Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Misiune. Mărturii. Vieţile SfinţilorNr. vizualizari: 965

Cuvânt la trecerea către cele veşnice a Părintelui Proclu Nicău

Preot Nicolae Nicău
Tags: Proclu;
Cuvânt la trecerea către cele  veşnice a Părintelui Proclu Nicău
Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine,
chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).

Profunzimea înţelepciunii  părintelui Proclu Nicău a fost  cunoscută de binecredincioşii moldoveni, dar și de toți cei doritori de sfaturi și de binecuvântare de pretutindeni. A trăit ca simplu monah, cu o viaţă închinată întru totul ascultării de Dumnezeu încă de  la 12 ani la Mănăstirea Sihăstria, sihastrul din Munţii Neamţului aşezat la Mitocul Bălan după îndelungi ascultări din diferite mănăstiri sub povaţa părintelui Cleopa Ilie  şi  după ispitele şi vieţuirea în pustie,dar mai ales prin propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu către turma cea cuvântătoare,zidind Biserica în  inima credincioșilor, cu multă râvnă, răbdare,tihnă și tact pastoral,  la vârsta de aproape 89 de ani se așează în ceata celor drepți.

Părintele Proclu Nicău, pe numele de botez Gheorghe, s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928 în satul Mitocu Bălan din județul Neamț. A fost închinoviat la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, la data de 1 noiembrie 1948. El a fost trimis în 1949, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale de aici. Părintele a ucenicit pe lângă mari stareți ai monahismului românesc: arhimandritul Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Experiența duhovnicească a părintelui Proclu s-a îmbogățit și prin viața sa de retragere. După Decretul 410 din 1959, cu binecuvântarea duhovnicului său, părintele Cleopa, părintele Proclu a ales viața de liniște. De zeci de ani, părintele a trăit în simplitate într-o căsuță de la marginea satului Mitocu Bălan.

Monahul Proclu a ştiut să vorbească omului direct,cuvântul ajungând direct în inima acestuia, ştia să aline orice suflet aflat în suferinţă. Vorbea rar şi răguşit, iar ochii săi albaştri îi lăcrimau  pe rând, ori de câte ori afla de necazul și suferința celui ce i se înfățișa. Părintele Proclu timp de mai bine de 50 de ani, s-a rugat pentru oamenii din lume, pentru monahii și monahiile din mănăstiri, dar  și-a  plâns și  păcatele, aducând adevărata pustie în chilia şi inima sa,așa cum smerit obișnuia să spună.

         De cum îl vedeai pe monahul Proclu, inima îţi trasălta de bucuria cu care te primea la el în colibă. Vorbele sale, au fost în cel mai simplu, cald şi popular grai moldovenesc, îţi mergeau  la inimă. Îţi spunea exact cuvintele pe care aveai nevoie să le auzi, ca să simţi cum ţi se linişteşte sufletul şi luminează mintea. Limbajul neaoş moldovenesc zugrăvit în cuvintele pline de înţelepciune a părintelui, totul era îmbrăcat într-o cadenţă asemănătoare patericului

Cât a trăit singur, departe de oameni, timp de mai bine de jumătate de secol,monahul ascet Proclu Nicău s-a întâlnit şi a aflat despre alţi zeci de pustnici. El însuşi afirma că a întâlnit, s‑a spovedit şi chiar a învăţat despre viaţa duhovnicească de la pustnici. Toată viaţa a trăit-o în rugăciune şi... lacrimi de credinţă. De mic i-a plăcut viaţa de pustnic şi i-a mai plăcut, zicea el, mai ales, că a învăţat de la alţi pustnici din munţi cum să "stea de vorbă cu Dumnezeu."

Ne învăța spunându-ne: ”Când Duhul Sfânt s-a atins de inima noastră, nu ne mai putem opri din plâns. Şi având de multe ori această  stare, simţi că nu mai doreşti veacul acesta. Iar când vei vedea că nu mai ai nicio ispită, aşteaptă-te la altele mai proaspete... Duhul mândriei e aşezat lângă scaunul nebuniei şi al  ieşirii din minţi. Mândria nu e a oamenilor sănătoşi, ci a oamenilor bolnavi... ca mine’’.

Părintele Proclu mai spunea: „Vorba nu dă rezultat. Cine iubeşte tăcerea iubeşte veşnicia”. Buzele părintelui Proclu au tăcut… dar din Veșnicie, va continua să ne ajute prin rugăciunile sale. Rămân în urma preacuvioșiei sale,  viaţa sa duhovnicească dar și învăţătura sa curată, pe deplin folositoare sufletului şi întotdeauna  ortodoxă, aflată în cele 3 cărți: “Lupta pentru smerenie și pocăință”, ”Convorbiri duhovnicești cu monahul Proclu Nicău” și „Conștiință spune-mi tu!”.

Vom păstra mereu în inima noastră chipul blând şi smerit al părintelui Proclu dar şi ferm şi dârz, în ce priveşte apărarea credinţei şi a Bisericii lui Hristos. Îți mulțumim, părinte preaiubit, dincolo de cuvinte, de amintiri, de emoție, de dor, îți mulțumim pentru tot și pentru toate.

Dorim din adâncul inimii să avem parte de rugăciunea părintelui Proclu, să-l simţim aproape, să ne mângâie din Veșnicie şi să ne călăuzească pe drumul ce duce la Dumnezeu.

 Slăvit să fie Dumnezeu cel în Treime lăudat ce lucrează prin cuvioşii Săi!

                      Dumnezeu să-l ierte și în ceata drepților să-l așeze!

Nota red.: Părintele Proclu a plecat la Domnul, astăzi 28 ianuarie 2017, la ora 16.15, în ziua de pomenirea Sfinților Isaac și Efrem Sirul. Înmormântarea va avea loc marți dimineața la 10.30 la Sihăstria Putnei.

28-01-2017
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Valeriu T?nas? - 03-02-2017:

Un călugăr îmbunătățit a trecut la Domnul! Desigur că este o bucurie că a părăsit această lume tulburată! Dar mă îngrijorează indiferența noastră, a majorității. Cu sinceritate declar că mă așteptam la mai multă sensibilitate și plângere din partea noastră la despărțirea de Părintele Proclu. Dar cum Tradiția a murit, a intrat în normalitatea... postarea indifernței generalizate când e vorba De Ortodoxie. Iertați-mă, frați români întru Domnul nostru Iisus Hristos.