Patriarhul Ecumenic a semnat Tomosul privind Autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina

 

La data de 5 ianuarie 2019, la Istanbul, în Catedrala Patriarhală „Sfântul Andrei”, în prezența președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko și a președintelui Radei Supreme a Ucrainei, Andrei Parubyi, a avut loc ceremonia de semnare, de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, a Tomosului privind autocefalia Bisericii Ortodoxe ucrainene (înființată în decembrie 2017, în urma unui Sinod extins, la care nu au participat ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei).

La ceremonie au participat mai mulți oficiali ucraineni, inclusiv prim-vice-premierul Stepan Kubiv, ministrul de externe Pavlo Klimkin, ministrul Apărării Stepan Poltorak, mitropolitul Epifanie al Kievului și întregii Ucraine, mitropolitul Alexandru (Drabinko) etc.

Tomosul a fost semnat de către Patriarhul Ecumenic în prezența președintelui ucrainean Petro Poroșenko și a lui Andrei Parubyi și contrasemnat de către cei doi oficiali ai statului ucrainean. Variante ale textului acestuia circulă deja în presa ucraineană.

Președintele Ucrainei (care este însoțit în deplasarea sa la Istanbul de către soția sa Marina) a participat la ceremonia respectivă după o întâlnire oficială cu președintele Turciei, Recep Erdogan.

La data de 6 ianuarie, după săvârșirea sfintei liturghii, Tomosul va fi înmânat, la Istanbul, întâistătătorului Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale, mitropolitul Epifanie al Kievului și întregii Ucraine, după care va fi adus la Kiev și expus în Biserica “Sfânta Sofia” din capitala Ucrainei.

Petro Poroșenko a declarat, în context, că “semnarea Tomosului deschide o nouă eră în istoria ortodoxiei mondiale”.

Totodată, presa de limba rusă și independentă din Ucraina menționează că acordarea Tomosului va fi exploatată maximal în scopuri electorale de către Petro Poroșenko, care va participa la alegerile prezidențiale de la 31 martie 2019 pentru un nou mandat de șef al statului.

La 11 ianuarie 2019, acesta va începe un “tur al regiunilor”, împreună cu mitropolitul Epifanie al Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale, pentru a recupera actualul decalaj electoral față de principalii săi candidați și pentru a încerca intrarea în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.

Acordarea Tomosului de autocefalie va consolida noua Biserică ortodoxă ucraineană autocefală, însă până la rezolvarea marilor probleme cu care se confruntă aceasta în Ucraina mai este foarte mult. Este greu de anticipat modul în care Biserica Ortodoxă Rusă, susținută intens de către administrația rusă, va răspunde acestor evoluții; înalții săi ierarhi din Ucraina (ierarhii actualei Biserici Ortodoxe Ucrainene subordonate Patriarhiei Moscovei) continuă să se opună procesului de autocefalie.

Potrivit președintelui Radei Supreme a Ucrainei, până în prezent circa 40 de parohii (n.n. nici una din localitățile cu populație predominant românească din Ucraina) care au aparținut Bisericii Ortodoxe ucrainene subordonate patriarhiei Moscovei ar fi trecut de partea Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale.

Experții ucraineni apreciază că “procesul recunoașterii internaționale a autocefaliei Bisericii Ortodoxe ucrainene nu va fi ușor și nici rapid”.

Timpul nu mai are răbdare, iar Biserica Ortodoxă Română trebuie să urgenteze dezbaterea internă privind pregătirea exprimării unei poziții publice față de schisma religioasă produsă in lumea ortodoxă.

Românii din Ucraina au nevoie de decizii înțelepte și curajoase din partea BOR. Tergiversarea adoptării acestor decizii provoacă îngrijorări și confuzii în rândul comunității românești din Ucraina.

Principalele variante de poziționare pe care BOR le ia (le-ar putea lua) în calcul sunt următoarele:

– Varianta curajoasă: reînființarea Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Suceava și crearea unui sistem eficient, funcțional, care să permită integrarea, în cadrul acestei Mitropolii, a parohiilor românești din nordul Bucovinei. Patriarhul Daniel a fost numit recent “Omul Anului” în România, însă șansele ca acesta să recurgă la varianta de mai sus sunt, în opinia mea, modeste. În acest caz, BOR nu va fi recunoscută drept biserică de tip canonic în Ucraina, preoții ei vor avea statut de misionar în Ucraina, iar preoții români din Ucraina care vor dori trecerea parohiilor lor în subordinea Mitropoliei Bucovinei vor avea de trecut foarte multe piedici și obstacole, ușor de anticipat.

