Preotul Gheorghe Tatu – Temniţă pentru spovedanie!

Preotul Gheorghe Tatu din SebeÅŸul de Sus, militant activ împotriva comunismului, a fost una dintre victimele ticălosului regim instaurat la 23 august 1944 în România. În anul 1953 ajunge după gratii ÅŸi petrece zece ani din viaţă în temniÅ£ele comuniste, în timp ce famila sa suportă consecinÅ£ele. InformaÅ£iile despre dosarul preotului Gheorghe Tatu sunt lapidare iar motivele arestării sale, de-a dreptul hilare: Preotul Gheorghe Tatu din SebeÅŸul de Sus, Sibiu a fost arestat ÅŸi condamnat pentru că a spovedit persoane urmărite de securitate! – scrie în dreptul numelui său, în listele cuprinzând preoÅ£ii arestaÅ£i în acea perioadă. Lipsa de dovezi, deÅŸi atitudinea ÅŸi acÅ£iunile preotului fuseseră, fără îndoială, anticomuniste, au condus, probabil, la fabricarea de acuzaÅ£ii.  

Drama familiei Tatu din SebeÅŸul de Sus am aflat-o de la Doina Tatu (căsătorită Nicula), care mi-a povestit mai pe larg despre cele întâmplate în copilăria ÅŸi tinereÅ£ea sa, la SebeÅŸul de Sus, ÅŸi nu numai. Ea a fost recent în vizită la Dumitru Sinu la Phoenix, Arizona. Nici cei 63 de ani de când nea Mitică a plecat din Å£ară ÅŸi nici miile de kilometri care-i despart, n-au umbrit prietenia care s-a sudat cu mulÅ£i ani în urmă, în satul copilăriei lor. Doar patina timpului ÅŸi-a lăsat amprenta asupra celor doi, aflaÅ£i astăzi la vârsta senectuÅ£ii, lăsându-le însă la fel de vii, amintirile.  

Drama preotului Gheorghe Tatu – deÅ£inut politic!  

Gheorghe Tatu este ultimul dintre cei ÅŸapte copii ai lui Ion Tatu, mulÅ£i ani primar în SebeÅŸul de Sus, la începutul secolului XX. Vede lumina zilei în satul de la poalele masivului Suru, din munÅ£ii FăgăraÅŸ, la data de 1 aprilie 1909. Åžcoala primară o face în satul natal, iar apoi urmează cursurile Åžcolii Pedagogice din Sibiu. ÎÅŸi continuă studiile tot la Sibiu, ÅŸi în anul 1932 absolvă cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din oraÅŸul de pe malul Cibinului.  

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu este cea mai veche instituÅ£ie de acest gen din Å£ară. ÎnfiinÅ£ată în 1786, ca Åžcoală Teologică, reorganizată sub conducerea lui Gheorghe Lazăr, în 1811, funcÅ£ionează neîntrerupt până astăzi. În perioada 1948-1990, sub numele de Institut Teologic de Grad Universitar, a fost una dintre cele două ÅŸcoli teologice ortodoxe de rang universitar din România, care au pregătit slujitorii Bisericii Ortodoxe. Din 1990 devine parte componentă a Universităţii din Sibiu.  

În anul 1933, Gheorghe Tatu se căsătoreÅŸte cu Eudochia Spârlea, din Avrig, nepoata preotului Cârdea. Născută în Avrig, la 30 ianuarie 1906, Eudochia face clasele primare în satul natal, după care urmează cursurile Åžcolii Normale din Cluj. După căsătorie, îÅŸi urmează soÅ£ul care slujeÅŸte ca preot în SebeÅŸul de Sus ÅŸi lucrează aici ca învăţătoare.  

