Mănăstire închinată deţinuţilor de la Poarta Albă

Tags: comunism; mănăstire;
Mănăstire închinată deţinuţilor de la Poarta Albă

Vineri, 1 iunie, IPS Teodosie a pus piatra de temelie a Mănăstirii Poarta Albă-Galeşu, închinată martirilor deţinuţi politici de la Canalul Dunăre – Marea Neagra din perioada 1949 – 1953. Locul unde va fi amplasată Mânăstirea este la 3 km de Poarta Albă, din şoseaua E81 (Bucureşti - Constanţa), spre localitatea Galeşu (zonă cunoscută pentru densitatea mare de preoţi, deţinuţi politici, care au murit aici), pe marginea dreaptă a Canalului Midia-Năvodari. Lucrările la paraclisul Sf. Iustin Martirul şi Filosoful au şi început.

Din arhive reiese că la construirea Canalului, în perioada celor patru ani au muncit peste 30.000 de deţinuţi politici şi au fost înregistrate peste 2.000 de decese din rândul acestor deţinuţi obligaţi să muncească aici. Desigur, numărul celor dispăruţi în această perioadă este cu mult mai mare decât cel din arhive. Construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră a început în anul 1949, dar lucrarea a fost terminată 35 de ani mai târziu. Aproximativ două mii de oameni îşi dorm somnul de veci în gropi comune, în cimitire fără cruci sau direct sub lutul malurilor ce se surpau aproape zilnic.

Apoi, de sărbătoarea Sfinţilor Români (17 iunie), zeci de credincioşi au luat parte la slujba primului hram al noului lăcaş de cult de la Poarta Albă. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu părintele Iustin Pârvu (93 de ani), unul dintre supravieţuitorii închisorii comuniste. La slujba oficiată exact pe locul unde se aflau temniţele muncitorilor, dar şi lângă movila sub care se spune că zac mii de oseminte, au luat parte zeci de credincioşi şi urmaşi ai deţinuţilor politici.

În vederea realizării construcţiei mănăstirii închinată martirilor de la Canal (Poarta Albă – Galeşul), stareţul Mănăstirii Poarta Albă a deschis trei conturi bancare în care se pot face donaţii:

RO78 UGBI 0000 4020 06073 RON
RO71 UGBI 0000 4020 06074 EUR
RO68 UGBI 0000 4020 06075 USD

deschise la Garanti Bank S.A.,
Agentia Tomis, Constanţa
de Mănăstirea “Duminica tuturor Sfinţilor Români”, Poarta Albă

Ei s-au jertfit! Acum e timpul ca și noi să ne jertfim pentru ei!

Părintele Justin: „Mai am o singură nelinişte: să îi văd pe aceşti martiri canonizaţi”

Părinte, cum vă explicaţi faptul că de abia acum, după mai bine 20 de ani de la căderea comunismului în România, martirii din temniţele comuniste încep să fie cinstiţi, prin acest loc, Canalul, care adăposteşte rămăşiţele a mii de foşti deţinuţi, închişi pentru că nu au vrut să îmbrăţişeze doctrina ateistă?

Am fost şi sunt foarte emoţionat pentru faptul că văd cu ochii mei cum un episcop al Bisericii noastre înalţă o mănăstire în cinstea celor ce nu mai sunt, cum zice Nichifor Crainic, celor ce sunt martiri ai Bisericii şi neamului românesc, jertfiţi aici la Canal şi în toate celelalte temniţe comuniste, pentru ca noi să avem azi un neam încă ortodox. Acesta a fost visul meu, încă de când am ieşit din închisoare, să înalţ o mănăstire în cinstea acestor martiri. Iată că văd acest vis realizat şi nu pot decât să mulţumesc Maicii Domnului şi colegilor mei, care veghează acolo de sus, că mi-au îngăduit mie, nevrednicului, să duc acest vis la bun sfârşit. Pentru mine, acest eveniment realizat prin osteneala şi râvna Înalt Preasfinţitului Teodosie, reprezintă cea mai mare împlinire a mea, la aceşti ani ai bătrâneţilor mele. Aş putea zice acum liniştit, odată cu bătrânul Simeon: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace”, dar mai am o nelinişte: să îi văd pe aceşti martiri canonizaţi. Sfintele lor moaşte izvorăsc pretutindeni mireasmă şi vindecări, osemintele lor au ajuns la închinare până şi în Ţara Sfântă, la Sfântul Munte Athos şi în multe locuri ale pământului, de unde mă sună părinţi şi maici că sfinţii izvorăsc mir şi mireasmă nemaiîntâlnită. Vreau să văd ziua când nu ne vom mai teme că avem în bisericile noastre la închinare moaştele acestor sfinţi mucenici, că au ajuns să fie slăviţi peste hotare mai degrabă decât în ţara lor.