– Varianta moderată: recunoașterea condiționată a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în următoarele condiții: crearea unui Vicariat românesc în cadrul acestei biserici sau în cadrul BOR, desfășurarea serviciului religios/divin în parohiile arondate Vicariatului în limba română și acordarea unor garanții privind utilizarea pe termen lung a limbii materne/române în aceste parohii (pentru a se evita producerea unor limitări de drepturi similare celor care au condus la art. 7 al Legii-cadru privind educația, adoptată în 2017 la Kiev).

– Tergiversarea recunoașterii noi Biserici autocefale ucrainene, pentru a se putea monitoriza și exploata contextul social-politic care se va crea în Ucraina după alegerile din martie 2019…

BOR poate lua în calcul și coroborarea ultimelor două variante, caz în care există, ca variantă de rezervă, și nerecunoașterea noii biserici ca fiind una canonică (a patra variantă de lucru), variantă care are (din diferite motive) puține șanse de a fi adoptată de către conducerea BOR. - Sursa: Dorin POPESCU, analist politic - BucPress/Agenție de știri din Cernăuți: Patriarhul Ecumenic a semnat Tomosul de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Traducerea Tomosului de Autocefalie acordat Bisericii Ucrainene, realizată de Vlad Cubreacov pentru Deschide.md.

„V-aţi apropiat de muntele Sion… și de Biserica celor întâi născuţi” (Evrei 12:22-23), le-a spus tuturor credincioșilor fericitul între neamuri Apostol Pavel; și într-adevăr, Biserica este un munte, de aceea este trainică și stabilă, neclintită și nebiruită. Cu toate că este o singură turnă și un singur trup al lui Hristos și se numește Biserica lui Dumnezeu, care mărturisește pretutindeni credința ortodoxă, are comuniunea în taine și în Sfântul Duh și neclintita succesiune apostolică și orânduire canonică, dar încă din timpurile apostolice se compune din Biserici aflate pe pământurile și în țările autoadministrate intern de propriii păstori și învățători și slujitori ai lui Hristos, adică de episcopii fiecărui loc, nu doar din cauza importanței istorice a orașelor și țărilor în lume, dar și urmare a nevoilor specifice din ele.

Așadar, întrucât de Dumnezeu păzitul și evlaviosul pământ al Ucrainei este întărit și înălțat prin lucrarea de Sus și și-a obținut deplina independență politică, conducătorii de stat și bisericești ai căruia deja de aproape treizeci de ani cer fierbinte autoconducerea lui bisericească și cot la cot cu poporul și la unison cu vechile lui rugăminți adresate la timpul respectiv preasfântului Tron Apostolic al Constantinopolului, care potrivit tradiției canonice multiseculare are obligația purtării de grijă față de Sfintele Biserici ortodoxe care întâmpină o asemenea nevoie, dar cel mai mult față de cei care sunt întotdeauna legați de el prin legături istorice, cum este Mitropolia istorică de Kiev, - Smerenia noastră dimpreună cu Preasfințiții Mitropoliți care ne sunt alături și cu preacinstiții și preaiubiții în Duhul Sfânt frați și conslujitori, având ca Mare Biserică a lui Hristos datoria de a-i purta de grijă Lumii Ortodoxe, pentru vindecarea schismelor și separărilor care amenință permanent Bisericile locale, hotărâm și proclamăm într-un cuget ca toată Biserica Ortodoxă ce se află în cuprinsul statului politic constituit și pe deplin independent al Ucrainei dimpreună cu Sfintele Mitropolii, Arhiepiscopii, Episcopii, mănăstiri, parohii și cu toate așezămintele bisericești din ele, care se află sub acoperământul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul care S-a făcut om și este Întemeietorului Bisericii, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, să fie de acum înainte autocefală, independentă și autoadministrată canonic, avându-l pe Cel dintâi în treburile bisericești și recunoscându-l pe fiecare dintre Întâistătătorii ei canonici, care poartă titlul de ”Preafericitul Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine”, - nefiind admisă niciun fel de completare sau prescurtare a titlului acestora fără aprobarea Bisericii Constantinopolului, - care este președinte al Sfântului Sinod, întrunind anual Arhiereii invitați pe rând după vechimea lor dintre cei care au eparhii în granițele geografice ale Ucrainei. Astfel, treburile bisericești din această țară se vor conduce, așa cum prescriu sfintele și dumnezeieștile canoane, liber și în Duhul Sfânt, neîngrădit și fără vreo intervenție dinafară.

În plus, prin acest Tomos Sinodal și Patriarhal pe care l-am semnat, recunoaștem și proclamăm drept fiică a noastră Biserica Autocefală instituită în cuprinsul teritoriului Ucrainei și chemăm toate Bisericile Ortodoxe din lume să o recunoască drept soră și să o pomenească drept ”Sfânta Biserică a Ucrainei”, ca pe una care își are catedrala în orașul istoric Kiev și care nu poate instala episcopi sau înființa parohii dincolo de hotarele statului; iar parohiile deja existente se vor subordona de acum înainte, potrivit rânduielii, Tronului Ecumenic, care dispune de prerogative canonice în Diaspora, întrucât jurisdicția acestei Biserici se limitează la teritoriul Statului Ucrainean. 12

Și îi acordăm privilegiile și toate drepturile suverane proprii Puterii bisericești autocefale, astfel încât de acum înainte Mitropolitul Kievului și al întregii Ucraine, îi va pomeni în timpul dumnezeieștilor slujbe pe ”Toți Episcopii Ortodocși”, iar ceata sfinților Arhierei conslujitori îl va pomeni pe el ca pe Primul dintre ei și ca pe Întâistătătorul Sfintei Biserici a Ucrainei. Ceea ce privește administrarea bisericească internă se va examina, judeca și hotărî exclusiv de către el și Sfântul Sinod, urmând învățătura evanghelică și alte învățături, conform Sfintei Tradiții și cinstitelor reguli canonice ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, precum și poruncilor canonului 6 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea care stabilește că ”dacă alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine întemeiată şi după canonul bisericesc, i s-ar împotrivi doi sau trei din vrajbă (pizmă) proprie, să aibă tărie votul (hotărârea) celor mai mulţi”, păstrându-se totodată dreptul tuturor arhiereilor și al altor clerici de a formula apel în judecare de către Patriarhul Ecumenic, care dispune de responsabilitatea canonică de a primi hotărâri judecătorești inatacabile în cazul episcopilor și al altor clerici din Bisericile locale, potrivit sfintelor canoane 9 și 16 ale Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon.

Lămurim în legătură cu cele expuse mai sus că Biserica Autocefală a Ucrainei recunoaște drept cap Sfântul Tron Apostolic și Patriarhal Ecumenic, asemenea altor Patriarhi și Întâistătători, și îi revin împreună cu alte obligații și responsabilități canonice, întâi de toate cele privind păstrarea neștirbită a Credinței Ortodoxe și a unității și comuniunii canonice cu Patriarhia Ecumenică și alte Biserici Ortodoxe locale. Pentru aceasta, Mitropolitul Kievului și al întregii Ucraine, ca și Arhiereii Sfintei Biserici a Ucrainei, vor fi aleși de acum înainte potrivit prescripțiilor corespunzătoare ale sfintelor și dumnezeieștilor canoane și în conformitate cu prevederile corespunzătoare ale Statutului său, care vor corespunde obligatoriu întrutotul prevederilor acestui Tomos Sinodal și Patriarhal. Toți arhiereii sunt obligați să se îngrijească de păstorirea poporului lui Dumnezeu în mod bineplăcut Lui, aducând cu frică de Dumnezeu pace și înțelegere în țara și Biserica lor.

Iar pentru ca în toate să se afle în neslăbita legătură duhovnicească a unității și comuniunii cu sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, căci am învățat ”să păzim unitatea Duhului întru legătura păcii” (Efeseni 4:3), iar fiecare Preafericit Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine trebuie să-i pomenească, potrivit vechii Tradiții a sfinților Părinți, pe Patriarhul Ecumenic, pe Preafericiții Patriarhi și alți Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe locale, în ordinea Dipticelor, conform rânduielii canonice, primindu-și locul în Diptice și la întrunirile bisericești după Întâistătătorul Bisericii din Ținuturile Cehiei și Slovaciei.

