Încercare grosieră de denigrare a tinerilor care participă în tabere la mănăstiri

Preluăm din Cuvântul – Ortodox această retorică demnă de a fi citită cu luare aminte, disponibilă integral la sursă...

Revista intitulata Decat o Revista (DoR) a realizat, recent, un material despre taberele pentru tineri organizate de unele mânăstiri. Reportajul transmite o acută stare de anxietate, de parcă autoarea s-ar fi transportat, brusc, în mijlocul unei lumi necunoscute, sălbatice și primejdioase. Ca să fie mai justificată anxietatea, autoarea pretinde că reportajul are legătură cu implicarea unor tineri medici în astfel de tabere. Era greu de justificat ce treabă are ea cu orice tânăr care vrea să meargă în tabără la mănăstiri, dar referința la medici are rolul de a da interesului său greutatea unui subiect de interes public. Desigur, se are în vedere aici expunerea viitorilor medici la teorii alternative despre medicină și, îndeosebi, vaccinuri. Autoarea confundă cu bună știință metaniile, rugăciunile, ascultările, cu acte similare îndoctrinărilor din diverse culte și le aseamănă cu taberele de munca ale legionarilor interbelici.

Una peste alta, tagma activiștilor progresiști și-a găsit un nou cal de bătaie și un nou steag fals: taberele pentru tineri din mănăstiri. Căci tinerii, nu-i așa, nu trebuie să aibă alternative. Diversitatea stilurilor de viață are, totuși, o limita, nu?! În chiar cuvintele autoarei: Cine sunt acești tineri și de ce vin aici? De ce nu sunt cu prietenii lor la mare? Ce găsesc ei aici și nu găsesc în lume?...

Redăm mai jos un comentariu de pe Facebook despre același material din DoR:

Hetti Adriana Benedik: 

"Au început să apară tot felul de indivizi curioși, care nu își dau seama că această curiozitate este de fapt o tânjire după autentic și adevăr, care se infiltrează în taberele de tineret ce se organizează în anumite mănăstiri din România, tabere la care și eu am luat parte, și nu doar eu, ci zeci de prieteni de-ai mei (asta ca să se înțeleagă că suntem mulți celor cărora le-au folosit nespus de mult aceste evenimente) și care își pun ca scop principal încercarea de a denigra ce se întâmplă acolo, din neputință și revoltă.

Ei bine, unii din cei care fac asta, jurnaliști de meserie, merg în aceste locuri, repet, MĂNĂSTIRI și se oripilează, citez din cuvintele lor, de ceea ce se întâmplă acolo: cum domnule, să stea tineri cu capetele lipite de podea, fetele cu basmale strânse pe cap, în genunchi; și cum, în mănăstire de călugări, să porți fustă ca babele?; și cum să stai până la sfârșitul slujbei, care durează atât de mult? Și să mai fie și de la 3 dimineața!

Una dintre aceste cercetătoare scrie despre sine, mândră nevoie mare, că a fost singura femeie care a stat în picioare la slujbă și a purtat ochelari de soare în curtea mănăstirii. Și tot ea ne spune cât de nemulțumită a fost de subiectele expuse la conferințe, care sunt în totală contradicție cu nevoile societății de astăzi: sexualitate, homosexualitate, nocivitatea vaccinurilor și alte bazaconii uriașe care ar trebuie eradicate și în locul cărora ar trebui să se discute și să fim de acord cu fluiditatea genurilor, pedofilia mascată din publicitate, pastile în loc de un stil de viață echilibrat, atent și corect, toleranță de tipul SJW în detrimentul duhovniciei. E drept, probabil o fi lipsit de la taberele minunate despre medicină, știință și alte subiecte de interes, foarte palpabile.

Și tot acești oameni blamează aceste evenimente pentru că distrug tineretul, îl manipulează și îl spală pe creier, în timp ce ei, salvatorii planetei, încearcă să arate oamenilor realitatea așa cum cred ei că ar trebui să fie: departe de Dumnezeu, în club la o bere, privind norii sub influența halucinogenelor, citind cărți unde sexualitatea este manifestarea supremă a ființelor umane, ori alte astfel de preocupări cu adevărat deosebite! Și, din nefericire, și o spun cu un regret sincer, tot acești oameni nu pot accepta o parte din Românie care fuge după Hristos, adică acei atleți pentru care singurul scop în viață este curățirea și mântuirea sufletului.

Nu vreau să pun aici articolul, căci nu e cazul să le facem publicitate, și așa au prea multă. Ce vreau însă să adaug, este o durere adâncă, un urlet mut de disperare, că cineva poate privi viața duhovnicească ca pe cea mai dizgrațioasă manifestare. Că cineva îl denigrează pe Radu Gyr pentru naționalismul său și care afirmă că s-a revoltat atunci când un prieten bun a decis să îmbrățișeze ortodoxia, medic fiind. Cineva pentru care știința și credința nu se pupă, care nici măcar nu știe cu ce se mănâncă nici una, nici cealaltă. Că cineva acuză de extremism niște oameni școliți, profesori doctori de diverse facturi, care povestesc despre subiecte de interes pentru tinerii din ziua de azi. Și care vorbește despre toți acei tineri în căutare, dornici de autentic, că sunt niște sălbatici tulburați, niște înapoiați manipulați de preoți severi, care dau cu prea multă tămâie în Biserică. Și că este prea ciudat faptul că nu există semnal la telefon, internet, televizor sau cafea, în mănăstirile cu pricina.

Ei bine, sunt și vreau să fiu tot mereu parte #dinrândurile lor, a acelor tineri care se simt vii în biserică, între rugăciuni și miresme de tămâi.

Și totuși….se simte în cea care a scris articolul cu pricina o căutare cum puțini din noi o avem, o autenticitate și o sinceritate derutantă, o sete de cer și o dragoste de Dumnezeu ce iese prin toate cotloanele. În plus, are o sensibilitate aparte, străjuită de o personalitate puternică, demnă de lucruri mărețe. Mie mi-a plăcut de ea.

Doamne ajută!"

Sursa foto: Steliana Blaga, OTS - Organizația Tinerilor Sibiu, Schitul Ioan Evanghelistul