Era o modă a vremii ca tinerii preoÅ£i să se însoÅ£ească cu învăţătoare, mai ales în mediul rural, fenomen arhicunoscut în tradiÅ£ia satului românesc: o combinaÅ£ie fericită, ÅŸcoala ÅŸi biserica făcuseră dintotdeauna casă bună împreună! Nea Mitică Sinu ÅŸi-a adus aminte, la un moment dat, de sărbătoarea Floriilor. Mi-a povestit atunci, cum toÅ£i copiii de la ÅŸcoală, în frunte cu învăţătorul Stroia, părintele Tatu ÅŸi doamna preoteasă, mergeau în dimineaÅ£a Floriilor în afara satului, ca apoi să revină pe uliÅ£ele lui, frumos încolonaÅ£i, cu cei doi bărbaÅ£i în faţă ÅŸi doamna Eudochia în urma lor, într-o procesiune emoÅ£ionantă, purtând ramuri de salcie în mâini, ÅŸi cântând pricesne specifice Floriilor.  

La 19 august 1934, casa preotului Tatu se umple de bucuria venirii pe lume a unei fetiÅ£e drăgălaÅŸe, care va purta numele Doina. Fericirea tinerei familii sporeÅŸte în 1937 când se naÅŸte primul băiat, Septimiu Bujor Tatu ÅŸi mai apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, când vine al treilea copil care poartă numele tatălui, Gheorghe, ÅŸi este răsfăţatul familiei. Îmi povestea Doina Tatu că celui mic, toată familia îi spunea Puiu!  

În ciuda greutăţilor inerente apărute pe vreme de război, familia preotului Tatu era fericită ÅŸi privea cu încredere spre timpuri mai bune.  

Regimul comunist proaspăt instaurat era în plină ascensiune. Însă încet, încet a început să-ÅŸi arate dinÅ£ii de fiară, manifestându-ÅŸi influenÅ£a nefastă în toate mediile sociale. Se produsese o adevărată răsturnare a valorilor ÅŸi începuse prigoana împotriva slujitorilor bisericii ÅŸi a celor care nu rezonau cu ideologia comunistă. NemulÅ£umirile se înmulÅ£eau vizibil ÅŸi lupta rezistenÅ£ei anticomuniste se intensificase.  

InjustiÅ£iile practicate de un sistem ticăloÅŸit, aflat în distonanţă cu idealurile poporului român, pe fondul unei campanii puternice de discreditare a bisericii, în favoarea comunismului ateist, îl determină pe Gheorghe Tatu să se ralieze miÅŸcării anticomuniste, devenind militant activ. InteligenÅ£a preotului ÅŸi totodată, precauÅ£ia, îl ajută să se strecoare prin filtrul securităţii, care nu-i găseÅŸte motive plauzibile de arestare. Dar cum de ghearele temutei securităţii nu aveai cum să scapi, motivele arestării sale din 1953 sunt, probabil, fabricate: este arestat ÅŸi condamnat pentru spovedirea persoanelor urmărite de securitate! Ce hilar!  

Comunismul instaurat în Europa primei jumătăţi a secolului XX s-a năpustit ca o fiară asupra oricăror forme de credinţă care nu urmau doctrina comunistă, în ţările care i-au căzut victimă, printre care ÅŸi în România. Conflictele între laicii orbiÅ£i de comunism ÅŸi biserică, pe fondul permanentelor frământări generate de acÅ£iunile rezistenÅ£ei anticomuniste în diferitele ei forme, ofereau reprezentanÅ£ilor bisericii două posibilităţi: fie menÅ£inerea ÅŸi susÅ£inerea ideilor lor, purtând manifestul roÅŸu în buzunar, fie convertirea lor peste noapte în comuniÅŸti cu crucea de gât... Gheorghe Tatu însă ÅŸi-a purtat crucea în spiritul aceloraÅŸi idei, răzbătând prin jungla comunistă ÅŸi rămânând fidel convingerilor sale.  

Un complet de judecată de la Tribunalul BraÅŸov îl judecă ÅŸi-l condamnă la zece ani de închisoare. Ceea ce a îndurat în anii de detenÅ£ie Gheorghe Tatu, numai el ÅŸi Dumnezeu au ÅŸtiut! CondiÅ£iile din închisori ÅŸi ororile unui regim draconic din interiorul lor au făcut multe victime. Scapă cine poate sau cine rezistă! După aproape zece ani de perindare prin temniÅ£ele comuniste de la Sibiu, Codlea, Aiud, Gherla, Salcia ÅŸi Periprava, este eliberat în toamna anului 1962.  