Astfel, Biserica Ortodoxă a Ucrainei, prin Primul său locțiitor canonic al Tronului de Kiev, este obligată să participe la examinarea unor importante chestiuni canonice, dogmatice sau de altă natură, în cadrul consfătuirilor interortodoxe convocate din când în când potrivit unei sfinte tradiții instituite de mult timp de Sfinții Părinți. Primul care va fi instalat însă va trebui să le trimită obligatoriu cuvenitele Scrisori de pace Patriarhului Ecumenic și altor Întâistătători, iar el însuși are dreptul să primească de la aceștia asemenea scrisori și să-și înceapă, după obicei, vizitele de pace cu Tronul cel Dintâi al Bisericii Constantinopolului, primind de la ea și Sfântul Mir, pentru manifestarea unității cu ea. Pentru rezolvarea unor importante chestiuni de natură bisericească, dogmatică și canonică urmează ca Preafericitul Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine să se adreseze în numele Sfântului Sinod al Bisericii sale Preasfântului și Ecumenicului nostru Tron Patriarhal, așteptând de la acesta părerea lui plină de autoritate și înțelegere reciprocă fermă, pe când drepturile Tronului Ecumenic de a avea un Exarhat în Ucraina și sfinte stavropighii se păstrează neștirbite.

Și astfel, cu aceste toate condiții, Sfânta și Marea noastră Biserică a lui Hristos binecuvântează și proclamă drept Autocefală Biserica Ortodoxă a Ucrainei și cheamă bogat asupra Ierarhiei din pământul Ucrainei, asupra nepătatului cler și evlaviosului lui popor, din nesecata comoară a Duhului Sfânt, darurile cele dumnezeiești, rugându-se ca Întâiul și Marele Arhiereu Iisus Hristos, cu mijlocirea neprihănitei și preacinstitei noastre Doamne de 13

Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioare Maria, a sfântului și întocmai cu apostolii Principe Vladimir și a sfintei slăvitei Principese Olga, a preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor noștri Părinți, nevoitori și monahi din Lavra Peșterilor din Kiev și din alte mănăstiri, să o întărească pentru totdeauna în trupul Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească Biserica Ortodoxă a Ucrainei astfel instituită și să-i dea ei bunăstare, unitate, pace și creștere, întru slava Sa, și a Tatălui, și a Sfântului Duh. Astfel, această hotărâre și judecată ce cu bucurie vi se vestește din onorabilul Centru al Ortodoxiei au fost confirmate sinodal, iar pentru păstrare permanentă se eliberează acest Tomos Sinodal și Patriarhal înscris și consemnat în Codexul Marii noastre Bisericii a lui Hristos din Constantinopol, fiind înmânat în copie autentică și identică Preafericitului Întâistătător al Sfintei Biserici, mitropolitul Epifanie și Excelenței Sale domnului Petru Poroșenko, Președintele Ucrainei, spre a servi drept dovadă eternă și spre permanentă prezentare.

Anul două mii nouăsprezece, luna ianuarie, ziua a 6-a, idicționul al 12-lea.

În Hristos Domnul au hotărât Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic

(urmează semnăturile a 12 mitropoliți membri ai Sinodului Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol)

Transpunere neoficială în română - Vlad Cubreaccov

5 ianuarie 2019

Idei cuprinse în document:

1. Constantinopolul își atribuie statutul de ”onorabilul Centru al Ortodoxiei”;

2. Conceptul de ”Lumea Ortodoxă” cu centrul la Constantinopol îi este opus celui de ”Lumea Rusă” cu centrul la Moscova (sau cea de a doua Romă versus cea de a treia Romă);

3. Biserica din Ucraina este autocefefală în sensul că este condusă de un Mitropolit primat (”cel dintâi”) și își alege singură ierarhia. Ea nu dispune de rangul de Patriarhie;

4. Autocefalia este limitată la ”granițele geografice” ale Ucrainei, ”la teritoriul Statului Ucrainean”, iar parohiile și episcopiile ucrainene din diaspora trec sub jurisdicția Constantinopolului;

5. Mitropolitul și Sinodul său de la Kiev nu vor putea sfinți Sfântul mir, ci îl vor primi de la Constantinopol;

6. Jurisdicția noii Biserici autocefale nu va fi singură/unică în Ucraina, aceasta fiind împărțită cu o jurisdicție directă constantinopolitană (Exarhat și stavropighii, adică mănăstiri și biserici închinate oriunde în Ucraina);

7. Patriarhul de Constantinopol, și nu Sinodul de la Kiev, va judeca apelurile ierarhilor și altor clerici din Ucraina. (Sursa: Deschide.md)

 

• Într-o evaluare făcută de Iulian Chifu pentru Evenimentul Zilei, citim:

"Practic, oferirea Tomosului către Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Mitropolitul primat Epifanie, canonici, care poartă titlul de „Preafericitul Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine”, încheie procesul de acordare a autocefaliei către Biserica Ortodoxă Ucraineană unită, rezultată – la sinodul din 15 decembrie – din fuziunea tuturor bisericilor ucrainene, inclusiv a unei părți a Mitropoliei Kievului și întregii Ucraine, sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Ruse. Este un al treilea act de independență marcat de Ucraina după independența de stat, actul Maidanului și ruperii cu dominația rusă și acum eliberarea de dominația canonică rusă.

Trebuie reținut că Biserica Ortodoxă Rusă, considerată purtătoarea dominației imperiale ruse asupra Ucrainei – va continua să funcționeze, însă va fi văduvidă de monopolul său canonic. Până la momentul recunoașterii inițiale a celor două biserici schismatice, Biserica Ortodoxă Ucraineană și Mitropolia Ortodoxă ucraineană ruptă din Mitropolia ținând de Moscova, Biserica Ortodoxă Rusă era singura canonică. După crearea bisericii Ortodoxe Ucrainene unite și alegerea întâi stătătorului său, acum după oferirea Tomosului, ne aflăm în situația că balanța legitimității ortodoxe s-a schimbat fundamental în beneficiul acestei biserici a statului ucrainean, cu posibilitatea de a-și gestiona afacerile organizatorice pe teritoriul său național, recunoscută drept canonică și cu Tronul la Kiev.

În bătălia pentru independența canonică ucraineană a jucat un rol și o recentă lege care obligă Mitropolia ucraineană ce ține de Biserica Ortodoxă Rusă să își adauge în titulatură această denumire și subordonarea față de Moscova. Deja 40 de parohii din biserica rusă s-au mutat la noua Biserică Ortodoxă Ucraineană, iar după sărbătorile ortodoxe pe stil vechi se așteaptă o migrare masivă în această direcție, o migrare ce pare naturală azi. Mai ales că în Estul Ucrainei continuă războiul ruso-ucrainean, în care trupe ruse, armament rusesc și voluntari, mercenari, soldați ruși participă la un război de secesiune a regiunilor Donetsk și Luhansk, cu largul sprijin al statului rus, împotriva administrației legitime de la Kiev, declanșat după anexarea Crimeii. Eticheta Bisericii Ortodoxe Ruse va conta enorm în aceată migrație.

Importanța momentului e dată și de prezența la Istanbul, la ceremoniile de semnare și oferire a Tomosului a Mitropolitului Primat Epifanie al Kievului și Întregii Ucraine, Președintelui Petro Poroshenko, fostului președinte Viktor Yushcenko – cel care a inițiat procesul de obținere a autocefaliei, în 2005, prim-vicepremierului Stepan Kubiv, ministrului de Externe, Pavlo Klimkin, ministrului Apărării, Stepan Poltorak. Iar prezența atât de importantă e datorată și perspectivei electorale din acest an, când la 31 martie vor avea loc alegeri prezidențiale și în toamnă alegeri generale.

De altfel, procesul lung are un câștigător cert, pe actualul Președinte Petro Poroshenko, care vizează un al doilea mandat prezidențial pe baza câștigurilor de independență ale Ucrainei în perioada sa, a introducerii în Constituție a drumului european și euro-atlantic al Ucrainei, a întăririi armatei și stopării agresiunii din Estul Ucrainei – acolo unde mor zilnic oameni – și a declarării autocefaliei și ruperii de biserica Moscovei.

Tomosul marchează, în subsidiar, și o diferență majoră între Biserica Ortodoxă canonică, ținând de Constantinopol, a doua Romă, contrapusă „Lumii Ruse”, Moscovei – celei de-a treia Rome, cum se revendică, mai ales după ce a anunțat ruptura față de Patriarhia Ecumenică. Aici rezidă un conflict canonic direct pe care autoritățile canonice și mirene ruse îl asemuiesc cu Marea Schismă din creștinătate, la 1054. De altfel, toate reacțiile venite de la Biserica Ortodoxă Rusă sunt amenințări majore de război religios și baie de sânge.

