Răul de biserică - atacul de panică

 

Se întâmplă câteodată, în timp ce suntem la biserică, să observăm că "i se face rău" cuiva de lângă noi. Că acea persoană acuză deodată o stare de slăbiciune, o senzație de leșin, că o ia cu călduri și i se întunecă în fața ochilor, că se sufocă. De regulă, persoana în cauză este condusă afară din biserică pentru "a lua aer". Se mai întâmplă și ca starea de bine să revină după ce persoana respectivă se așază pe un scaun sau într-o strană. Ne întrebăm desigur, de ce se întâmplă astfel de lucruri și care ar fi explicația stării acesteia pe care am putea-o numi "rău de biserică".

Dacă ar fi să excludem posibile cauze precum vremea caniculară, hainele incomode, fumul accentuat etc., nu ne rămâne decât să căutăm resorturile spirituale ale acestui fapt. Cel mai adesea ne ajută să înțelegem și să acceptăm mai bine lucrurile, o persoană care s-a aflat în aceeași situație, a găsit explicația și a reușit să învingă starea de rău. Un exemplu evocator este Maica Siluana Vlad, care povestește:

"Îmi amintesc că duhul ăsta îmi făcea și mie rău; când mă duceam la început la biserică, leșinam. N-aveam aer și îmi venea să leșin efectiv. Și, desigur, din decență și demnitate, pentru că eram ditamai intelectualul, ieșeam să leșin afară. Bineînțeles că afară nu mai leșinam, că era, chipurile, aer... La un moment dat am zis: "Ia stai, că ăsta-i drac. Uite ce am să-i fac: am să leșin aici și să mă scoată lumea afară, să se sature și doamna profesoară să mai leșine. Că dacă o leșina o dată și or stropi-o toți credincioșii cu apă în mijlocul bisericii, sau o vor scoate târâș afară, cred că o să-i treacă." Știam de acum că-i duh rău, dar pentru că nu știam să fac altceva, i-am zis: "leșină!." Și n-am mai leșinat. Am mai amețit puțin, m-am lăsat în genunchi, am început să văd icoanele și de atunci duhul acela a plecat. De ce? Pentru că am acceptat: "Na, mor! Da, mă fac de râs! Da, leșin! Și care-i problema? O să mă reanimeze sau o să mă îngroape creștinește, dar eu afară nu mai plec, din biserică nu mai ies!"

Demonul acesta lucrează împreună cu cel al mândriei și al slavei deșarte: "Vai, dar ce-o să zică lumea de mine? Uite, a leșinat doamna Vlad!... iaca, a leșinat. Care-i problema?". Adică să avem curajul acesta de a nu ne pune pe noi în prim plan și de a-L pune pe Dumnezeu: "Doamne, Tu nu vezi că mi-e rău? Tu nu vezi că eu leșin?" Adică să port mai multă grijă de El decât de mine. Că dacă mi-ar veni să leșin când mă uit la un film care-mi place, sau când stau la coadă să cumpăr ceva de care mi-e poftă, sau într-un supermarket aglomerat, atunci mă duc afară, căci nu e aer. Dar dacă îmi vine la biserică, e clar pentru mintea omenească că aici se amestecă un duh rău. Atunci să zici: "Doamne, eu pe Tine te aleg!" E cuvântul acesta minunat pe care să-l strigi în situațiile limită, când ți se "pare legitim să te salvezi. Atunci să strigi: "Doamne, eu pe Tine Te aleg, pe Tine Te vreau!"

Așadar, starea de rău vine chiar de la "cel rău", iar combaterea ei presupune să o acceptăm și cumva să o ignorăm. Să nu părăsim nicidecum biserica. Unde au mai mare sârg și putere atacurile diavolului? Asupra omului nepregătit duhovnicește, care nu s-a înarmat cu postul, rugăciunea, spovedania și care în general nu prea participă la Sfintele Taine. De aceea Maica Siluana spune :"duhul ăsta îmi făcea și mie rău; când mă duceam la început la biserică". Maica era ea însăși pe atunci o novice, nu căpătase încă armura creștinului practicant.