Arestarea preotului Tatu a avut o puternică rezonanţă în rândurile enoriaÅŸilor săi. Fusese un om de omenie, un preot dedicat “meseriei” sale ÅŸi în primul rând un om cu suflet mare.  

“Nu pot decât de bine să-mi amintesc de popa Tatu – spune nea Mitică – nimeni nu avea o vorbă rea de spus de el ÅŸi de doamna Eudochia. Nu exista sătean care să fi avut nevoie de sfatul sau sprijinul său, să nu-l primească! Era trup ÅŸi suflet pentru obÅŸtea sătească, doar era fiu de primar! Îmi aduc aminte cum doamna preoteasă le învăţa pe fete lucru manual, gospodărie ÅŸi multe lucruri folositoare în viaţă. Era o femeie de excepÅ£ie, care punea mult suflet în profesia ei. A adus războiul de Å£esut la ÅŸcoală ca să le înveÅ£e pe fete să Å£easă. IeÅŸeau din mâna fetelor, sub îndrumarea doamnei Eudochia, niÅŸte lucruÅŸoare minunate, de la prosoape cu motive naÅ£ionale, la tot felul de covoraÅŸe ÅŸi perdele, pe care le vindeau, iar cu bănuÅ£ii adunaÅ£i erau cumpărate diverse materiale ÅŸi lucruri trebuincioase ÅŸcolii”.  

Imediat după arestarea preotului, soÅ£ia sa este dată afară din învăţământ, constituind un pericol ÅŸi în acelaÅŸi timp, un exemplu negativ pentru elevii săi, însă doar în concepÅ£ia comuniÅŸtilor. Eudochia Tatu era o femeie foarte apreciată ÅŸi o dăscăliţă desăvârÅŸită pentru comunitatea din SebeÅŸul de Sus.  

Rămasă fără loc de muncă, cu trei copii de crescut, preoteasa Eudochia Tatu îÅŸi ia copiii ÅŸi se mută la Avrig, în satul său natal.  

După ce iese din închisoare, în 1962, preotul lucrează pe unde poate pentru a-ÅŸi câÅŸtiga existenÅ£a ÅŸi a-ÅŸi întreÅ£ine familia, din care lipsise aproape zece ani. La început ÅŸi-a găsit de lucru la Codlea, apoi a lucrat ca pontator la uzina de la MârÅŸa, până când a reuÅŸit să obÅ£ină reabilitarea ÅŸi revenirea în rândurile preoÅ£imii. A fost un proces anevoios dar fiind un om perseverent ÅŸi demn, a reuÅŸit să obÅ£ină o parohie, de data aceasta în localitatea Bradu.  

Doamna preoteasă s-a angajat ca ÅŸi contabilă la o fabrică de sticlă, unde a lucrat până la vârsta de pensionare.  

Părintele Gheorghe Tatu s-a stins din viaţă la data de 15 iulie 1975 ÅŸi a fost înmormântat la Avrig. Eudochia Tatu ÅŸi-a urmat soÅ£ul după mulÅ£i ani. A trecut în eternitate la 29 martie 1999, fiind înmormântată alături de soÅ£ul ei ÅŸi lăsând în urmă imaginea unei femei admirabile.  

Dar copiii preotului au suportat consecinÅ£ele convingerilor ÅŸi acÅ£iunilor anticomuniste ale tatălui lor. Rând pe rând, toÅ£i trei s-au confruntat cu tot felul de piedici în procesul de formare profesională.  

“GreÅŸelile” părinÅ£ilor… necazurile copiilor!  

Când Gheorghe Tatu a fost arestat, fiica sa, Doina, era studentă în anul I la matematică, la Cluj, iar băieÅ£ii erau minori. Dosarul penal al tatălui îi aduce mari necazuri tinerei studente. Era pe punctul de a fi exmatriculată din facultate însă, printr-un “noroc” fantastic, reuÅŸeÅŸte să ajungă la rectorul Universităţii clujene, care, pe vremea aceea, era Raluca Ripan, un nume strălucit al chimiei româneÅŸti. Doina Tatu a găsit înÅ£elegere ÅŸi sprijin din partea Ralucăi Ripan, reuÅŸind să-ÅŸi termine studiile începute la Facultatea de Matematică clujeană. Era o studentă bună ÅŸi nu era responsabilă de convingerile politice ale părintelui său.  

Academicianul Raluca Ripan a fost o proeminentă personalitate a ÅŸcolii de chimie clujene, prima femeie-rector din istoria instituÅ£iilor de învăţământ superior din România, ctitor, ÅŸi primul director al Institutului de Chimie din Cluj, care începând cu anul 1994 îi poartă numele.  

Nici băieÅ£ii familiei Tatu n-au fost scutiÅ£i de repercursiunile acÅ£iunilor tatălui lor, resimÅ£indu-le mai ales, după terminarea liceului.  S-au înscris amândoi la facultatea de medicină umană, de unde au fost ulterior exmatriculaÅ£i, datorită originii nesănătoase pe care o aveau: proveneau dintr-o familie cu un tată anticomunist, duÅŸman al partidului…  

Dar au perseverat, nu s-au dat bătuÅ£i ÅŸi s-au înscris la Facultatea de Medicină Veterinară, pe care au absolvit-o. Cel mare, Bujor, a fost repartizat mai întâi la Ceala, în judeÅ£ul Arad, iar ulterior s-a transferat la Avrig, unde locuieÅŸte ÅŸi astăzi, în casa părintească.  

Mezinul familiei Tatu, Puiu (Gheorghe), a lucrat ÅŸi a locuit mulÅ£i ani la Sfântu Gheorghe, în judeÅ£ul Covasna. Acum însă, la pensie, s-a mutat ÅŸi el la Avrig, în casa bunicilor săi, care este lângă casa lui Bujor.  

“Doar eu nu sunt acasă, la Avrig – îmi spune Doina Nicula – eu mi-am urmat ursitul, dar nu sunt departe de fraÅ£ii mei, locuiesc la Sibiu”.  

Matematica e ca o fată frumoasă…  

“Îmi amintesc cu drag de părintele Tatu, de doamna învăţătoare Eudochia, de copiii lor, dar mai ales de fata popii (Doina) care s-a măritat cu cel mai bun prieten al meu”, mi-a spus odată nea Mitică.  

AÅŸa am aflat ÅŸi eu, tocmai de la fata popii! GraÅ£ie sprijinului acordat de rectorul Raluca Ripan, Doina Tatu termină facultatea ÅŸi se căsătoreÅŸte cu Emilian Nicula. Amândoi au fost studenÅ£i la Cluj. Unindu-ÅŸi destinele, cei doi erau hotărâÅ£i să-ÅŸi întemeieze o familie ÅŸi să se bucure împreună de viaţă.  

De profesie inginer chimist, soÅ£ul Doinei obÅ£ine un loc de muncă la Combinatul Chimic din FăgăraÅŸ ÅŸi în 1956, cei doi tineri se mută aici. Doina va lucra ca profesor de matematică în cadrul Liceului Radu Negru.  

Acest liceu, astăzi cunoscut sub numele de Colegiul NaÅ£ional “Radu Negru”, este cea mai veche instituÅ£ie de învăţământ secundar din Å¢ara FăgăraÅŸului, fondată la 13 septembrie 1869, de către cărturarul transilvănean Ion Codru DrăguÅŸanu, care îi dă ÅŸi numele “Radu Negru”. Demni de numele ÅŸi prestigiul colegiului sunt ÅŸi cei care au desluÅŸit tainele cunoaÅŸterii pe băncile sale. Este suficient să-i amintim aici pe ilustrul scriitor, poet ÅŸi eseist Octavian Paler, sau pe Paul Goma precum ÅŸi alte nume strălucite ale culturii ÅŸi ÅŸtiinÅ£ei româneÅŸti, ca să evidenÅ£iem valoarea educativă a instituÅ£iei.  

“Matematica e ca o fată frumoasă – spune Doina Nicula, cu nostalgie în glas -, dacă eÅŸti atent cu ea, atunci te place. Dacă două zile o neglijezi, îÅ£i întoarce spatele. Totodată, matematica formează caractere!”  

Accentuând faptul că făgărăşenii erau oameni isteÅ£i ÅŸi ambiÅ£ioÅŸi, cărora le plăcea cartea, Doina Nicula mi-a spus că este mândră de generaÅ£iile care i-au trecut prin mână. Unii dintre elevii săi au ajuns profesori universitari, medici, academicieni. Printre aceÅŸtia se numără ÅŸi LaurenÅ£iu Streza, pe numele de mirean Liviu Streza, mitropolitul Ardealului.  

SoÅ£ii Nicula au fost apreciaÅ£i în colectivele în care au lucrat ÅŸi mulÅ£umiÅ£i de rezultatele muncii lor, fiecare făcându-ÅŸi meseria cu pasiune ÅŸi dăruire. Doina, un priceput profesor de matematică, Emilian un inginer chimist specializat ÅŸi în operaÅ£iunile de export - ceea ce i-a deschis porÅ£ile spre lume. A fost în multe ţări ale lumii, l-a fascinat Egiptul, a ajuns ÅŸi în El Salvador, America de Sud, a călătorit foarte mult în interes de serviciu.  

S-au bucurat de viaţă, ÅŸi-au petrecut concediile departe de casă, la mare sau la munte. Preferau însă muntele!  

Doina Nicula s-a pensionat în 1989, la doi ani după ce Emilian se pensionase de boală (1987). Din păcate, în 2003, la 74 de ani, se stinge din viaţă. SoÅ£ii Nicula au avut o căsnicie fericită, s-au respectat ÅŸi s-au iubit timp de 47 de ani, ÅŸi-au fost aproape ÅŸi la bucurie ÅŸi la necaz. Vorbindu-mi de soÅ£ul ei, Doina Nicula nu are decât cuvinte de laudă la adresa lui: ”A fost un bun inginer, un tată desăvârÅŸit, un soÅ£ iubitor, un om cult, corect, vesel ÅŸi în plus ÅŸtia să cânte foarte frumos”.  

Produsul dragostei lor este un băiat, Horea, de profesie inginer, care din 1990 s-a stabilit în Belgia, în oraÅŸul Spa. Este căsătorit cu o fostă colegă, tot Doina o cheamă, ca pe mama lui. I-au dăruit Doinei ÅŸi lui Emilian Nicula o nepoată, pe Alexandra, absolventă de facultate la Bruxelles, în prezent masterandă, tot în capitala europeană.  

Chiar dacă s-au stabilit în Belgia, Horea ÅŸi Doina Nicula vizitează destul de des România. Åži mama lui a ajuns de mai multe ori în Belgia. Am întrebat-o pe doamna Nicula ce părere are despre Belgia. “Este ca o grădină civilizată – răspunde fata preotului Tatu – cu oameni politicoÅŸi, prietenoÅŸi, civilizaÅ£i. Mă simt foarte bine când merg acolo”.  

Doina Nicula a învăţat engleza ÅŸi franceza la nivel de conversaÅ£ie. Poliglotul familiei era însă soÅ£ul ei: “Emilian vorbea cursiv germana, italiana ÅŸi spaniola, dar nu vorbea engleza. Fiul meu l-a moÅŸtenit - zice Doina -, el are o pasiune exacerbată pentru limbile străine. VorbeÅŸte perfect franceza, neerlandeza (limba care se vorbeÅŸte în Flandra ÅŸi zona Bruxelles), engleza ÅŸi italiana”.  

Cu toată drama petrecută în familia preotului Gheorghe Tatu din SebeÅŸul de Sus în vremurile tulburi de după venirea regimului comunist la conducerea României, iată că urmaÅŸii lui, au reuÅŸit să depăşească stavilele ridicate în calea lor ÅŸi nu ÅŸi-au făcut părintele de râs: au devenit buni profesioniÅŸti ÅŸi au rămas, precum părinÅ£ii lor, oameni de omenie.