[…] Avem datoria sfântă de a ne cinsti aceşti martiri şi a chema ajutorul lor în rugăciunile noastre. Dacă nu îi canonizăm şi nu îi cinstim, nu vom şterge niciodată această pată de pe obrazul neamului românesc. Pentru jertfa lor, Dumnezeu nu a îngăduit ca acest neam să fie cotropit, pentru că asta ar fi urmat, acesta era planul lor, să cucerească România şi toată Europa. De altfel şi scopul construirii acestui Canal în perioada comunistă era tot în favoarea Rusiei, la ordinele şi directivele Moscovei. Ei aveau interes aici să cucerească această zonă ca apoi să aibă acces spre Europa, să ducă mai departe comunismul bolşevic, în toată Europa. Dar Dumnezeu i-a oprit, pentru sângele acestor tineri nevinovaţi, care a strigat înaintea Tronului Dumnezeirii.

[…] Noi nu ştim să ne promovăm valorile naţionale, aşa cum o fac celelalte state europene. Românul nu cumpără decât produse străine, când are aici şi vaca cu lapte, şi holdele cu grâne şi munţii cu aur. Dar este o stare programată, astfel încât românul să piară şi toate valorile lui. Dacă nu facem investiţii româneşti, dacă nu ne promovăm cultura şi obiceiurile, riscăm să pierim ca neam. Aţi văzut grecul, italianul sau germanul să cumpere produse chinezeşti sau roşii turceşti? Nu, doar românul cumpără toate otrăvurile străine, fără să îşi dea seama că distruge piaţa românească. Dacă s-ar pune de acord acum toţi cei care mai simt româneşte să nu mai cumpere nimic decât produse româneşti, ia să vedeţi cum creşte şi economia şi bogăţia culturală a ţării. Europa şi occidentalii trăiesc bine, dar pe seama cui? Tot pe seama românilor care au făcut muncile cele mai grele şi cele mai de jos în toată Europa. Dar noi alegem primari care fac investiţii europene. Nu vedeţi că este de fapt o cenzură, să nu mai putem face nimic fără acordul lor? La prefectură nu se mai face nimic fără acordul lor; hai să facem cu Europa; nu se face nimic fără avizul Europei. Păi prefectul trebuie să aibă avizul Europei, ca să fac eu ceva aici în comuna mea? Nu se interesează primarii că bătrâna aceea săracă e cu geamurile sparte. El se plimbă, aşteaptă alegeri. Aici e greşeala mare a oamenilor Bisericii care nu se bagă, chipurile, dar ei zac în indolenţă multă. Şi aşa vrăjmaşii Bisericii şi ai neamului nostru profită de indolenţa noastră.

Aceste meleaguri dobrogene sunt cel mai vechi pământ românesc, sfinţit cu sângele primilor martiri ai acestui neam. Aici sunt cele mai importante mărturii istorice care atestă existenţa noastră încă din cele mai vechi timpuri, care atestă existenţa noastră de creştini încă de la începutul creştinismului. Să începem cu această zonă să reclădim neamul românesc creştin pe bazele sfintei noastre tradiţii. Aceasta nu se va putea face decât sub oblăduirea Bisericii, care ne-a format ca neam şi prin care am dăinuit până acum. (extrase din rev. Atitudini nr. 23/2012)

29-07-2012

Citeste si:
Acuzatul 1988 - Vasile Danion (CARTE) Nemuritorul Jacques iscodit de Moise Monahul - Vasile-Jacques Iamandi (CARTE) Insitutele Confucius și propaganda chineză Treizeci de ani de la Revoluţie - Eseu Mesajul Patriarhului pentru Simpozionul Căderea Zidului Berlinului şi Revoluția română din decembrie 1989

Adaugati un comentariu:

Gabriel - 25-08-2012:

Eu mă întreb dacă nu cumva ei au fost la un moment dat trecuţi în scripte ca deţinuţi de drept comun. Scriptele, arhivele însele au fost măsluite chiar în vremea aceea. Să sperăm că doar în anumite cazuri. Ceea ce vreau să spun este că nu ar fi rău să fie reabilitaţi şi politic adică în mod oficial. Pre că altminteri biserica va fi în dezacord cu statul de drept îm atitudinile sale faţă de aceleaşi persoane.

CARTI/produse despre:
Comunism, Mănăstire

Cartea neagră a comunismului — Crime, teroare, represiune - Nicolas Werth

Sapte povesti de dragoste in vremea Holocaustului, Comunismului si Azi - Petru Clej

Învingătorii comunismului Tragedie anticomunistă în 4 acte inspirată din fapte şi personaje adevărate - Marian Costache

Strania istorie a comunismului romanesc (si nefericitele ei consecinte) - Lucian Boia

Mistagogia rugăciuni în viata si învătătura lui Gheronda Iosif Vatopedinul - Efrem Vatopedinul

Rugăciunea - o nesfârsită înfăptuire - Zaharia Zaharou

Povestiri pentru copii (12) - Ilie Cleopa

Rugaciunea ipostatica. Masura desavarsirii - Zaharia Zaharou

CUVANTARI DUHOVNICESTI. Vol. I. Ed.3 - (Sofronie Saharov, Sofronie de la Essex) Sofronie Athonitul

Nume
Email (nu va fi afisat)
Comentariu
	Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam: Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu