12 august - Ziua Internațională a Tineretului

Ziua Internațională a Tineretului nu a rămas fără ecou nici în România. În mai multe eparhii au fost organizate întâlniri ale tinerilor ortodocși, cu binecuvântarea ierarhilor locului. La Iași, amploarea evenimentului a fost deosebită. Aflăm de ce în interviul de mai jos. De asemenea, PS Macarie Drăgoi, a adresat tinerilor de pretutindeni, 12 îndemnuri pentru a face față provocărilor lumii contemporane.

De ce ITOM2018? – Arhim. Nicodim Petre despre entuziasmul tinerilor ortodocși

În contextul Zilei Internaționale a tineretului vă prezentăm felul în care vede evenimentele tinerilor ortodocși Arhim. Nicodim Petre, consilier în cadrul sectorului Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală al Arhiepiscopiei Iașilor.

În textul „De ce ITOM 2018”, părintele Nicodim Petre motivează organizarea evenimentului la nivel de eparhie și vorbește despre entuziasmul tinerilor în aceste activități.

„Tinerii au nevoie de cadre în care să-și consume energia, să-și petreacă timpul constructiv, cu folos pentru viața lor”, a spus părintele consilier.

Redăm în continuare textul integral:

De ce ITOM 2018?

De ce se organizează Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Moldova? În primul rând pentru că tinerii își doresc acest eveniment.

ITO Iași 2017 a creat în rândul tinerilor noștri o stare de emulație, de încredere, de curaj, dar și de așteptare. Își doresc să trăiască din nou ceea ce au trăit la Iași anul trecut. Îi auzim adesea întrebând: când se mai organizează întâlniri cu tinerii?

Pentru organizarea ITOM 2018 am fost încurajați și de Primăria Municipiului Iași. Încurajați și apoi sprijiniți. Tinerii au nevoie de cadre în care să-și consume energia, să-și petreacă timpul constructiv, cu folos pentru viața lor.

Un eveniment de acest fel le oferă „hrană” de calitate pentru minte în cadrul conferințelor și al atelierelor de lucru, le oferă prilejul de a se ruga, oportunitatea de a cunoaște oameni noi și de a se împărtăși de experiențe noi, șansa de a cunoaște orașul Iași în cadrul drumeției „Iașul în primul război mondial”, posibilitatea de a rămâne în legătură cu ceilalți participanți prin intermediul grupului de Facebook „Tinerii din Arhiepiscopia Iașilor”.

Mulți dintre tineri caută sincer să dea un sens vieții lor, dar cel mai adesea solitar. Biserica oferă cadrul în care aceștia să caute împreună, în dialog, să-și împărtășească nesiguranța, neclaritățile în ce privește viața, să-și recunoască și slăbiciunile și să afle soluții.

Dacă Biserica este „ospitalieră”, tinerii se vor simți acasă și se vor simți în siguranță. Dacă le arătăm încredere, tinerii vor deveni oameni de încredere. Această întâlnire este un prilej pentru a propune, sugera opțiuni de viață care să dea tinerilor un sens, este un prilej pentru a oferi răspunsuri la întrebările fundamentale ale vieții.

Este recunoscut faptul că în lume există o neputință, o criză a transmiterii valorilor culturale și religioase tinerilor.

Acum la 100 de ani de la Unire, ITOM este un mediu în care generația tânără din Moldova are prilejul să-și reamintească și să mediteze la istoria noastră, la valorile neamului românesc și să înțeleagă efortul și sacrificiul generației Marii Uniri. Totodată, această întâlnire este un prilej prin care putem să ascultăm vocea uneori profetică a tinerilor.

Nu putem să-i înțelegem și să-i ajutăm pe tineri dacă mai întâi nu-i ascultăm cu atenție. Întotdeauna grăbiți, nu reușim să estimăm corect potențialul tinerilor, faptul că ei sunt un tezaur de mare preț pentru Biserică și neam.

Cine pregătește generația tânără să-și asume roluri importante în societate în anii ce urmează? Lipsa atenției pentru tineri va face ca generațiile viitoare să plătească pentru neglijența noastră de astăzi.

ITOM 2018 este un „popas” în care Biserica își propune să fie mai aproape de tineri, își oferă un răgaz special de a-i asculta, de a răspunde întrebărilor lor, de a-i ajuta să înțeleagă că Biserica este pentru noi întotdeauna Acasă.

• Episcopul Macarie: 12 cuvinte către tineri

Cu prilejul Zilei Internaționale a Tineretului, 12 august 2018, Episcopul Macarie al Europei de Nord transmite prin intermediul Agenției de știri Basilica 12 cuvinte către tineri:

1. Voi, tinerii, sunteți cei mai vânați dintre toți! Consumerismul, atracțiile noilor tehnologii, ideologiile de gen sau anti-familie, toate sunt menite, în primul rând, capturării voastre.

Tinerețea voastră este „marfa” cea mai râvnită de stăpânitorii acestei lumi! Trebuie să conștientizați acest lucru. Mintea, inima și trupul vostru sunt râvnite de cei fără scrupule care vor să le colonizeze, să le paraziteze cu ideologiile lor stricate, cu darurile lor otrăvite, cu „drogurile” lor virtuale sau reale.

2. Iubiți tineri, nu va lăsați gârboviți de telefoanele și Ipad-urile voastre!

Ridicați privirea din ecran! Priviți, cu atenție, în jur, la chipurile celor din jur, înălțați privirea în sus, către cer. Hrăniți-vă năzuințele nobile, înalte alte sufletului, nu pe cele josnice! Nu vă lăsați murdăriți de această cultură a desfrâului, a senzualității care se revarsă acum peste tot, căutând să nu lase nici un loc, nici un suflet neîntinat…

3. Am devenit robii unei tehnologii care a știut să inventeze un jug aparent atractiv, antrenant, dar deloc blând și nicidecum ușor, ci dimpotrivă, un jug care gârbovește prin depersonalizare și dependență și care ne văduvește de comuniunea reală, de bucuria firească, înlocuindu-le cu simulacre virtuale care duc, mai ales în cazul copiilor și adolescenților, la afecțiuni sau chiar boli psihologice.

Să avem acest curaj de a ne lăsa la o parte telefoanele și tabletele, de a ieși din ceea ce cineva a numit ”peștera digitală” și să ne îndreptăm mintea noastră către cele cerești și către cele reale, către Dumnezeu și către aproapele.

4. Mulți vorbesc astăzi de toleranță, de iubire, de acceptare, de deschidere, de diversitate, însă toate acestea sunt false, ipocrite, fariseice, pentru că sunt folosite doar pentru a hrăni iubirea de sine a omului postmodern și pentru a ponegri creștinul.

Omul postmodern este egocentric prin excelență, este autoidolatru, este omul cu totul opus creștinismului, fiindcă cultivă această autodivinizare.

Creștinul este hristocentric, este hristofor, purtător de Hristos, iar omul postmodern este egocentric. Creștinul este slujitor, omul postmodern nu se vrea slujitor, se vrea stăpân, se vrea tiran.

5. Vedem o lume tulburată, o lume răscolită, o lume zdruncinată în temeliile sale, amenințată de războaie, de legi care restrâng libertatea, inclusiv cea religioasă, sau legi care pervertesc însuși firescul elementar al vieții. Cu adevărat, așa cum ni se spune în Apocalipsă, „pacea de pe pământ s-a luat” (Apocalipsa 6, 4).

Ce este de făcut, într-o asemenea realitate? Oare nu mai putem avea bucurie, pace sau liniște? Din fericire pentru noi toți, iubiți frați și surori, a fost, este și va fi de-a pururi bucurie în Hristos, a fost, este și va fi de-a pururi pacea în Hristos, a fost, este și va fi de-a pururi liniște în Hristos și trebuie să-I mulțumim Mântuitorului Hristos veșnic, neîncetat pentru aceasta.

6. Acesta este „contractul” pe care ni-l propune această lume: dă-mi sufletul tău și al celorlalți din casa ta, și-ți voi da, în schimb, senzații tari care să te facă să uiți de adevărata ta menire, care să-ți amuțească glasul conștiinței și zvâcnetul inimii tale.

Vedem limpede că această așezare împotriva firii începe să se transfere și în cele care până acum păreau de la sine înțelese: deosebirea dintre femeie și bărbat, definiția și sensul căsătoriei, al familiei. Cele două aspecte se împletesc și se presupun: pe de o parte, robia în societatea de consum, iar, pe de alta, desființarea totală a persoanei în ideologiile postmoderne. Cum putem ieși din această nouă, cumplită și ultimă robie? Făcând tot ce ține de noi pentru a nu încheia acest „contract” cu lumea.

Conștientizând că sufletul nostru și al celor de lângă noi a fost răscumpărat cu scump sângele Mântuitorului Hristos (I Petru 1, 18-19). De ce să aruncăm mamonei sufletul nostru, pentru care Dumnezeu Și-a dăruit spre jertfă Unicul Său Fiu?

7. Nu putem păcăli moartea, preaiubiții mei!

De aceea, să lucrăm cât mai deplin pentru mântuire, să punem pe primul loc cele sufletești, să dăm prioritate compasiunii, prieteniei, milei, să dăm răgaz prea-milostivului Dumnezeu să lucreze în sufletele noastre, să dăm răgaz semenului să poată să se adăpostească puțin în inima noastră și nouă înșine să ne îndreptăm viața. Și să alergăm la Dumnezeu,… “că Tu, Doamne, bun și blând şi mult-milostiv ești tuturor celor ce Te cheamă pe Tine“ (Ps. 85, 4)”.

8. Să fim recunoscători că avem șansa unei țări, unui neam. Dar, totodată, să fim deplin conștienți că această șansă nu poate fi ratată, decât cu prețul uriaș de a ne pierde țara și neamul.

Să ne aducem aminte de poporul iudeu din vechime, să ne gândim la poporul cetății Ninive și să alergăm la Dumnezeu, întru pocăință, rugându-L să ne izbăvească din multele noastre robii și să ne întoarcă, în libertate și demnitate, în moștenirea părinților noștri.

9. Să nu ne rabde inima să păstrăm tăcerea, să ne facem că nu e treaba noastră, atunci când oameni nevinovați sunt nedreptățiți sau persecutați lângă noi! Mai cu seamă dacă cei persecutați, sunt chinuți, sunt torturați pentru mărturisirea lor creștină!

10. Să ne trezim și să ne culcăm cu gândul la Înfricoșata Judecată. Noi, creștinii de astăzi, am pierdut acest exercițiu. Gândul la Judecata Finală nu ne mai cârmuiește viața. Este un mod subtil, insidios, dar foarte puternic, de secularizare a vieții noastre creștinești.

11. Noi însă suntem legați unii de alții într-o rețea nevăzută, dar adevărată și lucrătoare, de legături duhovnicești. Tot ceea ce facem îi influențează pe cei cu care ne aflăm conectați în această rețea. Dacă facem rău, chiar dacă nu facem un rău îndreptat către celălalt, acest rău nu rămâne doar la noi! El se transmite prin aceste legături către cei împreună cu care suntem legați, către celelalte „noduri” din rețea.

La Judecata de Apoi vom da seama pentru ce am făcut sau nu am făcut față de ceilalți. Pentru modul în care am făcut oaze de lumină, de pace, de bunătate în jurul nostru, în „rețeaua” noastră, sau, dimpotrivă, am înveninat atmosfera, am poluat-o cu fapte netrebnice, am sporit răutatea și nedreptatea…

12. Să lucrăm preaiubiții mei, la dragostea dintre noi. Este singura cale prin care vom putea asculta cum ne vorbește și cum ne răspunde Dumnezeu, Care este dragoste. Dumnezeu este dragoste.

Foto: Parohia Buna Vestire Cristian, Sibiu