependenţei de PC, specialişti precum Dmitri Avdeev menţionează: o dispariţie a controlului asupra timpului de lucru cu acesta, tendinţa de a mări cantitatea de timp şi de interacţiune petrecut cu el, stări pronunţate de disconfort psihologic, cum ar fi iritabilitatea, deprimarea sau sentimentul de gol şi pustietate sufletească, în cazul în care nu are acces cum ar dori la ea, folosirea tehnologiei informaţionale pentru îmbunătăţirea dispoziţiei, pentru ignorarea sau uitarea frământărilor şi a problemelor personale, adică o modificare artificială sau fortaţă a stării psihice, dar care conduc la apariţia unor probleme legate de relaţiile interumane şi intrapersonale[1].

Modul de viaţă preponderent sedentar, la care conduce tehnologia digitală, poate provoca afecţiuni ale coloanei vertebrale, ale stomacului, ale organelor respiratorii, poate duce la diminuarea acuităţii vederii, aşa-numitul „sindrom al tunelului” sau de compresiune a nervului median, după cum şi radiaţia electromagnetică şi ionizarea nocivă a aerului duc la slăbirea imunităţii, la dureri de cap, stări de oboseală şi insomnie cronică, iar în formele ei mai grave, la stări de stres, depresie şi tulburări nervoase. Toate aceste consecinţe afectează capacitatea de studiu şi lucru, conducând la inactivitate şi absenţă, moleşeală, slăbirea memoriei şi a puterii de studiu, la o comunicare defectuoasă cu semenii şi conflicte cu propria persoană.

Manualul de diagnostic şi clasificare statistică a tulburărilor mintale, ediţia a V-a, (DSM V - 2013, 2016 – în limba română) foloseşte nouă criterii de diagnosticare a dependenţelor: preocuparea legată de respectiva tehnologie; simptome ale sevrajului: iritabilitate, anxietate sau tristeţe, în absenţa lor; nivel foarte crescut de toleranţă la folosirea respectivului tip de adicţie; tentative nereuşite de a renunţa la ele sau de a scurta timpul de utilizare; pierderea interesului faţă de alte activităţi, inclusiv pasiunile antrerioare creării dependenţei; continuarea utilizării excesive, deşi realizează gravitatea efectelor; inducerea în eroare a celorlalţi cu privire la timpul dedicat dependenţei; folosirea lor pentru a evada sau a ameliora dispoziţia proasta şi ameliorarea tonusului; punerea în pericol sau chiar pierderea unei oportunităţi educaţionale sau profesionale.

În privinţa recunoaşterii dependenţei de internet, cel dintâi care a vorbit despre o reală dependenţa de acesta a fost psihologul Kimberly Young, de la Universitatea din Pittsburg, Pennsylvania, SUA, încă din anul 1995. El a propus următorul chestionar (Internet Addiction Diagnostic Questionnaire), cu opt întrebări:

„1.Simţi că te preocupă Internetul (te gândeşti la activitatea on-line anterioară sau anticipezi următoarea sesiune on-line)?

2. Simţi nevoia să utilizezi Internetul pe perioade de timp din ce în ce mai lungi, pentru a obţine satisfacţie?

3. Ai făcut de repetate ori eforturi fără succes pentru a modera sau a te abţine de la utilizarea Internetului?

4. Te simţi neliniştit, prost dispus, deprimat sau iritat atunci când încerci să întrerupi sau să opreşti utilizarea Internetului?

5. Rămâi on-line un timp mai lung decât îţi propuseseşi iniţial?

6. Ai periclitat sau ai riscat pierderea unei oportunităţi semnificative în ceea ce priveşte o relaţie sau o carieră profesională din cauza Internetului?

7. Ai minţi pe membrii familiei, pe terapeuţi sau pe alte persoane pentru a ascunde proporţiile implicării tale în Internet?

8. Foloseşti Internetul ca pe un mod de a fugi de probleme sau de a-ţi elimina o stare neplăcută (ex. sentimente de neajutorare, vinovăţie, depresie)?

Cei care au răspuns „Daˮ la cinci sau mai multe dintre aceste întrebări au fost clasificaţi ca utilizatori dependenţi de Internet, iar ceilalţi ca utilizatori normali de Internetˮ.

Pentru diagnosticarea nivelului de adicţie sau a gradului de dependenţă faţă de Internet, este folosit Testul Orman de depistare a nivelului de dependenţă faţă de Internet:

1.Petreceţi pe Internet mai mult timp decât v-aţi propus iniţial?

2. Vă deranjează ideea de a scurta timpul petrecut pe Internet?

3. Prietenii sau membrii familiei dumneavoastră s-au plâns că staţi prea mult timp pe Internet?

4. Vi se pare dificil să rămâneţi neconectat vreme de câteva zile?

5. Randamentul la serviciu sau relaţiile personale au suferit din cauza timpului petrecut pe Internet?

6. Există zone sau anumite site-uri pe Internet pe care cu greu le puteţi evita?

7. Vă este greu să vă stăpâni impulsul de a cumpăra produse sau servicii care ţin de Internet?

8.  Aţi încercat, fără succes, să reduceţi timpul de folosire a Intenetului?

9. Vă abateţi mult de la domeniile dumneavoastră de activitate şi de la cele care vă oferă satisfacţie, din cauza Internetului?

Între 0 şi 3 răspunsuri pozitive, există o mică tentaţie spre adicţia faţă de Internet.

Între 4 şi 6 răspunsuri pozitive, există posibilitatea dezvoltării unui comportament adictiv.

Între 7 şi 9 răspunsuri pozitive, există o puternică tendinţă spre o stare de dependenţă[2].

În cercurile psihoterapeuţilor, mai există un test, mult mai sintetic, de depistare a dependenţei de internet şi a nivelului acesteia, pe care îl vom menţiona, spre o mai precisă cunoaştere a efectelor tehnologiilor digitale asupra minţii umane, dar cu urmări asupra întregii sale fiinţei. Acest test recomandă alegerea variantei, considerate de respondent a fi cea mai precisă:

0=Nu este cazul

1=Rareori

2=Ocazional

3=Frecvent

4=Adesea

5=Întotdeauna

Cât de frecvent vă surprindeţi petrecând online mai mult decât vă propuseserăţi? Cât de frecvent se plâng alte persoane din viaţa voastră de cât timp petreceţi online? Cât de frecvent vă verificaţi e-mailul înainte de orice altceva trebuie să faceţi?

Cât de frecvent dormiţi mai puţin din cauza sesiunilor online la ore târzii ale nopţii?

Cât de frecvent vă surprindeţi spunând „doar câteva minute”, atunci când sunteţi online?

Cel mult 7 puncte – nu manifestaţi semne că aţi fi dependenţi de internet.

8-12 puncte – o dependenţă uşoară de internet – s-ar putea să staţi pe internet prea mult timp uneori, dar în general, aveţi situaţia sub control.

13-20 puncte – dependenţă moderată, ceea ce înseamnă că relaţia voastră cu internetul vă face „probleme ocazionale sau frecvente”.

21-25 puncte – dependenţă gravă de internet, ceea ce provoacă probleme semnificative în viaţa voastră[3].

Nicolas Carr spunea că, dintre toate sacrificiile pe care le facem atunci când ne consacrăm internetului, poate cel mai mare este acela că afectăm bogăţia de conexiuni din adâncul propriilor noastre minţi, odată ce creierul uman, consumator avid de tehnologie informaţional, se exersează în a parcurge cu rapiditate, conţinuturile, dar, în acelaşi timp, nu mai are capacitatea să se concentreze asupra lor, într-un mod eficient şi susţinut, ceea ce provoacă un deficit de atenţie sau de concentrare. Acesta nu se datorează, însă, mijloacelor media în sine, ci modului defectuos, dependent, abuziv şi adictiv, de a le folosi de către fiinţa umană, care nu este totdeauna pregătită să se familiarizeze cu ele şi să le folosească pozitiv, păstrându-şi libertatea interioară.

Şi mai grav, omul începe să se asemene tot mai mult tehnologiei, reacţionând şi activând, parcă, în conformitate cu nişte programe setate, alterându-şi propria umanitate, abilităţile sale intelectuale şi calităţile sale emoţionale. Sau, cum spunea Sfântul Paisie Aghioritul, mulţi dintre oamenii de astăzi par a avea inimi de fier, iar acestea se lasă greu sau deloc pătrunse de sentimente şi emoţii superioare şi înalte.