Purtătorul de cuvânt al Bisericii ruse, Vasily Anisimov, a numit acțiunile Patriarhiei Ecumenice drept anti-canonice, care duc la nimic bun pentru Ucraina, doar „tulburări, separatism și păcat”. Președintele Vladimir Putin a avertizat în legătură cu o posibilă baie de sânge în Ucraina după acest pas, în timp ce Vladimir Legoida, șeful departamentului Bisericii Ortodoxe Ruse pentru relațiile cu mass media și societatea civilă, a susținut că „Tomosul e doar o bucată de hârtie, rezultat al ambițiilor politice și personale, care e necanonic și nu are nici o putere”, iar Patriarhul Kirill compară acordarea autocefaliei către ucraineni cu Marea

Oricum, urmează o perioadă grea de reechilibrare a lucrurilor, știut fiind că, după Maidan și fuga fostului președinte Yanukovici, a urmat anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei, iar după autocefalie și alegerea Mitropolitului Primar, respectiv a introducerii în Constituție a aspirațiilor de a intra în UE și NATO, a avut loc incidentul din strâmtoarea Kerci, orice nouă acțiune violentă rusă e posibilă. De partea cealaltă, drumul spre recunoaștere din partea celor 15 Biserici surori va fi unul lung și anevoios. Patriarhul Daniel a vorbit despre dialogul dintre Constantinopol și Rusia pentru conciliere, în timp ce parohiile românești din Bucovina sunt încă la Biserica Ortodoxă Rusă. Dialogul București Kiev la nivel canonic și religios, trebuie lăsat, fără presiuni, în seama Bisericii Ortodoxe Române, în ritmul său, respectând propriile canoane și interese."

• Nota Cuvântul Ortodox

Cu reținerea că pasajele sunt dintr-o traducere neoficială, este foarte interesant Tomosul de acordare a autocefaliei deoarece acesta arată, probabil, ce fel de autoritate și-ar dori Fanarul nu doar asupra ortodoxiei ex-schismaticilor din Kiev, ci asupra întregii ortodoxii: una în care Diasporele țărilor ortodoxe sunt conduse canonic de Patriarhia Ecumenică și unde aceasta are ultimul cuvânt – cu autoritate – asupra chestiunilor dogmatice și canonice mai importante cu care se confruntă, în interiorul ei, biserica autocefală.

Prin acest Tomos Patriarhia Ecumenica asumă fățiș o poziție de autoritate jurisdicțională în întreaga ortodoxie universală. Ca să ne facem o idee mai clară despre implicațiile acestei poziții, dacă ea ar fi valabilă asupra tuturor bisericilor autocefale, acestea nu ar mai avea autonomia de a decide inclusiv într-o chestiune similară cu cea de față – acordarea autocefaliei unor structuri anterior schismatice. Mai pe scurt, Mitropolia Poloniei nu ar avea libertatea de a respinge sau accepta, autonom, o asemenea decizie, așa cum a făcut-o în prezent.

Deocamdată, Mitropolia Ortodoxa a Poloniei și Patriarhia Serbiei au anunțat că nu vor da curs cererii Fanarului de a recunoaște noua structură eclezială. Mitropolitul Amfilohie a adăugat, de asemenea, că sârbii nu recunosc drept autoritate ecleziastică supremă Constantinopolul.

Între timp, noua structură eclezială din Kiev ar fi dispusă să încheie un acord, privitor la o „foaie de parcurs”, cu biserica greco-catolicilor (uniților) din Ucraina. 

De asemenea, în diverse medii pro-rusești circulă informații „pe surse”legate de demersurile administrative pe care Porosenko le-ar pregăti pentru preluarea cunoscutelor Lavre de la Poceaev și Pecerska de la BOU – Patriarhia Moscovei. Proprietarul de drept al siturilor Lavrelor amintite este, în continuare, statul ucrainean, iar mișcarea pregătită ar fi legată de acțiuni de reclamare a acestora în instanță de către administrația responsabilă cu conservarea lor.

Citiți și: Scrisoarea adresată de Patriarhul ecumenic tuturor ierarhilor Tronului ecumenic privind Ucraina - Lonews