Părintele Ambrozie Iurasov explică: De obicei, în timpul slujbelor li se face rău celor care nu şi-au mărturisit păcatele. În timpul slujbei, harul lui Dumnezeu acţionează, dar sufletul pătat nu-l poate primi şi atunci omului i se face rău. Aceasta se întâmplă mai ales în timpul Cununiilor. Atunci, Biserica este goala, luminoasa, iar aerul, curat. După ce începe Cununia, miresei i se face rău şi leşină… Însă cel care se va mărturisi cu inima curată şi va începe să se roage, va fi ajutat de harul Domnului să crească duhovniceşte. Un astfel de om se simte bine în biserică, parcă se scufundă într-un ocean de dragoste la auzul cântărilor şi rugăciunilor bisericeşti. Dragostea lui Dumnezeu nu-l sufoca pe om, ci doar îl face să uite unde se află – în cer sau pe pământ. O slujbă lungă (în mănăstirile de la Muntele Athos poate ţine şi 14 ore) i se pare atunci ca o clipă, fără să-şi dea seama. Dar asta se întâmplă doar cu cei care se roagă des, care se obişnuiesc cu starea de har şi rugăciune încă de acasă. Unii ca aceştia vin la biserică, unde rugăciunea lor lăuntrică este continuată de cea a slujbelor. (Părintele Ambrozie Iurasov – Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, pp. 104 – 105)

Anxietatea / Atacul de panică

Prof.univ.dr. Constantin MILICĂ explică faptul că din punct de vedere medical, această stare de rău, mai ales dacă se repetă și în alte medii și circumstanțe, precum la volan, în autobuz, într-o discuţie cu şeful, într-o negociere, în parc, în lift, în timpul gravidităţii, la televizor, pe stradă în plină căldură etc., se numește anxietate sau atac de panică. Atacul de panică este însoţit de o serie de semne fizice, cum ar fi: bătăi puternice, neregulate şi rapide ale inimii; senzaţie de dificultate sau chiar incapacitate de a respira; senzaţie de sufocare; durere sau disconfort toracic; transpiraţie intensă; tremurături; contracţii ale muşchilor membrelor; senzaţie de greaţă; ameţeli; furnicături;frisoane sau valuri de căldură. Dacă aţi resimţit cel puţin patru dintre aceste semne fizice, este foarte posibil ca aţi trecut printr-un atac de panică. De asemenea, apar gânduri de necontrolat ca: senzaţie de irealitate, de modificare a percepţiei propriei persoane, parcă nu ne mai recunoaştem, frica de a nu ne pierde controlul, de a nu înnebuni, frica de a nu muri. Este important de reţinut că atacul de panică nu poate cauza moartea cuiva. Tulburările cauzate de panică pot fi tratate atât medicamentos, cât şi prin consiliere.

Tratamentele naturiste / remedii

Întrucât tratamentele medicamentoase cu pastile pot da dependenţă şi unele efecte secundare, se recomandă şi reţetele naturiste care sunt sigure şi fără nici o formă de dependenţă.

În uz intern au efecte sedative, cu calmarea sistemului nervos, echilibrarea stărilor de anxietate şi reducerea palpitaţiilor, mai ales în atacul de panică:

– infuzii din flori de tei, lavandă, muşeţel şi iasomie (2-3 grame flori uscate la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 5 minute şi se beau 2-3 căni pe zi, între mese sau înainte de culcare), având efecte în combaterea anxietăţii şi a insomniei.
– infuzie din frunze de roiniţă (Melissa), flori şi frunze de păducel şi mâţişori de salcie sau frunze de rozmarin;
– infuzie din herba de sunătoare şi talpa gâştei cu efecte calmante şi în cazuri de claustrofobie şi agorafobie, într-un tratament de minimum 3 luni;
– infuzie din conuri de hamei şi rădăcini de obligeană;
– infuzie din rădăcini de valeriană cu efecte sedative contra stresului, a tulburărilor apărute în sistemul nervos şi ale stărilor sufleteşti, fără a da dependenţă (nu se foloseşte la copii şi femei gravide).

În afară de ceaiuri sunt eficiente:
– tinctură în alcool 600 din lavandă, păducel, cătuşe, măceşe, arnică, valeriană şi passifloră;
– pulbere din flori de tei şi frunze de urzică vie;
– ulei eteric din cătină albă, iasomie, lavandă, muşcată, ghimbir, roiniţă şi salvie pentru masaje pe tâmple şi frunte.

Regimul alimentar

Reducerea simptomelor de anxietate se realizează printr-un adaus de fosfor prin alimentaţie. Analizele arată că ţelina conţine mai mult fosfor decât orice altă legumă şi ca atare se recomandă a fi consumată sub formă de salată (rădăcină rasă cu adaus de oţet, ulei şi puţină miere), având efect de diminuare a nivelului hormonilor de stres.

În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, şi seara se bea câte un pahar cu suc de morcov, amestecat cu suc de mere, luând cantităţi în creştere de la 50 g până la 300 g, într-o cură de 14 zile. După o pauză de 7 zile se reia cura cu aceleaşi doze.

Varza, salata şi alte crudităţi sunt bune surse de vitamine antioxidante (A, C, E), care elimină stările de anxietate. De asemenea, usturoiul, bogat în alicină, are un puternic efect antibiotic, antiviral şi antifungic, acţionând în scăderea stărilor de stres, de tensiune arterială şi în creşterea bunei dispoziţii.

Fructele de pădure, mai ales murele, fragii şi zmeura au un conţinut ridicat în fosfor, magneziu şi vitamina C, fiind indicate pentru elevi şi studenţi, mai ales în preajma unor examene importante, asigurând necesarul de fosfor printr-o cură de aproximativ 3 săptămâni.

Nu se vor neglija unele seminţe, ca cele de floarea-soarelui, bogate în fosfor, potasiu, zinc şi complexul de vitamine B, seminţele de susan, care elimină stresul prin aportul de zinc, precum şi migdalele, nucile şi alunele, bogate în magneziu, care reglează funcţiile suprarenale şi metabolizarea acizilor graşi esenţiali. Unele fructe dulci (banane şi curmale) calmează stările de anxietate.

Ca obiectiv principal se consideră necesară asigurarea plafonului optim de vitamine naturale şi minerale (P, K, Ca, Mg, Cr), iar la copii untura de peşte şi polenul.

Alimentele nerecomandate

Există şi alimente sau băuturi care stimulează prea mult unele funcţii ale organismului şi astfel devin cauze directe ale stresului. La adolescenţi, mai ales la fete, aceste alimente declanşează stări de anxietate, depresii psihice majore şi dependenţă faţă de nicotină, cu efecte tot mai grave asupra sănătăţii. În această categorie intră cofeina din cafea, ciocolată, cola şi ceai chinezesc, care stimulează producerea de adrenalină şi extenuează glandele suprarenale, tulbură somnul şi accentuează starea de anxietate. În mod similar, alcoolul stimulează secreţia de adrenalină, cu efecte directe asupra tensiunii nervoase, a stării de irascibilitate şi de insomnie.

Dulciurile şi produsele zaharoase rafinate provoacă o creştere bruscă a energiei, cu efecte în extenuarea glandelor suprarenale şi în declanşarea stărilor de depresie psihică, anxietate şi uneori irascibilitate. La exces de zahăr apare o povară pentru pancreas, mărind riscul apariţiei diabetului zaharat.

Alimentele sărate (murături, conserve, şuncă, cârnaţi) induc instabilitatea emoţională, măresc tensiunea arterială şi epuizează glandele suprarenale. Cam la fel acţionează şi alimentele grase, mai ales cele de origine animală, care supun sistemul nervos şi cardiovascular la un stres anormal. Împreună cu carnea roşie, măresc concentraţia de dopamină şi norepinefrină din creier, ceea ce determină declanşarea stărilor de anxietate şi de stres.

Cum puteţi ajuta o persoană care suferă un atac de panică:

Încercaţi să aflaţi cauza care a declanşat atacul. Dacă aceasta există, încercaţi să o îndepărtaţi sau să îndepărtaţi persoana de sursa de stres şi s-o conduceţi spre un loc mai liniştit. Calmaţi persoana, vorbind cu ea liniştit, dar ferm. Încercaţi să o convingeţi să rămână pe loc şi să se calmeze. Ajutaţi-o să-şi recapete ritmul respirator normal, pentru că îi va fi mai uşor să elimine celelalte simptome ale atacului de panică. Nu lăsaţi persoana singură. Cel mai bine este să rămâneţi alături până îşi revine complet, pentru a vă asigura că nu este nevoie de asistenţă medicală de urgenţă; dacă simptomele nu se ameliorează în 15-20 de minute, cereţi ajutor medical de urgenţă. (C.S.)

Anxietatea este una dintre cele mai răspândite tulburări ale afectivităţii, fiind o consecinţă firească a vieţii trăite într-o societate înstrăinată de natură, în care dispare, treptat, respectul valorilor morale, lipseşte sentimentul unui viitor asigurat şi apar, tot mai frecvent, excese de violenţă.

Anxietatea constă dintr-o stare de teamă, nelinişte, agitaţie, nesiguranţă şi nervozitate, care provoacă o tensiune interioară şi tulburări neurovegetative (dispnee, paloare, tahicardie, transpiraţie excesivă etc). Se întâlneşte frecvent în nevroze, confuzii mentale, depresie psihică, melancolie şi schizofrenie.

În majoritatea cazurilor are la bază un sentiment de aşteptare a unui pericol imaginar, greu de definit şi de înlăturat. Cu toate acestea, teama poate fi fără obiect, întrucât acel pericol, eveniment sau situaţie închipuită este posibil să nu survină niciodată.

Frecvenţa anxietăţii a devenit destul de ridicată. Din statistici rezultă că 6,5% din populaţia lumii suferă de această boală, diagnosticată medical în fază acută sau cronică. Se consideră că există, în plus, foarte multe alte persoane care suferă în tăcere, fără a-şi recunoaşte afecţiunea.

Formele de anxietate

Se pot distinge următoarele forme:

– anxietate generalizată, cu durată de peste 6 luni, care se manifestă printr-o grijă exagerată faţă de soarta membrilor familiei, a prietenilor şi a cunoscuţilor, uneori gândind la sănătatea, activitatea şi posibilităţile financiare ale acestora;

– fobie socială, cu teama că alte persoane îi fac o evaluare negativă, până la umilire şi discreditare, fie prin insultare directă, fie într-un cadru mai larg (loc de muncă, petreceri, întruniri, cuvântări publice). Din cauza acestor temeri se ajunge la izolare socială;

– fobie specifică, cu reacţii iraţionale şi exagerate faţă de ceva care poate fi banal pentru cei din jur (teama de insecte, câini, pisici, sânge, seringă, cimitire, fulgere). Aceste fobii pot persista mai mulţi ani, devenind un handicap serios în viaţă;

– tulburări obsesiv-compulsive, declanşate de idei, credinţe sau gânduri fixe legate de comportarea partenerului de viaţă (care ar putea să-l înşele, fără a avea nici un indiciu concret), legate de prezenţa hoţilor în jur (verificarea repetată a încuietorilor la uşi şi ferestre) sau de ideea unor infecţii sigure cu microbi (spălarea clanţelor cu spirt, spălarea excesivă a mâinilor);

– tulburări de stres post-traumatic, care afectează viaţa de zi cu zi a pacientului prin reacţii severe de şoc, suferinţe sau furie, în urma amintirilor repetate ale traumelor, ale locurilor în care s-au produs şi ale unor situaţii similare;

– atacurile de panică apar în orice moment din zi sau noapte şi pot dura de la câteva secunde până la o oră. Frecvenţa atacurilor variază la intervale de câteva săptămâni sau chiar de câteva ori pe zi. În timpul atacurilor de panică se instalează o stare de hipersensibilitate, cu teamă, se simte o tensiune în jurul gâtului. - Prof.univ.dr. Constantin MILICĂ, articol publicat in Ziarul Lumina

A consemnat Cristina Roman, foto: ortodoxia.me