Teologul francez Jean-Claude Larchet spunea că explozia de tehnologie informaţională a produs un nou mod de existenţă, dar şi un nou fel de om – homo connecticus, care este permanent grăbit, apăsat de treburi presante, care lucrează şi activează într-un ritm susţinut continuu, care face totul în regim de urgenţă şi din această cauză, multe din activităţile sale sunt lipsite de profunzime, un om care a pierdut controlul asupra ritmului organizării vieţii sale, trăind, nu în profunzimea spirituală, ci în superficialitatea lumii materiale.    

Dintre cei mai importanţi factori de risc ce pot conduce la adicţia de tehnologie şi, în mod deosebit, de internet, specialiştii fac referire la: anxietate, în sensul că persoana utilizatoare caută să evadeze din tensiunile, îngrijorările, fricile, temerile, fobiile sale, în compania tehnologiei, însă, adesea, după încheierea sesiunii, se reîntoarce la ele, într-o formă şi mai accentuată; depresia, utilizatorul căutând să îşi anestezieze conştiinţa faţă de trăirile negative, abătute, prin recurgerea la reţelele de socializare, care ar ar avea drept scop umplerea nu doar a timpului, ci a golului sufletesc; stresul, izolarea şi singurătatea sau lipsa de suport social.

Psihologi, psihiatri, moralişti, dar şi creatori de high-tech recomandă părinţilor ca, atunci când doresc să prevină tulburarea de dependenţă de internet a copiilor, să fie foarte atenţi la anumite simptome, care anticipează crearea acestei adicţii, între care: preocuparea compulsivă, faţă de utilizarea internetului, copiii fiind preocupaţi obsesiv de sesiunea anterioară şi anticipând, o nouă perioadă de utilizare a tehnologiei; nevoia de folosire a internetului în cantităţi tot mai mari de timp, pentru atingerea pragului de satisfacţie în raport cu acesta; petrecerea unui timp tot mai mare în compania tehnologiei, în ciuda încercării de limitare a acestuia; prezenţa unei stări de nelinişte, iritare, anxietate, depresie, atunci când nu are acces la internet; petrecerea online a unui timp mult superior celui planificat anterior; periclitarea rezultatelor şi performanţelor, la şcoală, afectarea  relaţiilor familiale, sociale, din cauza petrecerii iraţionale a timpului în faţa tehnologiei; folosirea unor trucuri şi minciuni pentru a ascunde membrilor familiei timpul petrecut pe internet; utilizarea internetului ca o modalitate de a scăpa de problemele sale emoţionale, inclusiv cele legate de simptomele sau semnele menţionate anterior, anxietate, singurătate, deprisie, etc.

S-a constatat că acei tineri care petrec o perioadă iraţională în faţa tehnologiei digitale ajung la un declin fizic, psihic şi intelectual, scădere a stimei de sine, sentimente de neadaptare la lumea reală, comportamente de autovotămare şi, în cazuri extreme, ideaţie suicidară.

Utilizarea dependentă a internetului expune tinerii la mari riscuri pentru starea proprie de sănătate, precum insomnii, randament slab, obezitate, risc de atac de cord, accident vascular cerebral, diabet sau chiar anumite forme de cancer.

La Ioan 8,32, citind următoarele cuvinte: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Spre acest adevăr şi la această libertate interioară cheamă şi îndeamnă credinţa creştină, îndemnându-l pe om să nu caute bucuriile frivole şi trecătoare, din lumea aceasta, legate de materie şi de plăcerile iluzorii şi efemere, pe care ea i le poate oferi, ci să se ostenească să descopere sensurile profunde ale vieţii sale, comorile netrecătoare ale sufletului, care îi oferă adevărata împlinire, atât aici, în lumea şi în viaţa aceasta, dar şi în Împărăţia viitoare şi veşnică, a Iubirii şi Luminii dumnezeieşti.

 

[1] Prof. dr. Dmitri AVDEEV, Tulburările psihice şi patologia Duhului, traducere din limba rusă Denis Chiriac, DOXOLOGIA, Iaşi, 2018, pp. 38-39.

[2] Jean-Claude LARCHET, Captivi în internet, în româneşte de Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2018, pp. 231-232.

[3] Adam ALTER, Irezistibil. Dependenţa de tehnologie şi afacerile din spatele ei, traducere din engleză de Emilia Vasiliu, Editura Publica, Bucureşti, 201, pp. 39-40.

Sursa: Doxologia

 

03-09-2019
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu